ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.04.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2475/2010

HOTĂRÂRE
23.04.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2475/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra

recursului civil de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 17 februarie 2009,

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul

E.G., solicitând restrângerea exercitării dreptului acestuia la liberă

circulație în Danemarca, pe o perioadă de până la 3 ani, în baza art. 38 alin.

(1) lit. a din Legea nr. 248/2005.

Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, prin Sentința nr. 503 din 07 aprilie 2009, a admis

excepția netimbrării și a anulat acțiunea ca netimbrată pe temeiul

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, reținând că reclamanta

nu a achitat taxele judiciare de timbru aferente cererii de chemare în judecată

până la termenul fixat de instanță în acest scop, deși a fost legal citată cu

mențiunea achitării acestora.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamanta, apel care a fost respins ca nefondat de Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 465 din 06 octombrie

2009.

Pentru a decide

astfel, curtea a apreciat că prima instanță a făcut aplicarea corectă la speță

a sancțiunii anulării prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în

condițiile în care reclamanta, deși legal citată cu mențiunea cuantumului

taxelor judiciare de timbru datorate, nu și-a îndeplinit obligația de a le

plăti până la termenul stabilit în acest scop - 07 aprilie 2009.

Curtea nu a primit

apărarea apelantei în sensul că ordinul de plată a taxei de timbru datorată

pentru cererea introductivă a fost depus la dosar cu adresa nr. 3721234 din 06

aprilie 2009, întrucât la dosarul instanței de fond nu se regăsește această

adresă.

Aceasta nu a fost

depusă nici în apel, înscrisul ce poartă numărul 3721234 datând din 12 iunie

2009, dată ulterioară pronunțării hotărârii instanței de fond.

De asemenea, nu s-a

depus la dosar ordinul nr. 838 cu care apelanta pretinde că a achitat taxa de

timbru pentru cererea de chemare în judecată, iar ordinul anexat adresei nr.

3721234 din 12 iunie 2009 poartă o dată ulterioară sentinței apelate.

Decizia curții a fost

atacată cu recurs de către reclamantă.

În motivarea cererii,

recurenta-reclamantă a arătat că ea s-a conformat obligației de timbrare ce i-a

fost adusă la cunoștință de prima instanță prin citația emisă în data de 26 februarie

2009.

Astfel, prin adresa

nr. 3721234 din 06 aprilie 2009 a transmis ordinul de plată nr. 838 din 07

aprilie 2009 și timbrul judiciar în valoare de 0,3 RON, situație față de care,

în mod nelegal, tribunalul a anulat cererea de chemare în judecată ca

netimbrată.

Este adevărat că, din

eroare, în apel a fost transmisă o altă adresă decât cea de înaintare a taxei

de timbru aferentă acțiunii de fond, dar chiar și în aceste condiții, hotărârea

instanței de apel, care a confirmat soluția dată de prima instanță pe excepția

de netimbrare, trebuie reformată, câtă vreme banii reprezentând taxa de timbru

au fost virați în contul Trezoreriei până la data menționată în citație, fiind

transmis, totodată, și timbrul judiciar în valoare de 0,3 RON.

La cererea de recurs

au fost anexate adresa emisă de reclamantă sub nr. 3721234 din 06 aprilie 2009,

copii xerox de pe ordinul de plată nr. 838 din 07 aprilie 2009 și de pe timbrul

judiciar în valoare de 0,3 RON și o confirmare de transmitere a unui fax din

data de 06 aprilie 2009.

Recursul, susceptibil

de încadrare în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (deoarece aduce în

discuție modul de aplicare la speță a sancțiunii prevăzute de art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997), nu este fondat.

Potrivit art. 20

alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 alin. (1) - (3) din

Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin Ordinul

Ministrului Justiției nr. 760/C/1999, taxele judiciare de timbru se plătesc

anticipat, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii ori până la primul

termen de judecată, iar potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

respectiv art. 35 alin. (5) Normele metodologice de aplicare a acestei legi,

neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu

anularea acțiunii sau a cererii.

În ce privește dovada

plății taxelor judiciare de timbru, art. 39 din Normele sus-menționate prevede

că aceasta o constituie „copia de pe chitanța de încasare în numerar, eliberată

de unitățile Casei de Economii și Consemnațiuni sau de trezoreriile statului

sau, după caz, copia de pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut

plata, certificate pentru conformitate de organul prestator al

serviciului."

