ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2138/2009

Asupra recursului civil

de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată

următoarele:

Prin sentința

nr. 319 din 20 aprilie 2007, Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins excepția

de prematuritate,

invocată de pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

paratei Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor și a

respins acțiunea față de această pârâtă.

A respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de

reclamanta L.G.

împotriva pârâtului Primarul

municipiului

Cluj - Napoca.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că, prin

dispoziția

nr. 1209 din 20 martie 2006, Primarul municipiului

Cluj-Napoca a respins

cererea reclamantei privind

restituirea în

natură a imobilului situat în Municipiul Cluj-

Napoca, motivat de faptul că aceasta nu face dovada calității de

moștenitor a

foștilor proprietari tabulari ai imobilului.

Imobilul, așa

cum rezultă din C.F. 17346 Cluj, a fost preluat de la defuncții H.I. și S.E.,

reclamanta argumentând calitatea sa prin aceea că

defunctul

său soț a fost nepot de soră a proprietarei tabulare S.E.

, căsătorită H., căreia i-a transmis pe calea

succesiunii

legale atât cota sa cât și pe cea a soțului său,

căruia i-a supraviețuit după eliberarea din lagăr.

Tribunalul a

mai reținut că reclamanta nu a fost în

măsură

să probeze calitatea sa de moștenitor în raport cu proprietarii tabulari de la

care a fost preluat imobilul, astfel

că notificarea a fost respinsă în

mod corect.

Prin decizia nr. 281/R din 12 septembrie 2007, Curtea

de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie, a respins ca nefondat

apelul declarat

de reclamantă.

Instanța de apel a reținut că din coala cărții funciare a

rezultat că imobilul a

fost preluat de Statul Român de la

proprietarii tabulari de sub B 2-3, H.I. și soția, S.E.

Deși reclamanta a

susținut că defunctul ei soț,

L.R.T. ar fi

fost nepot de soră al defunctei

S.E.,

căsătorită H., aceasta nu a reușit să facă

dovada legăturii de rudenie a

defunctului ei soț cu proprietarii tabulari, respectiv că este îndreptățită la

restituirea în natură sau la acordarea de

despăgubiri.

Or,

potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o

propunere înaintea judecății,

trebuie să o dovedească.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.

Invocând dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

, recurenta a

arătat că imobilul a fost preluat

de

Statul Român în două etape diferite, în anul 1961 fiind

preluată, prin

sentința civilă nr. 1157/1952 a fostului

Tribunal

Cluj, cota ce aparținea lui H.I., iar în

anul 1975 a fost preluată și

cota de proprietate a numitei

H.E., născută

S., în temeiul Decretelor nr.

218/1960 și 712/1966.

A

mai arătat recurenta, că a depus în faza procedurii

administrative și la instanță

toate actele de stare civilă pe care

le deține, dar nu a putut face dovada decesului

numitului

H.I.

In ceea ce privește

cota de proprietate, ce a

aparținut lui

H.E., recurenta a arătat că se impune

o

analiză mai atentă a îndreptățirii la acordarea măsurilor

reparatorii, deoarece din actele de stare civilă

rezultă că L.R.T. a fost nepot de soră a defunctei

H.E.

Recursul

declarat este nul.

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ.

, cererea de recurs va

cuprinde, sub

sancțiunea nulității, motivele

de nelegalitate și dezvoltarea lor

sau,

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat, iar art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazului în care

există motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu de către

instanță.

Un recurs

motivat, în sensul dispozițiilor art. 302

1

C. proc. civ.

, ar fi trebuit să cuprindă prezentarea

argumentelor pe care se bazează reclamanta

pentru

a demonstra că acțiunea sa este fondată.

Afirmațiile

generale, ori cele străine de obiectul

controlului

judiciar exercitat de instanța de recurs, nu se încadrează în nici unul din

motivele cuprinse în art. 304 C. proc. civ.

, situație în care intervine nulitatea prevăzută de dispozițiile art.

306 alin. (1) din cod.

In cauză, recurenta nu a făcut nici o critică de natură a

permite încadrarea

recursului în vreuna din ipotezele avute în

vedere de dispozițiile art. 304

C. proc. civ.

Așa cum s-a

arătat, prin cererea de declarare a

recursului,

recurenta a prezentat etapele procedurii judiciare

parcurse, a enumerat

înscrisurile de care a înțeles să se

folosească

în dovedirea cererii și a afirmat că instanța ar fi

trebuit să se aplece cu mai multă atenție asupra

îndreptățirii

reclamantei de a

beneficia de măsuri reparatorii.

Or, se constată

că, în fapt, susținerile recurentei-reclamante nu constituie critici ale

hotărârii atacate ci

expuneri ale unor

situații de fapt și sugestii, care nu indică ce

anume text de lege ar fi

fost încălcat de către instanța de apel.

La termenul din

26 februarie 2009, recurenta, prin

apărător,

a precizat că își întemeiază recursul pe dispozițiile

art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., deoarece

instanța de apel a

interpretat greșit actele depuse la dosar.

Acest motiv de recurs, care nu este de ordine publică, a

fost formulat, însă,

peste termenul de motivare a recursului,

prevăzut de art. 303 C. proc. civ.

De altfel, motivul de recurs invocat de reclamantă în

ședință publică vizează

situația în care, deși natura juridică

sau înțelesul actului juridic dedus judecății

este fără echivoc,

instanța a reținut cu totul alt act juridic sau conținut.

Recurenta nu se referă la actul juridic dedus judecății, ci

la modalitatea în care

instanța de apel a făcut interpretarea

probelor, ceea ce nu poate face obiect de analiză

în recurs.

Față de cele expuse mai sus, se va constata nul recursul

declarat de reclamantă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta L.G.

împotriva deciziei nr. 28 IA din 12 septembrie 2007 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 februarie 2009.