ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2132/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

4 mai 2009 pe rolul Tribunalului București, secția a V a civilă, reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului

la libera circulație în Italia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, a pârâtei N.L.

În motivarea cererii s-a arătat că la 5 martie 2009,

pârâta a fost returnată din Italia, în baza Decretului pronunțat de Prefectul

Provinciei Milano, întrucât a fost reținută în scopul identificării de către un

serviciu anti-prostituție al Chesturii din Milano.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 5, art.

38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005 și pe cele ale H.G. nr. 1347/2007.

Prin sentința civilă nr. 797 din 5 iunie 2009

Tribunalul București, secția a III a civilă, a anulat ca netimbrată cererea

formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, deși

a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, reclamanta nu

s-a conformat acestei obligații legale, iar potrivit dispozițiilor art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,

neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii.

Apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte a fost respins de Curtea de Apel București, secția a IX a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia civilă nr. 140 A pronunțată la data de 13 august 2009.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că,

după rămânerea cauzei în pronunțare, în dosarul tribunalului au fost atașate

ordinul de plată nr. 1337 din 3 iunie 2009, prin care reclamanta a achitat taxa

de timbru în sumă de 8 lei, precum și un timbru judiciar de 0,3 lei.

Întrucât aceste dovezi au fost expediate prin

organele proprii ale instituției reclamantei, la dosar nu există o dată pe

plicul de expediere, iar viza de primire la tribunal are data 9 iunie 2009.

Având în vedere că hotărârea a fost pronunțată de

tribunal la 5 iunie 2009, iar dovada achitării taxei judiciare de timbru a fost

înregistrată la dosar la data de 9 iunie 2009, în mod corect s-a dispus

anularea cererii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, criticând-o ca fiind nelegală în

sensul că în mod eronat a apreciat instanța de apel că nu și-a îndeplinit

obligația legală de a achita taxa de timbru întrucât, adresa nr. 3721764, care

însoțea chitanța doveditoare a achitării taxei judiciare de timbru, poartă data

de 29 mai 2009 și a fost expediată instanței de apel, atât prin fax, la data de

2 iunie 2009, cât și prin poștă, la 4 iunie 2009, deci anterior datei de 5

iunie 2009, când s-a pronunțat hotărârea tribunalului.

Din cuprinsul chitanței rezultă atât numărul

dosarului, cât și data plății, respectiv 3 iunie 2009, astfel că taxa a fost

achitată anterior termenului de judecată, în mod greșit dispunându-se anularea

cererii.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor

pronunțate și trimiterea cauzei la tribunal pentru soluționarea pe fond a

cererii.

Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de

criticile formulate, care permit încadrarea în motivele de nelegalitate

prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile neevaluabile în bani, cu

excepția celor scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit legii, se

timbrează cu 8 lei și 0,3 lei timbru judiciar, conform O.G. nr. 32/1995 privind

timbrul judiciar.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, a fost statuat

principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele

judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act

normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice

și care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit

de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Sancțiunea neachitării taxei judiciare de timbru este

prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 30 din Normele de

aplicare ale acestui act normativ și constă în aceea că cererea părții se

anulează ca netimbrată.

Din actele dosarului rezultă că

reclamanta nu a timbrat anticipat acțiunea.

Drept urmare, pentru termenul de

judecată din 5 iunie 2009, i s-a pus în vedere să timbreze cu taxă judiciară de

timbru în valoare de 8 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, după cum

reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 13,

dosar fond.

Înalta Curte constată că reclamanta

nu s-a conformat obligației de timbrare, procedural comunicată și, în

consecință, în mod corect a făcut instanța de fond aplicația dispozițiilor

Legii nr. 146/1997 și ale Normele de aplicare ale acestui act normativ, anulând

acțiunea ca netimbrată.

Susținerea recurentei în sensul că a

înaintat instanței adresa nr. 3721764, ce poartă data de 29 mai 2009, împreună

cu ordinul de plată nr. 1337 din 3 iunie 2009, nu reprezintă un argument pentru

combaterea soluției tribunalului, confirmată de instanța de apel întrucât, data

dovezii achitării taxei judiciare de timbru nu echivalează cu îndeplinirea

cerinței de timbrare a unei cereri de chemare în judecată, atâta timp cât

înscrisul doveditor nu a fost depus la dosar.

Cum pe plicul cu care reclamanta a

înaintat dovada achitării taxei judiciare de timbru nu este menționată nicio

dată, iar viza de înregistrare la tribunal poartă data de 9 iunie 2009,

ulterior pronunțării sentinței tribunalului, în mod corect s-a dispus anularea

cererii ca netimbrată.

În raport de aceste considerente, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 140 A din 13 august 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 26 martie 2010.