Din interpretarea

dispozițiilor legale enunțate, rezultă că îndeplinirea obligației de timbrare

presupune depunerea la dosarul instanței învestite cu soluționarea acțiunii sau

a cererii supuse timbrajului, de către titularul obligației de timbrare, a

documentului care atestă plata taxelor judiciare de timbru, până la termenul

fixat în acest scop.

Or, în speță, este

definitiv stabilit de instanțele anterioare că ordinul de plată nr. 838 din 07

aprilie 2009, cu care reclamanta pretinde că a plătit taxa judiciară de timbru

aferentă acțiunii de fond, nu a fost depus la dosarul primei instanțe și nici

măcar la dosarul instanței de apel, până la data soluționării apelului - 06

octombrie 2009.

Raportat la această

situație de fapt, în mod legal instanța de apel a confirmat soluția fondului de

anulare a acțiunii ca netimbrată, pe baza interpretării și aplicării corecte a

dispozițiilor legale anterior citate.

Reclamanta a dovedit

abia în recurs că a plătit taxa judiciară de timbru aferentă acțiunii de fond

cu ordinul nr. 838 din 07 aprilie 2009, ordin emis la o dată ce coincide cu

termenul fixat de prima instanță în scopul satisfacerii timbrajului, fapt care

nu este, însă, de natură a infirma legalitatea hotărârilor pronunțate în

etapele procesuale anterioare, cât timp reclamanta nu a făcut și dovada că a

trimis documentul de plată a taxei de timbru la instanța de fond, anterior

pronunțării sentinței de dezînvestire.

Adresa nr. 3721234

din 06 aprilie 2009, depusă la dosarul de recurs, prin care reclamanta pretinde

că a înaintat tribunalului taxa judiciară de timbru aferentă acțiunii de fond,

nu poartă viza de înregistrare a instanței căreia îi este adresată - Tribunalul

București, spre a se putea reține că taxa de timbru ar fi fost înaintată

instanței de fond anterior judecății ce a avut loc la data de 07 aprilie 2009.

De asemenea, nu se

poate reține nici că această adresă, împreună cu documentele de plată a

timbrajului, ar fi fost transmise prin fax la Tribunalul București cu o zi

înainte de judecată, respectiv la data de 06 aprilie 2009, pe baza confirmării

datată 06 aprilie 2009, depusă la dosarul de recurs, în condițiile în care

respectiva confirmare nu are inserate în cuprinsul său documentele transmise pe

această cale și nici numele destinatarului. De altfel, nici nu ar fi fost

posibilă transmiterea prin fax, la data de 06 aprilie 2009, a ordinului de

plată nr. 838, cum se pretinde în recurs, cât timp acest ordin de plată a fost

emis la o dată ulterioară, respectiv 07 aprilie 2009.

Așa fiind, cât timp

reclamanta nu a făcut dovada plății taxelor judiciare de timbru datorate

acțiunii de fond până la termenul fixat în acest scop - 07 aprilie 2009, prin

înregistrarea la dosarul instanței de fond a documentelor ce atestă plata

taxelor judiciare de timbru datorate, soluția de anulare a acțiunii de fond ca

netimbrată, pronunțată în primă instanță și menținută în apel, apare ca fiind

dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997.

Pe cale de

consecință, nefiind îndeplinite condițiile cazului de modificare prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca

nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte

împotriva Deciziei nr. 465 din 06 octombrie 2009 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 23 aprilie 2010.

Procesat

de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-03-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2477/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 507 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de
ÎCCJ 2010-03-25
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2098/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 9 iunie 2008, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul M.N., solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă circulație în Franța pe o perioadă de cel mu
ÎCCJ 2006-10-26
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8555/2006
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 298 din 6 martie 2006, Tribunalul București, secția a IV–a civilă, a respins ca nefondată acțiunea civilă introdusă în teme
ÎCCJ 2011-04-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3081/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte în contradictoriu cu pârâtul I.F. a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la liberă circul
ÎCCJ 2008-04-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2148/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 22 decembrie 2006 Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat instanței, în baza dispozițiilor art. 38, art. 39 și art. 52 din
Sursă