ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.01.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 372/2010

HOTĂRÂRE
27.01.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 372/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată pe calea

contenciosului administrativ la 3 decembrie 2007, reclamanta G.C., în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și

Libertăților Cetățenești (actualmente Ministerul

Justiției), C.T.A. și I.N.E.C. a solicitat instanței:

- să constate nulitatea

absolută a ordinului nr. 2805/C din 08 noiembrie 2007

, emis de ministrul justiției,

prin care a fost revocată din funcția de director al I.N.E.C.;

- să anuleze ordinul

susmenționat și toate actele administrative subsecvente și

ulterioare acestuia ;

- să dispună repunerea sa în

funcția deținută și în toate drepturile avute anterior

emiterii ordinului contestat;

- să dispună efectuarea

mențiunilor către A.N.A.F.;

- obligarea pârâtului C.T.A. la 100.000

lei daune morale pentru destituirea din funcție ;

- obligarea ministrului justiției la

efectuarea unui comunicat de presă prin care să se prezinte

hotărârea judecătorească ;

- obligarea ministrului justiției la

100 lei pentru fiecare zi de întârziere a punerii în executare a sentinței

și la cheltuieli de judecată .

Motivându-și cererea, reclamanta a

arătat, în esență ,că ordinul atacat nu a fost motivat în

fapt, fiind emis fără a se putea stabili procedura legală de

urmat la revocarea din funcție a salariaților din I.N.E.C.

Prin sentința civilă nr. 2428

din 9 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei, ca

inadmisibilă.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a admis excepția lipsei procedurii

prealabile, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, reținând

că, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004,cu modificările

ulterioare, reclamanta avea obligația ca, anterior sesizării

instanței de contencios administrativ, să solicite unității

emitente revocarea actului contestat.

Nefăcându-se dovada îndeplinirii

procedurii prealabile, acțiunea a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta G.C., motivând că

hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru

următoarele motive:

- în mod eronat s-a reținut că

în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999,

potrivit cărora în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive

pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale,

acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului

administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de

serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Prin ordinul a cărui anulare s-a solicitat s-a dispus revocarea din

funcția de conducere, iar nu încetarea raportului de serviciu;

- H.G. nr.3 68/1998, privind

înființarea I.N.E.C., care stabilește cadrul juridic de

funcționare a institutului, dar și statutul juridic al

angajaților, nu cuprinde vreo referire la parcurgerea procedurii prealabile

prevăzute de Legea nr. 554/2004;

- procedura plângerii prealabile nu este

aplicabilă actului în speță, deoarece este vorba de un act

administrativ intrat în circuitul civil, iar acesta, producând efecte juridice,

nu mai poate fi revocat, fiind necesară sesizarea instanței de judecată

pentru anularea acestuia.

Recurenta a încadrat în drept motivele de

recurs, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304

1

C.

proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Conform art. 7 din Legea nr. 554/2004

persoana care se consideră vătămată într-un drept al

său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral,

trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de

30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a

acestuia. Din analiza acestui text cu caracter imperativ rezultă că

instanța de contencios administrativ nu poate examina legalitatea și

temeinicia actului administrativ în lipsa unei reclamații administrative

prealabile, indiferent de aprecierile recurentei-reclamante despre

oportunitatea, în speță, a acestei proceduri.

Totodată potrivit art. 106 din Legea

nr. 188/1999, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe

care funcționarul public le consideră netemeinice și nelegale,

acesta poate cere instanței anularea actului administrativ în

condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare(s.ns.).

Raportat la acest text de lege, susținerile

recurentei în sensul că revocarea sa din funcția de conducere nu se

subsumează noțiunii de încetare a raporturilor de serviciu sunt

nefondate, deoarece, pe de o parte, trecerea sa pe o funcție de

execuție reprezintă un raport juridic nou, iar, pe de altă

parte, procedura administrativă prealabilă este obligatorie atât în

baza art. 7 din Legea nr. 554/2004, cât și în baza art. 106 din Legea nr. 188/1999.

În ceea ce privește invocarea art.1

alin. (6) din Legea nr. 554/2004 de către recurentă, aceste prevederi

procedurale sunt inaplicabile în speță, deoarece se referă

exclusiv la autoritatea emitentă a actului administrativ și la

situația în care actul nu mai poate fi revocat, deoarece a intrat în

circuitul civil și a produs efecte juridice, iar nu la situația

acțiunii promovate de persoana vătămată prin actul administrativ.

Pentru considerentele menționate, cu

referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi

respins ca nefondat, hotărârea instanței de fond fiind legală și

temeinică.

Respinge recursul declarat de G.C. împotriva sentinței

civile nr. 2428 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-02-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 791/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta G.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției anularea Ordinului nr. 2380/ C din 21 septembrie 20
ÎCCJ 2009-03-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1202/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 aprilie 2008, reclamanta G.C. a chemat în judecată M.J., solicitând anularea Ordinului nr. 2380 din 21 septembrie
ÎCCJ 2010-05-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2445/2010
pct. 1-5 și 26, art. IV, art. V și art. VIII ale anexei nr. 1, este de natură a atrage nelegalitatea ordinului contestat. In consecință, în temeiul art. 1 și art. 7 din Legea nr. 544/2004, art. 11 pct. c alin. (3), art. 47 pct. 4 din Consti
ÎCCJ 2012-03-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1110/2012
ă judecății are ca obiect cererea de obligare a autorității publice la plata unor daune morale pentru un prejudiciu moral suferit ca urmare a emiterii Ordinului nr. 240/2009 emis de ministerul intimat, prin care s-a dispus destituirea recur
ÎCCJ 2010-10-29
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4681/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Judecata în fața instanței de fond a. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2009 pe rolul Curții de Apel Bucureș
Sursă