ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 881/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 61/P/2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara în temeiul dispozițiilor art. 228 cu referire la

art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

magistrații I.I., C.R., S.G. și C.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută

de art. 246 C. pen., față de executorul judecătoresc Ț.M., sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen., precum și

față de avocatul Ț.B.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.

25 în referire la art. 246 și a 253

1

C. pen.

Pentru a dispune în acest

sens, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a reținut următoarele:

Judecătorii C.R., I.I. și S.G.,

precum și procurorul C.M. sunt acuzați pentru săvârșirea infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.,

executorul judecătoresc Ț.M. este acuzat pentru săvârșirea infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu, prev.

de art. 246 și art. 249 C. pen., iar avocatul Ț.B.S. este acuzat pentru

săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor și conflict de interese, prev. de art. 25 în ref. la art.

246 C. pen. și art. 253

1

C. pen.

Din actele premergătoare efectuate

rezultă că sesizările menționate sunt neîntemeiate, în sensul că infracțiunile

pentru săvârșirea cărora sunt acuzați cei patru magistrați, executorul

judecătoresc și avocatul în cauză, nu există, motiv pentru care urmează să se

dispună neînceperea urmăririi penale în cauză.

Plângerea petenților A.S. și

A.M. a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 509/II/2/2009 din data

de 28 mai 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

Pentru a dispune astfel,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a

reținut următoarele:

În urma verificărilor

efectuate, s-a stabilit că magistrații, executorul și avocatul reclamați, nu

și-au încălcat atribuțiile de serviciu, iar infracțiunea de conflict de

interese nu există.

Împotriva rezoluției

procurorului au depus plângere A.S. și A.M.

S-a considerat că plângerea

este nefondată.

Verificările efectuate nu au

relevat comiterea infracțiunilor reclamate. Hotărârile judecătorești și

rezoluția criticată sunt pronunțate conform dispozițiilor legale și exprimă

convingerea magistraților în legătură cu faptele sesizate.

În privința executării

silite, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 264/2009 a fost respinsă cererea

petiționarilor de suspendare a somației de plată din 21 ianuarie 2009 emisă de

Ț.M. în Dosarul nr. 25/2009.

În temeiul dispozițiilor art.

278

1

C. proc. pen., petenții sus-amintiți s-au adresat instanței

competente.

Prin sentința penală nr. 246/P.I

din data de 15 octombrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 758/59/2009 Curtea de

Apel Timișoara, secția penală, a respins ca nefondată plângerea petenților reținând

– în sinteză – următoarele:

Prin plângerea înregistrată la

Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 758/59/2009, petenții A.S. și A.M. au

solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună desființarea

rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul

nr. 61/P/2009 și Dosarul nr. 509/II/2/2009 și trimiterea cauzei la procuror pentru

începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor I.I., C.R., S.G., C.M. -

judecători la Tribunalul Caraș Severin, Ț.M. - executor judecătoresc și Ț.B.S. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 253 C. pen., în

forma participației penale a instigării.

În motivarea plângerii s-a

precizat că la dosar există probe din care rezultă vinovăția făptuitorilor.

Au fost acvirate dosarele în

care au fost pronunțate rezoluțiile a căror desființare se solicită, din care

rezultă următoarele: prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara în luna februarie 2009 sub nr. 61/P/2009,

petenții au precizat că făptuitorii au avut o comportare abuzivă în exercitarea

atribuțiilor de serviciu, după cum urmează: judecătorul Ivănuș Ilie când a

pronunțat sentința penală nr. 148/2008 a Judecătoriei Caransebeș și judecătorii

S.G. și C.R., prin pronunțarea de către Tribunalul Caraș Severin a Deciziei penale

nr. 32/R/2008, iar procurorul C.M., prin pronunțarea rezoluției nr. 161/11/2/2007

a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș.

Executorul judecătoresc Ț.M.

este acuzat că a continuat executarea silită în Dosarul execuțional nr. 25/2009

în care s-a solicitat executarea silită a sentinței penale nr. 148/2008

pronunțată de Judecătoria Caransebeș și Decizia nr. 184/R/2008 pronunțată de

Tribunalul Caraș Severin, deși cunoștea că respectivele hotărâri judecătorești

au fost atacate, precum și pentru faptul că a perceput cheltuieli de executare

exagerat de mari.

Împotriva sentinței penale

sus-amintite, petenții au formulat recurs, care nu a fost susținut de petenții

A.S. și A.M., aceștia lipsind.

Examinând din oficiu,

legalitatea și temeinicia soluției instanței de apel, Înalta Curte constată

următoarele:

La data de 2 februarie 2009,

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, județul Caraș-Severin, a fost

înregistrată ca Dosar penal sub nr. 292/P/2009, sesizarea formulată de A.M. și A.S.,

împotriva judecătorului I.I., a executorului judecătoresc Ț.M.) și a avocatului

Ț.B.S.

Prin ordonanța purtând

aceeași dată, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în

favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, unde a fost

înregistrată sub numărul din antet.

La datele de 10 și respectiv

11 februarie 2009, alte două sesizări au fost adresate D.N.A. și Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ambele lucrări fiind trimise spre

competentă soluționare acestei unități de parchet la datele de 26 și respectiv

20 februarie 2009, unde au fost atașate dosarului penal de față.

La data de 25 februarie

2009, reclamanta A.S. a dat declarație în cauza de față, ocazie cu care și-a

precizat obiectul sesizărilor iar la data de 3 martie 2009, a depus la dosar un

set de acte, făcând și unele precizări în completarea sesizărilor și

declarației anterioare.

