ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 881/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 61/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în temeiul dispozițiilor art. 228 cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații I.I., C.R., S.G. și C.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., față de executorul judecătoresc Ț.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen., precum și față de avocatul Ț.B.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 25 în referire la art. 246 și a 253 1 C. pen. Pentru a dispune în acest sens, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a reținut următoarele: Judecătorii C.R., I.I.

și S.G., precum și procurorul C.M. sunt acuzați pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., executorul judecătoresc Ț.M. este acuzat pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu, prev. de art. 246 și art. 249 C. pen., iar avocatul Ț.B.S. este acuzat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și conflict de interese, prev. de art. 25 în ref. la art. 246 C. pen. și art. 253 1 C. pen. Din actele premergătoare efectuate rezultă că sesizările menționate sunt neîntemeiate, în sensul că infracțiunile pentru săvârșirea cărora sunt acuzați cei patru magistrați, executorul judecătoresc și avocatul în cauză, nu există, motiv pentru care urmează să se dispună neînceperea urmăririi penale în cauză.

Plângerea petenților A.S. și A.M. a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 509/II/2/2009 din data de 28 mai 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Pentru a dispune astfel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele: În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că magistrații, executorul și avocatul reclamați, nu și-au încălcat atribuțiile de serviciu, iar infracțiunea de conflict de interese nu există. Împotriva rezoluției procurorului au depus plângere A.S. și A.M. S-a considerat că plângerea este nefondată. Verificările efectuate nu au relevat comiterea infracțiunilor reclamate. Hotărârile judecătorești și rezoluția criticată sunt pronunțate conform dispozițiilor legale și exprimă convingerea magistraților în legătură cu faptele sesizate.

În privința executării silite, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 264/2009 a fost respinsă cererea petiționarilor de suspendare a somației de plată din 21 ianuarie 2009 emisă de Ț.M. în Dosarul nr. 25/2009. În temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., petenții sus-amintiți s-au adresat instanței competente. Prin sentința penală nr. 246/P.I din data de 15 octombrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 758/59/2009 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca nefondată plângerea petenților reținând – în sinteză – următoarele: Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 758/59/2009, petenții A.S. și A.M. au solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună desființarea rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 61/P/2009 și Dosarul nr. 509/II/2/2009 și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor I.I., C.R., S.G., C.M.

- judecători la Tribunalul Caraș Severin, Ț.M. - executor judecătoresc și Ț.B.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 253 C. pen., în forma participației penale a instigării. În motivarea plângerii s-a precizat că la dosar există probe din care rezultă vinovăția făptuitorilor. Au fost acvirate dosarele în care au fost pronunțate rezoluțiile a căror desființare se solicită, din care rezultă următoarele: prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în luna februarie 2009 sub nr. 61/P/2009, petenții au precizat că făptuitorii au avut o comportare abuzivă în exercitarea atribuțiilor de serviciu, după cum urmează: judecătorul Ivănuș Ilie când a pronunțat sentința penală nr. 148/2008 a Judecătoriei Caransebeș și judecătorii S.G.

și C.R., prin pronunțarea de către Tribunalul Caraș Severin a Deciziei penale nr. 32/R/2008, iar procurorul C.M., prin pronunțarea rezoluției nr. 161/11/2/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș. Executorul judecătoresc Ț.M. este acuzat că a continuat executarea silită în Dosarul execuțional nr. 25/2009 în care s-a solicitat executarea silită a sentinței penale nr. 148/2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș și Decizia nr. 184/R/2008 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, deși cunoștea că respectivele hotărâri judecătorești au fost atacate, precum și pentru faptul că a perceput cheltuieli de executare exagerat de mari. Împotriva sentinței penale sus-amintite, petenții au formulat recurs, care nu a fost susținut de petenții A.S.

și A.M., aceștia lipsind. Examinând din oficiu, legalitatea și temeinicia soluției instanței de apel, Înalta Curte constată următoarele: La data de 2 februarie 2009, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, județul Caraș-Severin, a fost înregistrată ca Dosar penal sub nr. 292/P/2009, sesizarea formulată de A.M. și A.S., împotriva judecătorului I.I., a executorului judecătoresc Ț.M.) și a avocatului Ț.B.S. Prin ordonanța purtând aceeași dată, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, unde a fost înregistrată sub numărul din antet. La datele de 10 și respectiv 11 februarie 2009, alte două sesizări au fost adresate D.N.A.

