ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1835/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

62 din 22 ianuarie 2010 Tribunalul București – secția a IV-a civilă a anulat,

ca netimbrată, acțiunea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul

M.A.I. în contradictoriu cu pârâta S.G.N. (acțiune având ca obiect restrângerea

exercitării dreptului la libera circulație în Italia pentru o perioadă de cel

mult 3 ani).

S-a reținut în

considerentele sentinței că, deși citată cu mențiunea achitării taxei judiciare

de timbru și a timbrului judiciar, reclamanta nu s-a conformat obligației

legale ce îi revenea, astfel încât, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 și a art. 9 din O.G. nr. 32/1995, sancțiunea care se

impune este aceea a anulării cererii.

Prin decizia civilă nr.

288/A din 23 aprilie 2010 Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă a

admis apelul reclamantei, a desființat sentința și a trimis cauza spre

rejudecare primei instanțe.

S-a apreciat că sunt

incidente dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. și că decăderea din

dreptul de a efectua timbrajul, constatat implicit de către prima instanță prin

aplicarea sancțiunii nulității cererii de chemare în judecată nu poate opera,

întrucât reclamanta este instituție bugetară și în absența aprobării bugetului

de venituri și cheltuieli nu putea efectua plăți prin trezorerie (ceea ce

înseamnă că s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de îndeplinire a

obligației).

Decizia a fost

atacată cu recurs de către pârâtă care a susținut greșita aplicare în cauză a

dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., simpla împrejurare că

reclamanta este instituție bugetară nefiind suficient pentru a o exonera pe

aceasta de plata taxelor judiciare.

În faza recursului

s-a pus în discuție incidența prevederilor Legii nr. 206/2010, de modificare a

Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în

străinătate.

Potrivit art. II alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 206/2010, la data intrării în vigoare a acesteia

„încetează de drept toate măsurile de restrângere a exercitării dreptului la

libera circulație în străinătate a cetățenilor români, dispuse de instanțele

competente în conformitate cu art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr.

248/2005”.

Cum în speță obiectul

acțiunii îl reprezintă o astfel de solicitare, de restrângere a libertății de

circulație, pe temeiul art. 38 și 39 din Legea nr. 248/2005, rezultă față de

actul normativ anterior menționat că trebuie încetată procedura judiciară având

o asemenea finalitate.

În consecință, pentru

a se da eficiență dispozițiilor art. II alin. (1) lit. a) din Legea nr. 206/2010,

va fi admis recursul, casate ambele hotărâri pronunțate în cauză și constată

încetată de drept procedura judiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta S.G.N. împotriva deciziei nr. 288/A din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel București - secția civilă a IV-a civilă.

Casează decizia și

sentința și constată încetată de drept procedura judiciară.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 martie 2011.