ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia penală nr. 935 din 16 martie

2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 56/81/2008

s-a dispus admiterea recursului declarat de petiționarul L.G. împotriva

sentinței penale nr. 6 din 29 octombrie 2008 a Curții de Apel.

A fost casată sentința penală

sus-menționată, dispunându-se reținerea cauzei pentru judecarea plângerii

formulate de petiționarii L.G. și L.V. împotriva rezoluției din 7 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, dată

în dosarul nr. 5/P/2008.

S-a fixat termen la 27 aprilie 2009, în

vederea soluționării plângerii formulată de petiționarii L.G. și L.V. împotriva

rezoluției din 1 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Secția Parchetelor Militare, dată în dosarul nr.5/P/2008.

Înalta Curte de Casație și Justiție a

reținut, în esență, că magistratul căpitan C.C. din cadrul Tribunalului Iași,

cu privire la care au fost efectuate acte premergătoare, a fost promovat,

ulterior plângerii formulate de petiționarii L.G. și L.V., ca judecător la Curtea Militară de Apel, fapt ce a atras competența de efectuare a cercetării în cauză de

către Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, conform prevederilor art. 209 alin. 4 C. proc.

pen.

Având în vedere că, potrivit art. 40

alin. (2) C. proc. pen., dobândirea calității după săvârșirea infracțiunii nu

determină schimbarea competenței, cu excepția infracțiunilor săvârșite de

persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 C. proc. pen., a rezultat că, în mod

nelegal și cu încălcarea dispozițiilor privind competența după calitatea

persoanei, Curtea Militară de Apel a soluționat plângerea formulată de

petiționarii L.G. și L.V. împotriva rezoluției din 7 martie 2008, dată în

dosarul nr. 5/P/2008 al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, competența de judecare a cauzei

în primă instanță aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, examinând ca instanță de

fond, plângerea formulată de petiționarii L.G. și L.V. împotriva rezoluției nr.

5/P/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare,

dată în dosarul nr. 5/2008, constată că aceasta este nefondată pentru

următoarele considerente:

Prin rezoluția nr. 5/P/2008 din 7 martie

2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția

Parchetelor Militare, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de magistratul judecător C.C. - de la Curtea Militară de Apel – sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

În esență, procurorul reține că pe rolul

Tribunalului Iași a fost înregistrat dosarul penal nr. 69/2004 – judecătorul

cauzei fiind magistratul C.C. – privind pe inculpatul S.F., trimis în judecată

de Parchetul Militar Bacău, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din

culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) și (59 C. pen. și vătămare corporală din

culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

b) C. pen.

Prin sentința penală nr. 20 din 31 martie

2005 pronunțată de Tribunalul Iași s-a dispus condamnarea inculpatului la o

pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (2)

și (5) C. pen. și 2 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 C. pen.,

pedeapsă grațiată conform art. 1 din Legea nr. 545/2002.

În temeiul dispozițiilor art. 14, art. 346

C. proc. pen., art. 998 și art. 999 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea

civilă formulată – printre alții – de către L.G. și L.V., respingând cererea

acestora de acordare a daunelor morale și a unei prestații periodice lunare.

Ulterior, prin decizia penală nr. 39 din

20 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București, au fost

admise apelurile declarate de inculpat și de părțile civile dispunându-se

desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Rejudecând cauza, prin sentința penală

nr. 63 din 22 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Militar Iași, s-a dispus

condamnarea inculpatului S.F. la pedepsele de 5 ani închisoare – pentru

săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C.

pen. și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală

din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., pedepse grațiate

conform Legii nr. 543/2002.

Au fost admise, în parte, acțiunile

civile, fiind înlăturată calitatea de parte responsabilă civilmente a

Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Hotărârea a rămas definitivă prin decizia

penală nr. 46 din 19 septembrie 2006 pronunțată de Curtea Militară de Apel,

fiind respinse recursurile declarate de inculpat și părțile civile.

Plângerea reglementată de dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac

îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

Astfel, pe baza principiului

constituțional a liberului acces la justiție, instanța exercită controlul

judecătoresc asupra soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror,

urmând a dispune una din soluțiile prevăzute de art. 278

1

alin. (8) C.

proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile cuprinse

în legea internă, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, procurorul are obligația de a verifica susținerile petiționarilor și de

a efectua acte premergătoare începerii urmăririi penale.

Rolul efectuării actelor premergătoare îl

constituie preîntâmpinarea începerii urmăririi penale în cazuri nejustificate,

eliminându-se, astfel, posibilitatea apariției acelui cadru legal în care pot

fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate.

Tocmai de aceea organele de urmărire

penală, prin efectuarea actelor premergătoare își vor lua o măsură de garanție

privind respectarea legalității în cazurile pe care le instrumentează.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte

constată că procurorul, în mod legal, a dispus efectuarea actelor

premergătoare, stabilind, pe baza acestora, că faptele reținute de petiționari nu

pot constitui indicii din care să rezulte săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.

Magistratul judecător C.C., a soluționat

cauza cu care a fost investit în condițiile legii, motivând în fapt și în drept

hotărârea pronunțată.

Nelegalitatea sau netemeinicia unei

hotărâri nu pot fi invocate decât prin exercitarea – de către procuror sau

părți – căilor de atac prevăzute de lege, instanțele de control judiciar

putându-le reforma în tot sau în parte.

Nu este permis a se relua, în condițiile

procedurii instituită prin art. 278

1

C. proc. pen., aspecte ce țin

de fondul unei cauze care sunt lămurite prin hotărâri judecătorești definitive.

A interpreta astfel, ar însemna, pe de o

parte, crearea unor căi de atac neprevăzute de lege iar, pe de altă parte, ar

fi înfrântă autoritatea de lucru judecat.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii L.G. și L.V.

împotriva rezoluției nr. 5/P/2008 din 7 martie 2008 dată de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare.

Se va menține rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

petiționarii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarii L.G. și L.V. împotriva rezoluției nr. 5/P/2008 din 7 martie 2008

dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția

Parchetelor Militare.

Menține

rezoluția atacată.

Obligă petiționarii la plata sumelor de câte 200 lei,

cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2009.