și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ambele lucrări fiind trimise spre competentă soluționare acestei unități de parchet la datele de 26 și respectiv 20 februarie 2009, unde au fost atașate dosarului penal de față. La data de 25 februarie 2009, reclamanta A.S. a dat declarație în cauza de față, ocazie cu care și-a precizat obiectul sesizărilor iar la data de 3 martie 2009, a depus la dosar un set de acte, făcând și unele precizări în completarea sesizărilor și declarației anterioare. În esență, A.M. și A.S. îi acuză pe judecătorul C.R. de la Tribunalul Caraș-Severin pentru fapta de a fi casat cu trimitere spre rejudecare, cu ocazia soluționării recursului cu care a fost învestit sentința penală nr. 288/2007 a Judecătoriei Caransebeș, prin care li se dădu-se câștig de cauză, pe I.I.

de la Judecătoria Caransebeș care, primind cauza respectivă spre rejudecare a dat o hotărâre nedreaptă, precum și pe judecătorul S.G. de la Tribunalul Caraș-Severin care, învestită fiind cu soluționarea dosarului având ca obiect recursul formulat de soții Anderca, a menținut soluția nedreaptă la care ne-am referit anterior; executorul judecătoresc Ț.M. este acuzat pentru fapta de a fi continuat executarea silită începută în Dosarul execuțional nr. 25/2009 în baza titlurilor executorii constând din sentința penală nr. 148/2008 a Judecătoriei Caransebeș și Decizia penală nr. 184/R/2008 a Tribunalului Caraș-Severin, în contextul în care avea cunoștință despre existența pe rolul Curții de Apel Timișoara și a Înaltei Curți de Casație Justiție a unor dosare având ca obiect recursul declarat de reclamanți împotriva celor două hotărâri menționate, precum și pentru fapta de a fi „umflat abuziv cheltuielile execuționale", iar avocatul Ț.B.S.

este acuzată pentru fapta de a-i fi apărat pe adversarii reclamanților, influențând pe cei trei judecători să pronunțe hotărâri nedrepte, deși se afla în conflict de interese, în contextul în care, soțul ei era învestit cu cererea de executare silită menționată. În fine, fostul prim-procuror C.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, este acuzat pentru soluționarea abuzivă a Dosarului penal nr. 1790/P/2006 și lucrării nr. 161/II/2/2007, ambele privind pe B.M. În concluzie, judecătorii C.R., I.I. și S.G., precum și procurorul C.M. sunt acuzați pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., executorul judecătoresc Ț.M.

este acuzat pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu, prev. de art. 246 și art. 249 C. pen., iar avocatul Ț.B.S. este acuzat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și conflict de interese, prev. de art. 25 în ref. la art. 246 C. pen. și art. 253 1 C. pen. Din conținutul actelor premergătoare efectuate de procuror, rezultă că infracțiunile pentru care sunt acuzați cei patru magistrați, executorul judecătoresc și avocatul în cauză, nu există, dispunându-se neînceperea urmăririi penale în prezenta cauză. S-a reținut în fapt că petenții au formulat plângeri împotriva magistraților pe motiv că aceștia ar fi avut un comportament abuziv în exercitarea atribuțiilor de serviciu prin pronunțarea unor soluții.

Astfel se reclamă această conduită față de judecătorul I.I. care a pronunțat sentința penală nr. 148/2008 a Judecătoriei Caransebeș, față de judecătorii S.G. și C.R. care au pronunțat Decizia penală nr. 32/R din data de 7 februarie 2008 a Tribunalului Caraș-Severin și față de procurorul C.M., care era la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș (rezoluția nr. 161/II/2/2007 a Parchetului). Prin toate aceste soluții s-a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de numiții B.T., B.M. și B.M., reclamați de petiționarii A.S. și A.M. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen., art. 193 C. pen.

și art. 288 C. pen., precum și art. 246 C. pen., fapte care s-ar fi comis cu ocazia încheierii unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil din Caransebeș. Executorul judecătoresc Ț.M. a fost reclamat pe motiv că ar fi continuat executarea silită, deși cunoștea faptul că hotărârile au fost atacate și pentru că ar fi perceput cheltuieli de executare mari. Au reclamat petiționarii și pe avocata Ț.B.S. pe motiv că aceasta ar fi influențat negativ pe judecători și că se afla în conflict de interese cu soțul ei care se ocupa de executarea silită a petiționarilor în calitate de debitori, pentru suma de 1650 lei. Înalta Curte constată, analizând actele dosarului că din tot probatoriul administrat în această cauză nu rezultă probe care să confirme cele reclamate de petiționari.

Mai mult chiar, se constată că activitatea desfășurată de intimați (judecători, procuror, avocat și executor judecătoresc) se circumscriu muncii pe care trebuiau să o depună în calitate de judecători, procuror, avocat și executor judecătoresc, iar din activitățile depuse de aceștia nu rezultă îndeplinirea cu rea credință sau defectuoasă a acestora. Se constată că nemulțumirile petiționarilor rezidă în pronunțarea de către judecători și procuror a unor soluții defavorabile, iar prin plângerea penală formulată împotriva acestora, se dorește intimidarea celor care fac actul de justiție, indiferent dacă există dovezi sau nu. Ceea ce trebuie subliniat este că, atât judecătorii, cât și procurorii nu pot fi trimiși în judecată pentru soluțiile pronunțate în activitatea de judecată sau în efectuarea urmăririi penale, deoarece orice hotărâre judecătorească sau soluție dispusă de procuror este supusă căilor de atac prevăzute de lege.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de petiționari și în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii A.S. și A.M. împotriva sentinței penale nr. 246/PI din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la 4000 lei cheltuieli judiciare către intimatul Ț.M. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2010.