ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2636/2010

Asupra

recursurilor civile de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data

de 10 septembrie 2008,

Primarul municipiului Craiova și Consiliul local al municipiului Craiova a

formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 389 din 26

octombrie

2004 a Tribunalului Dolj, în

temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5

C. proc. civ., în contradictoriu

cu intimații G.C., G.M., R.M. și C.V.

Prin

sentința nr. 66 din 24 februarie 2009, Tribunalul

Dolj, secția civilă, a respins cererea de revizuire, motivat, în

esență, de faptul că nu sunt incidente

dispozițiile art. 322 pct. 5

C.

proc. civ. deoarece condițiile referitoare la

reținerea înscrisului de

către partea potrivnică sau imposibilitatea prezentării în instanță a acestuia

nu sunt întrunite.

Prin decizia nr. 217 din 9 iulie 2009, Curtea de

Apel

Craiova, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, a

respins

apelurile declarate de revizuenți și de intimatele R.M.

și C.V.

Instanța

de apel a reținut că, prin actul nou invocat,

Primarul

municipiului Craiova și Consiliul local al municipiului

Craiova tind să dovedească faptul că G.C. și G.M.

nu erau îndreptățiți la restituirea terenului în baza Legii

nr. 10/2001,

ci doar intimatele R.M. și C.V.

Prin

inițierea acestui demers, revizuenții nu susțin un interes propriu, ceea ce

face de prisos analizarea celorlalte motive de apel.

Ca urmare a

respingerii apelului declarat de revizuenți,

instanța de apel a respins și apelul declarat de intimatele R.M.

și C.V.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Primarul municipiului

Craiova, Consiliul local al municipiului Craiova, Primăria municipiului Craiova

și intimatele C.V. și R.M.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenții Primarul municipiului Craiova,

Consiliul local al municipiului Craiova și Primăria municipiului

Craiova au arătat că decizia este nelegală, deoarece înscrisul de care înțeleg

să se prevaleze îndeplinește condițiile prevăzute de

art. 322 pct. 5 C.

proc. civ.

Recurenții au mai arătat că au interes în

declanșarea demersului judiciar, având în vedere dispozițiile art. 36 din Legea

nr. 10/2001.

Recurentele C.V.

și R.M. au invocat

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au

arătat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 137 C.

proc. civ., deoarece prima instanță a respins excepția lipsei de interes, iar G.C.

și G.M., singurele părți cărora le-ar fi putut

profita,

nu au atacat sentința sub acest aspect.

Au mai arătat recurentele, că li s-a creat o situație

mai grea în propria cale de atac, deoarece cererea de revizuire a fost respinsă

inițial ca inadmisibilă.

In ceea ce

privește interesul revizuentelor, recurentele au

arătat că Legea nr.

10/2001, prin art. 36, sancționează

nerespectarea

dispozițiilor sale de către unitatea notificată, iar

certificatul de

moștenitor nu putea fi ignorat, astfel încât interesul revizuentelor era

justificat de îndeplinirea cerințelor de legalitate a actului juridic

administrativ.

Recursurile declarate vor fi respinse pentru

considerentele ce succed.

In ceea ce privește recursul declarat de Primăria

municipiului Craiova, aceasta nu are calitate procesuală de a declara recurs,

deoarece dreptul de a recura o hotărâre civilă aparține numai părților care au

figurat la judecata în fond sau

succesorilor

lor universali sau cu titlu universal.

In cauză, Primăria municipiului Craiova nu a

figurat ca

parte în proces nici la prima

instanță, nici la judecata în apel.

Pe cale de consecință, recursul declarat de

Primăria municipiului Craiova va fi respins ca fiind declarat de o persoană

fără calitate procesuală.

In ceea ce privește recursul declarat de

Municipiul Craiova și Consiliul local al municipiului Craiova, ale căror

critici permit încadrarea în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

, se constată că nu este fondat, pentru cele ce se

vor arăta în continuare.

Instanța de apel a constatat că Municipiul

Craiova și Consiliul local al municipiului Craiova nu au interes în promovarea

cererii de revizuire, deoarece nu valorifică un interes propriu.

Soluția instanței de apel este legală, având în

vedere următoarele considerente:

Calitatea de parte în cadrul procedurii judiciare

ce s-a finalizat prin hotărârea atacată nu este suficientă pentru exercitarea

unei căi ordinare sau extraordinare de atac, ci

trebuie îndeplinite și celelalte condiții referitoare la exercitarea

acțiunii

civile.

