ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2645/2009

Asupra recursului de față ;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 9449 din 19 septembrie 2008 a respins ca

neîntemeiată acțiunea reclamanților C.A. și C.G. în contradictoriu cu pârâtul

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, având ca

obiect solicitarea de a se constata că reclamanții sunt singurii succesori ai

SC C.S. SRL și că pârâtul să fie obligat să procedeze la radierea societății

din Registrul Comerțului.

În motivarea hotărârii, instanța de fond

a reținut că Tribunalul București, secția a VII-a comercială, prin sentința nr.

2036 din 26 octombrie 2005 a admis cererea lichidatorului judiciar T.G. și în

baza art. 132 din Legea nr. 64/1995, s-a închis procedura falimentului

împotriva SC C.S.C. SRL București, dispunându-se și radierea societății

debitoare de la Oficiul Registrului Comerțului București.

Reclamanții au avut calitatea de asociați

ai societății menționate și au susținut că o parte din bunurile societății nu

au fost valorificate în cadrul procedurii falimentului, rămânând în

proprietatea lor, fără a se preciza în concret care sunt aceste bunuri și fără

a se face dovada că acestea au aparținut societății conform art. 1169 C. civ.

Instanța de fond a respins cererea,

apreciind că reclamanții nu ar putea avea decât calitatea de succesori cu titlu

particular în ceea ce privește bunurile ce au făcut parte din patrimoniul

societății, dar numai în măsura dovedirii acestor bunuri și a probării

împrejurării că reclamanții sunt în posesia lor.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin decizia comercială nr. 44 din 29 ianuarie 2009 a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamanți împotriva hotărârii instanței de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea

de Apel București a reținut că hotărârea instanței de fond este legală în

condițiile în care nu s-a făcut dovada că bunurile pretinse de reclamanți au

fost în patrimoniul societății debitoare care a fost radiată din Registrul

Comerțului în urma sentinței Tribunalului de închidere a procedurii

falimentului.

Împotriva menționatei decizii,

reclamanții C.A. și C.G. au declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile

Legii nr. 64/1995, completată prin Legea nr. 85/2006 și art. 111 C. proc. civ.,

criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului,

casarea deciziei și sentinței și în fond admiterea acțiunii astfel cum a fost

formulată.

În criticile formulate recurenții

reclamanți susțin în esență că procedura falimentului SC C.S.C. SRL trebuia să

se închidă numai după lichidarea completă a activului acesteia, că bunurile

enumerate în raportul de evaluare întocmit în cauză și anexat la dosar, rămase

după satisfacerea tuturor creditorilor prin vânzarea apartamentului nr. 68

situat în București, se impunea a fi trecute în evidențele lor în urma

comunicării sentinței de închidere a procedurii de judecătorului sindic,

proprietatea indiviză a asociaților, corespunzător cotelor de participare la

capitalul social, eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmând a fi

depuse într-un cont la dispoziția asociaților.

Recurenții reclamanți mai susțin că

Oficiul Registrului Comerțului și Direcția Teritorială a Finanțelor Publice nu

au efectuat mențiunile ce se impuneau în evidențele lor în urma comunicării

sentinței de închidere a procedurii falimentului de judecătorul sindic,

neclarificându-se situația juridică nici cu privire la imobilul construcție și

teren situat în comuna Măgura, jud. Teleorman.

Recursul reclamanților este nefondat.

Înalta Curte analizând recursul în raport

de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente constată

că decizia din apel este corectă.

Astfel se reține că deși reclamanții

și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și pe

dispozițiile Legii nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare și a

falimentului, la data introducerii acțiunii în instanță era în vigoare noua

lege, Legea nr. 85/2006, care reglementează și în prezent procedura

insolvenței.

Din sentința comercială nr. 2306 din 26

octombrie 2005 a Tribunalului București, secția a VII-a comercială, rezultă că

în baza art. 132 din Legea nr. 64/1995 s-a dispus închiderea procedurii

falimentului și radierea societății debitoare SC C.S.C. SRL din Registrul

Comerțului.

Potrivit art. 132 din Legea nr. 64/1995,

abrogată, judecătorul sindic poate pronunța o sentință de închidere a

procedurii chiar înainte ca bunurile din averea debitorului să fie lichidate în

întregime, dacă creanțele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute.

La data închiderii procedurii

falimentului SC C.S.C. SRL, în Legea nr. 64/1995, republicată, abrogată astăzi,

nu erau prevăzute posibilitățile pe care legiuitorul a înțeles să le pună în

prezent la dispoziția unei societăți aflate în faliment, care își achită toate

creanțele și căreia îi mai rămân o serie de bunuri nevalorificate, astfel cum

aceste aspecte sunt reglementate de art. 133 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006.

Curtea de Apel București a apreciat în

mod just că nu s-a făcut dovada că bunurile despre care se susține că sunt în

posesia reclamanților și asupra cărora s-a solicitat a se constata calitatea de

proprietari a reclamanților, au făcut parte din patrimoniul societății aflate

în faliment și radiată din Regsitrul Comerțului, întrucât înscrisurile invocate

de aceștia nu fac dovada că au fost în proprietatea SC C., la dosar neexistând

titluri de proprietate ale acestora.

În ceea ce privește imobilul din comuna

Măgura, județul Teleorman, lichidatorul nu l-a putut valorifica, deoarece

terenul aferent construcției a fost atribuit definitiv și irevocabil SC B.P.

SRL care folosește și hala și mijloace fixe.

Așa fiind, cum reclamanții și-au

întemeiat acțiunea pe dispoziții normative abrogate, care nici nu prevedeau

modalitatea actuală de trecere în proprietatea indiviză a asociaților a acelor

bunuri din averea falitului care au rămas nevalorificate și nu s-a putut

constata calitatea de proprietar asupra bunurilor în discuție în lipsa unor probe

certe privind titlul de proprietate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat recursul reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții C.A. și C.G. împotriva deciziei comerciale nr. 44 din 29 ianuarie

2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2009.