ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1934/2015

Decizia nr. 1934/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2/2015 din 16 ianuarie 2015, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în cauză s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 708 din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Constanța și a sentinței civile nr. 3173 din 10 decembrie 2010 a Tribunalului Tulcea, invocându-se în drept dispozițiile art. 322 pct. 5 din vechiul C. proc. civ., aplicabile în speță deoarece sub imperiul acestora s-au pronunțat cele două hotărâri menționate.

În raport de dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere, cu excepția situației reglementate de art. 322 pct. 7, dar care nu a fost invocată de către revizuent și, având în vedere că sentința civilă

nr. 3173 din 10 decembrie 2010 a Tribunalului Tulcea

a rămas irevocabilă prin

decizia civilă nr. 708 din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Constanța, tribunalul a apreciat că în competența curții de apel revine soluționarea cererii de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 337/CA din 19 martie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a disjuns cererea de revizuire având ca obiect sentința civilă nr. 3173 din 10 decembrie 2010 a Tribunalului Tulcea, îndreptată prin încheierea din 14 februarie 2011,

- a admis excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererii de revizuire a sentinței civile nr. 3173 din 10 decembrie 2010 a Tribunalului Tulcea, îndreptată prin încheierea din 14 februarie 2011 pronunțată în Dosar nr. x/88/2010,

- a declinat competența soluționării cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Tulcea,

- a constatat ivit conflictul negativ de competență,

- a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului,

- a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire a deciziei civile nr. 708 din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Constanța,

- a respins cererea de revizuire promovată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 708/CA din 29 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosar nr. x/88/2010, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca inadmisibilă.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr. 2296/88 din 16 decembrie 2014, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 3173 din 10 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. x/88/2010 și a deciziei civile nr. 708/CA din 29  iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în același dosar.

În drept, revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 2 din 16 ianuarie 2015, Curtea de Apel Constanța a disjuns cererea de revizuire având ca obiect sentința civilă nr. 3173 din 10 decembrie 2010 a Tribunalului Tulcea, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Constanța în soluționarea acestei cereri și, în temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ. anterior, coroborat cu art. 323 alin. (1) din același Cod, a dispus declinarea competenței soluționării cauzei având ca obiect revizuire împotriva sentinței civile nr. 3173 din 10 februarie 2010 în favoarea Tribunalului Tulcea.

Prin aceeași sentință s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire promovată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 708/CA din 29 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosar nr. x/88/2010, prin care

sentința civilă

nr. 3173 din 10 decembrie 2010 a Tribunalului Tulcea

a rămas irevocabilă.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocate ca temei al cererii formulate de revizuent, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Înalta Curte are în vedere faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, iar dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că revizuirea nu poate fi promovată decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, procedura de judecată și exercitarea căilor de atac ordinare și extraordinare sunt stabilite numai prin lege.

Din aceste norme constituționale rezultă că legiuitorul are dreptul și libertatea de a stabili condițiile în care părțile interesate pot exercita căile ordinare și extraordinare de atac, cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Legea fundamentală și prin actele juridice internaționale la care România este parte.

Conform prevederilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ.: „Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.”

În raport de prevederile legale anterior menționate și de motivele invocate în susținerea cererii de revizuire, competența de soluționare a căii extraordinare de atac exercitate împotriva sentinței civile nr. 3173 din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 708/CA din 29  iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, aparține Tribunalului Tulcea.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe revizuentul A. și pe intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2015.