In acest sens, cel ce dorește inițierea

demersului judiciar trebuie, printre altele, să afirme un drept și să justifice

un interes.

In cauză, prin sentința a cărei retractare s-a

solicitat pe calea revizuirii, Tribunalul Dolj a admis contestația formulată de

N.E., G.C. și G.M. împotriva dispoziției nr. 8156 din 29 octombrie 2003, emisă

de Primarul municipiului Craiova și a dispus restituirea în natură către

contestatori a unui imobil.

Prin cererea de revizuire formulată, Primarul

municipiului Craiova și Consiliul local al

municipiului Craiova

au invocat

certificatul de moștenitor nr. 36 din 11 aprilie 2000,

emis de B.N.P. M.D.,

și au susținut că doar N.E. este persoană îndreptățită la restituire.

Se constată, așadar, că interesul afirmat de

revizuenți în declararea căii extraordinare de atac nu este un interes personal

și direct, deoarece folosul practic urmărit vizează pe

altcineva decât partea care a uzat de calea de atac.

Revizuenții pretind că interesul lor este

justificat de art. 36 din Legea nr. 10/2001, republicată, care instituie

răspunderea penală pentru emiterea deciziei sau dispoziției în condițiile

prevăzute de textul de lege invocat.

Această

susținere nu poate fi primită, deoarece, potrivit legii, procedura derulată în

faza administrativă este supusă controlului de legalitate în fața instanțelor

judecătorești, care, în virtutea principiului plenitudinii de competență, verifică

inclusiv legalitatea actului administrativ prin care a fost soluționată

notificarea.

Sancțiunile instituie de art. 36 din Legea nr.

10/2001,

presupun existența vinovăției

penale, ceea ce nu poate justifica

interesul

promovării unei cereri de revizuire în prezenta cauză.

O

altfel de interpretare, ar ducea la concluzia eronată că unitatea deținătoare

poate răspunde în condițiile art. 36 din Legea nr. 10/2001 ori de câte ori

decizia sau dispoziția emisă

este

modificată sau anulată de instanța de judecată.

Nefondat este și recursul declarat de intimatele C.V.

și R.M.

Recurentele

susțin că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 137 C.

proc. civ., deoarece prima instanță a respins excepția lipsei de interes,

soluția intrând astfel în puterea lucrului

judecat.

Susținerea nu este reală,

deoarece, într-adevăr, la 18 noiembrie 2008, prima instanță a pus în discuția

părților excepția lipsei de interes, dar nu s-a pronunțat asupra acesteia prin

sentința pronunțată și nici printr-o încheiere anterioară.

De altfel, excepția lipsei de interes este o

excepție de fond, absolută și peremptorie, care poate fi invocată în orice

stadiu al procedurii, inclusiv de către instanță

din oficiu, motiv

pentru care nu au fost încălcate dispozițiile art. 137

C. proc. civ.

Nici

critica referitoare la faptul că intimatelor li s-a creat o situație mai grea

în propria cale de atac nu este fondată.

In cauză, soluția instanței de apel nu încalcă

prevederile art. 296 teza a

II

C. proc. civ., deoarece

prima instanță a respins cererea de revizuire cu motivarea că nu sunt întrunite

condițiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

, soluția fiind menținută de instanța de apel,

care a schimbat

doar motivarea primei instanțe.

Cum recurentelor nu li s-a recunoscut un drept

sau un

beneficiu prin hotărârea primei

instanțe care să fi fost atins sau

înlăturat în propria lor cale de

atac, principiul neagravării situației în propria cale de atac nu a fost

ignorat.

Cat privește critica referitoare la interesul

revizuentelor, aceasta este nefondată, pentru aceleași considerente care au

fost avute în vedere în analiza recursului

declarat de recurenții

Municipiul

Craiova și Consiliul local al municipiului Craiova.

Pentru considerentele expuse, recursurile vor fi

privite ca

nefondate și, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

, vor fi respinse ca atare.

Având în vedere și dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor

de judecată către intimații G.C. și G.M., în cuantumul dovedit prin

înscrisurile aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

R

espinge recursurile declarate de Primăria

municipiului

Craiova, Consiliul local

al municipiului Craiova, Primarul

municipiului

Craiova și de C.V. și R.M.

împotriva

deciziei nr. 217 din 9 iulie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția

I

civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții la plata sumei de 3915 lei,

reprezentând

cheltuieli de judecată

către intimații G.C. și G.M.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 29 aprilie 2010.