ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2132/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2009 pe rolul Tribunalului București, secția a V a civilă, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, a pârâtei N.L. În motivarea cererii s-a arătat că la 5 martie 2009, pârâta a fost returnată din Italia, în baza Decretului pronunțat de Prefectul Provinciei Milano, întrucât a fost reținută în scopul identificării de către un serviciu anti-prostituție al Chesturii din Milano. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 5, art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005 și pe cele ale H.G.

nr. 1347/2007. Prin sentința civilă nr. 797 din 5 iunie 2009 Tribunalul București, secția a III a civilă, a anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamantă. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, deși a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, reclamanta nu s-a conformat acestei obligații legale, iar potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii.

Apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins de Curtea de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia civilă nr. 140 A pronunțată la data de 13 august 2009. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, după rămânerea cauzei în pronunțare, în dosarul tribunalului au fost atașate ordinul de plată nr. 1337 din 3 iunie 2009, prin care reclamanta a achitat taxa de timbru în sumă de 8 lei, precum și un timbru judiciar de 0,3 lei. Întrucât aceste dovezi au fost expediate prin organele proprii ale instituției reclamantei, la dosar nu există o dată pe plicul de expediere, iar viza de primire la tribunal are data 9 iunie 2009. Având în vedere că hotărârea a fost pronunțată de tribunal la 5 iunie 2009, iar dovada achitării taxei judiciare de timbru a fost înregistrată la dosar la data de 9 iunie 2009, în mod corect s-a dispus anularea cererii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, criticând-o ca fiind nelegală în sensul că în mod eronat a apreciat instanța de apel că nu și-a îndeplinit obligația legală de a achita taxa de timbru întrucât, adresa nr. 3721764, care însoțea chitanța doveditoare a achitării taxei judiciare de timbru, poartă data de 29 mai 2009 și a fost expediată instanței de apel, atât prin fax, la data de 2 iunie 2009, cât și prin poștă, la 4 iunie 2009, deci anterior datei de 5 iunie 2009, când s-a pronunțat hotărârea tribunalului. Din cuprinsul chitanței rezultă atât numărul dosarului, cât și data plății, respectiv 3 iunie 2009, astfel că taxa a fost achitată anterior termenului de judecată, în mod greșit dispunându-se anularea cererii.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei la tribunal pentru soluționarea pe fond a cererii. Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, care permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile neevaluabile în bani, cu excepția celor scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit legii, se timbrează cu 8 lei și 0,3 lei timbru judiciar, conform O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Sancțiunea neachitării taxei judiciare de timbru este prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 30 din Normele de aplicare ale acestui act normativ și constă în aceea că cererea părții se anulează ca netimbrată. Din actele dosarului rezultă că reclamanta nu a timbrat anticipat acțiunea.

Drept urmare, pentru termenul de judecată din 5 iunie 2009, i s-a pus în vedere să timbreze cu taxă judiciară de timbru în valoare de 8 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, după cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 13, dosar fond. Înalta Curte constată că reclamanta nu s-a conformat obligației de timbrare, procedural comunicată și, în consecință, în mod corect a făcut instanța de fond aplicația dispozițiilor Legii nr. 146/1997 și ale Normele de aplicare ale acestui act normativ, anulând acțiunea ca netimbrată.

Susținerea recurentei în sensul că a înaintat instanței adresa nr. 3721764, ce poartă data de 29 mai 2009, împreună cu ordinul de plată nr. 1337 din 3 iunie 2009, nu reprezintă un argument pentru combaterea soluției tribunalului, confirmată de instanța de apel întrucât, data dovezii achitării taxei judiciare de timbru nu echivalează cu îndeplinirea cerinței de timbrare a unei cereri de chemare în judecată, atâta timp cât înscrisul doveditor nu a fost depus la dosar. Cum pe plicul cu care reclamanta a înaintat dovada achitării taxei judiciare de timbru nu este menționată nicio dată, iar viza de înregistrare la tribunal poartă data de 9 iunie 2009, ulterior pronunțării sentinței tribunalului, în mod corect s-a dispus anularea cererii ca netimbrată.

În raport de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 140 A din 13 august 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 martie 2010.