ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1835/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 62 din 22 ianuarie 2010 Tribunalul București – secția a IV-a civilă a anulat, ca netimbrată, acțiunea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul M.A.I. în contradictoriu cu pârâta S.G.N. (acțiune având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia pentru o perioadă de cel mult 3 ani). S-a reținut în considerentele sentinței că, deși citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, reclamanta nu s-a conformat obligației legale ce îi revenea, astfel încât, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, sancțiunea care se impune este aceea a anulării cererii. Prin decizia civilă nr. 288/A din 23 aprilie 2010 Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă a admis apelul reclamantei, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. S-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. și că decăderea din dreptul de a efectua timbrajul, constatat implicit de către prima instanță prin aplicarea sancțiunii nulității cererii de chemare în judecată nu poate opera, întrucât reclamanta este instituție bugetară și în absența aprobării bugetului de venituri și cheltuieli nu putea efectua plăți prin trezorerie (ceea ce înseamnă că s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de îndeplinire a obligației).

Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă care a susținut greșita aplicare în cauză a dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., simpla împrejurare că reclamanta este instituție bugetară nefiind suficient pentru a o exonera pe aceasta de plata taxelor judiciare. În faza recursului s-a pus în discuție incidența prevederilor Legii nr. 206/2010, de modificare a Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Potrivit art. II alin. (1) lit. a) din Legea nr. 206/2010, la data intrării în vigoare a acesteia „încetează de drept toate măsurile de restrângere a exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români, dispuse de instanțele competente în conformitate cu art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005”.

Cum în speță obiectul acțiunii îl reprezintă o astfel de solicitare, de restrângere a libertății de circulație, pe temeiul art. 38 și 39 din Legea nr. 248/2005, rezultă față de actul normativ anterior menționat că trebuie încetată procedura judiciară având o asemenea finalitate. În consecință, pentru a se da eficiență dispozițiilor art. II alin. (1) lit. a) din Legea nr. 206/2010, va fi admis recursul, casate ambele hotărâri pronunțate în cauză și constată încetată de drept procedura judiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta S.G.N. împotriva deciziei nr. 288/A din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel București - secția civilă a IV-a civilă. Casează decizia și sentința și constată încetată de drept procedura judiciară. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2011.