În esență, A.M. și A.S. îi

acuză pe judecătorul C.R. de la Tribunalul Caraș-Severin pentru fapta de a fi

casat cu trimitere spre rejudecare, cu ocazia soluționării recursului cu care a

fost învestit sentința penală nr. 288/2007 a Judecătoriei Caransebeș, prin care

li se dădu-se câștig de cauză, pe I.I. de la Judecătoria Caransebeș care,

primind cauza respectivă spre rejudecare a dat o hotărâre nedreaptă, precum și

pe judecătorul S.G. de la Tribunalul Caraș-Severin care, învestită fiind cu

soluționarea dosarului având ca obiect recursul formulat de soții Anderca, a menținut

soluția nedreaptă la care ne-am referit anterior; executorul judecătoresc Ț.M. este

acuzat pentru fapta de a fi continuat executarea silită începută în Dosarul execuțional

nr. 25/2009 în baza titlurilor executorii constând din sentința penală nr. 148/2008

a Judecătoriei Caransebeș și Decizia penală nr. 184/R/2008 a Tribunalului

Caraș-Severin, în contextul în care avea cunoștință despre existența pe rolul

Curții de Apel Timișoara și a Înaltei Curți de Casație Justiție a unor dosare

având ca obiect recursul declarat de reclamanți împotriva celor două hotărâri

menționate, precum și pentru fapta de a fi „umflat abuziv cheltuielile

execuționale", iar avocatul Ț.B.S. este acuzată pentru fapta de a-i fi

apărat pe adversarii reclamanților, influențând pe cei trei judecători să

pronunțe hotărâri nedrepte, deși se afla în conflict de interese, în contextul

în care, soțul ei era învestit cu cererea de executare silită menționată.

În fine, fostul

prim-procuror C.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, este

acuzat pentru soluționarea abuzivă a Dosarului penal nr. 1790/P/2006 și

lucrării nr. 161/II/2/2007, ambele privind pe B.M.

În concluzie, judecătorii C.R.,

I.I. și S.G., precum și procurorul C.M. sunt acuzați pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246

C. pen., executorul judecătoresc Ț.M. este acuzat pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență

în serviciu, prev. de art. 246 și art. 249 C. pen., iar avocatul Ț.B.S. este

acuzat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor și conflict de interese, prev. de art. 25

în ref. la art. 246 C. pen. și art. 253

1

C. pen.

Din conținutul actelor

premergătoare efectuate de procuror, rezultă că infracțiunile pentru care sunt

acuzați cei patru magistrați, executorul judecătoresc și avocatul în cauză, nu

există, dispunându-se neînceperea urmăririi penale în prezenta cauză.

S-a reținut în fapt că

petenții au formulat plângeri împotriva magistraților pe motiv că aceștia ar fi

avut un comportament abuziv în exercitarea atribuțiilor de serviciu prin

pronunțarea unor soluții. Astfel se reclamă această conduită față de

judecătorul I.I. care a pronunțat sentința penală nr. 148/2008 a Judecătoriei

Caransebeș, față de judecătorii S.G. și C.R. care au pronunțat Decizia penală nr.

32/R din data de 7 februarie 2008 a Tribunalului Caraș-Severin și față de

procurorul C.M., care era la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș

(rezoluția nr. 161/II/2/2007 a Parchetului).

Prin toate aceste soluții

s-a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de numiții B.T., B.M.

și B.M., reclamați de petiționarii A.S. și A.M. pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 180

alin. (2) C. pen., art. 193 C. pen. și art. 288 C. pen., precum și art. 246 C.

pen., fapte care s-ar fi comis cu ocazia încheierii unui contract de

vânzare-cumpărare a unui imobil din Caransebeș.

Executorul judecătoresc Ț.M.

a fost reclamat pe motiv că ar fi continuat executarea silită, deși cunoștea

faptul că hotărârile au fost atacate și pentru că ar fi perceput cheltuieli de

executare mari.

Au reclamat petiționarii și

pe avocata Ț.B.S. pe motiv că aceasta ar fi influențat negativ pe judecători și

că se afla în conflict de interese cu soțul ei care se ocupa de executarea

silită a petiționarilor în calitate de debitori, pentru suma de 1650 lei.

Înalta Curte constată,

analizând actele dosarului că din tot probatoriul administrat în această cauză

nu rezultă probe care să confirme cele reclamate de petiționari.

Mai mult chiar, se constată

că activitatea desfășurată de intimați (judecători, procuror, avocat și

executor judecătoresc) se circumscriu muncii pe care trebuiau să o depună în

calitate de judecători, procuror, avocat și executor judecătoresc, iar din

activitățile depuse de aceștia nu rezultă îndeplinirea cu rea credință sau

defectuoasă a acestora.

Se constată că nemulțumirile

petiționarilor rezidă în pronunțarea de către judecători și procuror a unor

soluții defavorabile, iar prin plângerea penală formulată împotriva acestora,

se dorește intimidarea celor care fac actul de justiție, indiferent dacă există

dovezi sau nu.

Ceea ce trebuie subliniat

este că, atât judecătorii, cât și procurorii nu pot fi trimiși în judecată

pentru soluțiile pronunțate în activitatea de judecată sau în efectuarea

urmăririi penale, deoarece orice hotărâre judecătorească sau soluție dispusă de

procuror este supusă căilor de atac prevăzute de lege.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de petiționari și în

conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga pe

aceștia la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționarii A.S. și A.M. împotriva sentinței penale nr.

246/PI din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenții

petiționari la plata sumelor de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat și la 4000 lei cheltuieli judiciare către intimatul Ț.M.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2010.