ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 441/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 441/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor
cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
data de 26 iulie 2007, reclamanta G.I.R. a solicitat în contradictoriu cu
intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin Primar, anularea dispoziției nr. 4341
din 8 iunie 2007 și obligarea pârâtului la restituirea proprietății în natură
sau prin compensare cu alte bunuri imobile echivalente ca valoare.
În motivarea contestației se
arată că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate pentru terenul în
suprafață de 9 ha, situat în Municipiul Râmnicu Vâlcea (fostă Lunca Inătești)
în baza actului de donație nr. 48633 din 2 noiembrie 2946 transcris sub nr. 5061
din 25 noiembrie 1946. Acest teren a fost expropriat conform Legii nr. 187/1945,
fiind trecut în proprietatea statului fără titlu, ca urmare a aplicării abuzive
a Decretului nr. 83/1949.
Prin dispoziția nr. 4341/2007
emisă în urma soluționării notificării, pârâta a propus acordarea de
despăgubiri în condițiile legii speciale cu motivarea că restituirea în natură
nu este posibilă.
La data de 21 septembrie 2007,
reclamanta a precizat cererea principală, în sensul că a optat pentru
restituirea terenului chiar și pentru un alt amplasament pe raza Municipiului
Râmnicu Vâlcea, cu compensările corespunzătoare diferențelor de valoare în
funcție de amplasament.
Tribunalul Vâlcea prin
sentința civilă nr. 476 din 27 mai 2008, a respins acțiunea așa cum a fost
precizată.
Pentru a hotărî astfel, s-a
reținut că terenul în suprafață de 9 ha a intrat în proprietatea statului în
baza Decretului nr. 83/1949 și nu poate fi restituit în natură, fiind afectat
de construirea cartierului de locuințe format din blocuri, case, artere de
circulație, alei pietonale și amenajări specifice. La nivelul Municipiului
Râmnicu Vâlcea se înregistra un deficit de teren agricol de peste 1000 ha, situație
față de care nu poate fi admisă cererea precizată în sensul acordării de teren
în echivalent pe alt amplasament.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamanta susținând că nu s-a stabilit în mod concret dacă
există suprafețe de teren libere și că trebuie analizată posibilitatea de a
obliga pârâtul la acordarea de imobile libere în echivalent.
Curtea de Apel Pitești prin
decizia civilă nr. 36/A din 13 februarie 2009 a respins ca nefondat apelul.
În considerentele deciziei
s-a reținut că terenul nu poate fi restituit în natură, nu pot fi acordate nici
măsuri reparatorii prin echivalent și că în mod corect s-au stabilit
despăgubiri în conformitate cu dispozițiile legii speciale.
Împotriva acestei din urmă
hotărâri a declarat recurs reclamanta invocând incidența dispozițiilor art. 304
pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Recurenta critică hotărârea
sub următoarele aspecte:
- Hotărârea a fost dată cu
aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001, care în art. 1 și art. 2 arată că în
cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri
reparatorii prin echivalent, iar măsurile reparatorii constau în compensare cu
alte bunuri sau servicii.
- Soluția pronunțată nu este
fundamentată juridic – nu este motivată.
Examinând criticile
formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat
următoarele:
Criticile recurentei vizează
în concret nelegalitatea hotărârii prin nerespectarea dispozițiilor art. 1 și art.
2 din Legea nr. 10/2001, modificată, în sensul neanalizării cu prioritate a
acțiunii de a se stabili măsuri reparatorii prin echivalent, ce constau în
compensare cu alte bunuri sau servicii.
Critica este nefondată.
Astfel, potrivit art. 1
alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu
este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care vor
consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de către entitatea
investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau
despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul
stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Aceeași reglementare pentru
situația în care restituirea în natură nu este posibilă este conținută de
dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, care stabilește, în principal, ca
măsuri reparatorii, compensarea cu alte bunuri și, dacă măsura compensării nu
este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită, acordarea
de despăgubiri în condițiile legii speciale.
În speță, raportat la
situația juridică a imobilului, imposibil de restituit în natură, corect s-au
acordat despăgubiri, întrucât restituirea în natură, prin compensare, nu este
posibilă, având în vedere că la nivelul Municipiului Râmnicu Vâlcea nu au fost
identificate bunuri care pot forma obiectul restituirii prin compensare.
Contrar celor susținute prin
motivele de recurs, în speța supusă analizei, nu sunt incidente nici
dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Hotărârea ar putea fi modificară
pentru acest motiv dacă există contradicție între considerente și dispozitiv,
în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar
din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a
decis instanța sau lipsește motivarea soluției.
Deși recurenta nu a
dezvoltat în fapt acest motiv de recurs, ci doar îl amintește formal, se
constată că în hotărârea recurată, potrivit cu cele sus arătate, nu există
contradicție între dispozitiv și considerente, iar soluția pronunțată este
argumentată juridic.
În concluzie, față de cele
sus reținute, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va
respinge recursul ca nefondat, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 304
pct. 9, 7 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de reclamanta G.I.R. împotriva deciziei nr. 36 A din 13 februarie 2009 a Curții
de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale și pentru cauze cu minori și familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie
2010.