ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 400/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta R.A.T. Brașov a formulat

plângere împotriva deciziei nr. 60397 din 12 iunie 2008 emisă de C.S.A.,

solicitând desființarea acesteia și obligarea debitoarei SC M.C. SA, prin

pârâtă, să-i achite suma de 329,26 lei.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că prin decizia a cărei anulare o solicită în mod greșit i-a

fost respinsă cererea de plată a despăgubirii solicitate în baza sentinței nr. 787/S/2003.

Deși din decizie rezultă că

pârâta a luat cunoștință prin lichidatorul judiciar al SC M.C. SA, T.A. SRL de

faptul că în tabelul creditorilor acestei societăți a figurat și B.I. căruia i

s-a achitat suma respectivă, această persoană nu i-a plătit însă suma de bani

la care este îndreptățită și pentru care a formulat acțiune.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 214

din 21 ianuarie 2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta R.A.T. Brașov,

a dispus anularea deciziei nr. 60397 din 12 iunie 2008 emisă de pârâtă și a obligat-o

la plata către reclamantă a sumei de 215, 21 lei.

Totodată, a dispus

respingerea celorlalte pretenții ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, întrucât față de S.A.R.M. Sf. Gheorghe s-a deschis

irevocabil procedura falimentului, reclamanta este în drept să obțină

realizarea plății din creanța rămasă neachitată de la pârâta C.S.A. prin D.F.G.,

conform art. 15 din Normele privind constituirea Fondului de garantare.

S-a mai reținut de instanța

de fond că susținerea pârâtei C.S.A., în sensul că lichidatorul judiciar al SC M.C.

SA a comunicat că B.I. a depus declarația de creanță și a fost înscris în

tabelul creditorilor, fiindu-i achitată suma de 10.792.611 lei, nu prezintă

relevanță în cauză întrucât pe de o parte, prioritară este relația dintre

codebitorii solidari, iar pe de altă parte, susținerea nu echivalează cu o

dovadă legală a realizării în întregime a creanței reclamantei, care a făcut

dovada dreptului său conform sentinței nr. 787/2003 a Judecătoriei Brașov

irevocabilă.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs C.S.A. prin D.F.G.,

invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a adus, în esență,

următoarele critici sentinței recurate:

În mod greșit instanța de

fond a dispus anularea Deciziei nr. 60397 din 12 iunie 2008 și a obligat-o să

plătească reclamantei suma de 215,21 lei în condițiile în care din activele

societății în lichidare a fost achitată întreaga datorie aferentă dosarului de

daune către B.I., implicat în evenimentul rutier, asigurat de răspundere civilă

obligatorie la SC M.C. SA.

Prima instanță nu a ținut

seama de aspectul că în tabelul creditorilor SC M.C. SA s-a înscris doar B.I. nu

și R.A.T. Brașov, deși aceasta avea la îndemână, cu prioritate, procedura

specială ce decurge din art. 49 din Legea nr. 503/2004, de recuperare a

creanței din averea debitoarei aflate în insolvență, de care nu a uzat.

Creanța datorată a fost

achitată integral, fiind eronat obligată la plata sumei de 215,21 lei.

Intimata-reclamantă a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

apreciind ca legală și temeinică sentința recurată.

Se precizează că este

îndreptățită la plata diferenței de 329,26 lei RON, conform sentinței civile nr.

787/2003 a Judecătoriei Brașov, ce reprezintă titlu executoriu.

Faptul că numitului B.I. i-a

fost achitată de lichidatorul judiciar suma de 10.792.611 lei RON ca urmare a

înscrierii în tabelul creditorilor SC M.C. SA, iar acesta i-a achitat doar suma

de 750 lei, nu exclude dreptul său de a rămâne în continuare creditoarea SC M.C.

SA și de a solicita recurentei diferența de bani neachitată la care se

consideră îndreptățită.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a

apărărilor formulate prin întâmpinare, cât și potrivit art. 304

1

C.

proc. civ., sub toate aspectele, apreciază că recursul este fondat pentru

considerentele ce vor fi expuse.

Este adevărat că potrivit

sentinței civile nr. 787 din 19 februarie 2003 a Judecătoriei Brașov, ce

constituie titlu executoriu, s-a dispus ca S.A.R.M. Sf. Gheorghe în solidar cu

B.I. să plătească reclamantei R.A.T. Brașov suma de 8.875.658 lei daune și

776.453 lei cheltuieli de judecată.

Necontestat este și faptul

că, urmare a procedurii falimentului SC M.C. SA, la care B.I. avea încheiată

polița de asigurare, din averea acesteia, lichidatorul judiciar a achitat prin

mandatul poștal nr. 2540 din 20 decembrie 2004 către acesta suma de 10.762.611

lei RON. Conform art. 44 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și

completările ulterioare, privind asigurările și reasigurările în România,

asigurătorul este ținut să plătească despăgubirea celui păgubit când nu a fost

despăgubit de asigurat, sau asiguratului.

Cu toate că avea

posibilitatea de a uza de prioritatea de a-și recupera creanța de la debitoarea

aflată în insolvență conform art. 49 din Legea nr. 503/2004, privind redresarea

financiară și falimentul societăților de asigurare, intimata-reclamantă nu s-a

înscris la masa credală a asigurătorului deși trebuia să depună diligențe în

acest sens pentru a-și recupera paguba, astfel că despăgubirea a fost plătită

lui B.I., urmare a înscrierii în tabelul creditorilor.

Mai mult, aceasta nici nu a

contestat calitatea de creditor de asigurări a lui B.I. și nici nu a făcut

dovezi că a finalizat procedura executării împotriva debitorului solidar B.I.,

ce a încasat despăgubirea, în cazul în care aceasta nu-i fusese remisă

integral.

Prin urmare, în mod corect

recurenta-pârâtă, prin Decizia nr. 60397/2008 contestată i-a respins cererea

înregistrată abia în anul 2008. Debitoarea solidară nu poate fi obligată la o

dublă despăgubire atât către B.I. cât și către reclamantă prin pârâta din cauza

de față, din disponibilitățile fondului de garantare.

Pentru toate aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) și art. 20 din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, se va admite recursul, se va casa

sentința recurată și pe fond se va respinge acțiunea formulată de reclamanta R.A.T.

Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.S.A. prin D.F.G. împotriva sentinței civile nr. 214 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și

pe fond respinge acțiunea formulată de R.A.T. Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 ianuarie 2010.