ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3070/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta V.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, anularea Hotărârii nr. 32598 din 3 septembrie 2009 emisă de pârâtă, solicitând, totodată și plata drepturilor cuvenite, începând cu luna următoare depunerii cererii. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât beneficiarii Legii nr. 189/2000 sunt toți cei născuți până la data de 06 martie 1945 și ai căror părinți au fost strămutați din Bulgaria. Prin sentința civilă nr. 607/CA din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondată contestația în contencios administrative, formulată reclamanta V.A.

în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esența că din actele depuse la dosar se confirmă nașterea numitei T.A. la data de 19 august 1943 în localitatea Ostrov, raionul Adamclisi, astfel rezultând că reclamanta s-a născut 4 ani mai târziu de la momentul schimbului de populație prin plecarea românilor din Durostor. Instanța de fond a constatat că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000 întrucât nu a făcut dovada deplină a strămutării sale, contestația făcând referire doar la faptul că este suficientă nașterea în intervalul de timp 06 septembrie 1940-06 martie 1945. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta V.A.

În esență, în motivele de recurs s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât nu era născută la momentul strămutării părinților. A mai arătat recurenta că din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 189/2000 coroborate cu prevederile art. 2 din Norma pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999 aprobată prin H.G. nr. 127/2002 rezultă că nu pot fii excluși de la beneficiile legii nici copiii celor strămutați care au suferit și ei aceleiași interdicții ca și părinții lor la care își aveau în mod legal domiciliul. Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, este evident că a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa. Pentru aceste motive, recursul va fi admis și sentința atacată modificată, în sensul admiterii acțiunii formulată de V.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de V.A. împotriva sentinței civile nr. 607 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată în sensul că admite contestația reclamantei V.A. Anulează hotărârea nr. 32598 din 3 septembrie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța. Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea reclamantei de beneficiar al O.U.G. nr. 105/1999 pentru perioada 19 august 1943-6 martie 1945, , începând cu data de 1 noiembrie 2008. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.