ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 372/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ la 3 decembrie 2007, reclamanta G.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești (actualmente Ministerul Justiției), C.T.A. și I.N.E.C. a solicitat instanței: - să constate nulitatea absolută a ordinului nr. 2805/C din 08 noiembrie 2007 , emis de ministrul justiției, prin care a fost revocată din funcția de director al I.N.E.C.; - să anuleze ordinul susmenționat și toate actele administrative subsecvente și ulterioare acestuia ; - să dispună repunerea sa în funcția deținută și în toate drepturile avute anterior emiterii ordinului contestat; - să dispună efectuarea mențiunilor către A.N.A.F.; - obligarea pârâtului C.T.A.

la 100.000 lei daune morale pentru destituirea din funcție ; - obligarea ministrului justiției la efectuarea unui comunicat de presă prin care să se prezinte hotărârea judecătorească ; - obligarea ministrului justiției la 100 lei pentru fiecare zi de întârziere a punerii în executare a sentinței și la cheltuieli de judecată . Motivându-și cererea, reclamanta a arătat, în esență ,că ordinul atacat nu a fost motivat în fapt, fiind emis fără a se putea stabili procedura legală de urmat la revocarea din funcție a salariaților din I.N.E.C. Prin sentința civilă nr. 2428 din 9 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a admis excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, reținând că, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004,cu modificările ulterioare, reclamanta avea obligația ca, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, să solicite unității emitente revocarea actului contestat. Nefăcându-se dovada îndeplinirii procedurii prealabile, acțiunea a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta G.C., motivând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - în mod eronat s-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Prin ordinul a cărui anulare s-a solicitat s-a dispus revocarea din funcția de conducere, iar nu încetarea raportului de serviciu; - H.G. nr.3 68/1998, privind înființarea I.N.E.C., care stabilește cadrul juridic de funcționare a institutului, dar și statutul juridic al angajaților, nu cuprinde vreo referire la parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 554/2004; - procedura plângerii prealabile nu este aplicabilă actului în speță, deoarece este vorba de un act administrativ intrat în circuitul civil, iar acesta, producând efecte juridice, nu mai poate fi revocat, fiind necesară sesizarea instanței de judecată pentru anularea acestuia. Recurenta a încadrat în drept motivele de recurs, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 1 C. proc.

civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia. Din analiza acestui text cu caracter imperativ rezultă că instanța de contencios administrativ nu poate examina legalitatea și temeinicia actului administrativ în lipsa unei reclamații administrative prealabile, indiferent de aprecierile recurentei-reclamante despre oportunitatea, în speță, a acestei proceduri.

Totodată potrivit art. 106 din Legea nr. 188/1999, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice și nelegale, acesta poate cere instanței anularea actului administrativ în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare(s.ns.). Raportat la acest text de lege, susținerile recurentei în sensul că revocarea sa din funcția de conducere nu se subsumează noțiunii de încetare a raporturilor de serviciu sunt nefondate, deoarece, pe de o parte, trecerea sa pe o funcție de execuție reprezintă un raport juridic nou, iar, pe de altă parte, procedura administrativă prealabilă este obligatorie atât în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004, cât și în baza art. 106 din Legea nr. 188/1999.

În ceea ce privește invocarea art.1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 de către recurentă, aceste prevederi procedurale sunt inaplicabile în speță, deoarece se referă exclusiv la autoritatea emitentă a actului administrativ și la situația în care actul nu mai poate fi revocat, deoarece a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, iar nu la situația acțiunii promovate de persoana vătămată prin actul administrativ. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.C. împotriva sentinței civile nr. 2428 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2010.