ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3070/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta V.A. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța,

anularea Hotărârii nr. 32598 din 3 septembrie 2009 emisă de pârâtă,

solicitând, totodată și plata drepturilor cuvenite, începând cu luna

următoare depunerii cererii.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că îndeplinește condițiile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât beneficiarii Legii nr. 189/2000

sunt toți cei născuți până la data de 06 martie 1945

și ai căror părinți au fost strămutați din

Bulgaria.

Prin sentința civilă nr.

607/CA din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanța a respins ca

nefondată contestația în contencios administrative, formulată

reclamanta V.A. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii

Constanța.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut în esența că din actele depuse la dosar

se confirmă nașterea numitei T.A. la data de 19 august 1943 în

localitatea Ostrov, raionul Adamclisi, astfel rezultând că reclamanta s-a

născut 4 ani mai târziu de la momentul schimbului de populație prin

plecarea românilor din Durostor.

Instanța de fond a constatat

că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea

nr. 189/2000 întrucât nu a făcut dovada deplină a

strămutării sale, contestația făcând referire doar la

faptul că este suficientă nașterea în intervalul de timp 06

septembrie 1940-06 martie 1945.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta

V.A.

În esență, în motivele de

recurs s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a

apreciat că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000

întrucât nu era născută la momentul strămutării

părinților.

A mai arătat recurenta că

din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 189/2000 coroborate cu

prevederile art. 2 din Norma pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999 aprobată

prin H.G. nr. 127/2002 rezultă că nu pot fii excluși de la

beneficiile legii nici copiii celor strămutați care au suferit

și ei aceleiași interdicții ca și părinții lor la

care își aveau în mod legal domiciliul.

Analizând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până

la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul

că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament

între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în

altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie

intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada

refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație

cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au

dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în

perioada refugiului părinților săi, este evident că a

suportat consecințele morale și materiale ale refugiului care,

implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Pentru aceste motive, recursul va fi

admis și sentința atacată modificată, în sensul admiterii

acțiunii formulată de V.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de V.A.

împotriva sentinței civile nr. 607 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată în sensul că admite contestația reclamantei V.A.

Anulează hotărârea nr. 32598

din 3 septembrie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii

Constanța.

Obligă pârâta să

emită o nouă hotărâre prin care să recunoască

reclamantei calitatea reclamantei de beneficiar al O.U.G. nr. 105/1999 pentru

perioada 19 august 1943-6 martie 1945, , începând cu data de 1 noiembrie 2008.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.