ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5473/2011

Asupra recursului civil de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Timiș, secția civilă, sub nr. 4293/30/2010, reclamanta D.G.P. a solicitat restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație în Grecia, pentru o perioadă de cel mult

trei ani, pârâtului B.A.F.

Cererea

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Prin sentința civilă nr. 1840/PI din 12

iulie 2010, Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis cererea reclamantei și, în

consecință, a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al

pârâtului în Grecia, până la 3 decembrie 2012, urmând ca, la data rămânerii irevocabile

a hotărârii, să se efectueze cuvenitele mențiuni în pașaportul pârâtului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, solicitând, în principal, anularea ca netimbrată

a acțiunii iar, în subsidiar, respingerea ei, ca nefondată.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă,

prin decizia nr. 315 din 5 octombrie 2010, a respins apelul declarat în cauză.

În ceea ce privește timbrajul, a constatat

că acțiunea formulată de reclamantă nu poate fi anulată în condițiile art. 20 din

Legea nr. 146/1997, atât timp cât părții nu i s-a pus în vedere obligația de achitare

a taxei judiciare de timbru și cuantumul acesteia. Pe fond, a considerat că hotărârea

atacată este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate.

A susținut că, în mod greșit, Curtea nu

a procedat la aplicarea art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, în sensul de a

dispune, prin dispozitivul deciziei, obligarea intimatei reclamante de a achita

taxa judiciară de timbru corespunzătoare.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul solicitând admiterea căii

de atac, casarea deciziei atacate și obligarea reclamantei la achitarea taxei judiciare

de timbru.

Cu ocazia dezbaterilor orale de la termenul

de astăzi, 24 iunie 2011, reprezentanta recurentului a invocat, drept motiv de ordine

publică, abrogarea art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin art. 1 din Legea

nr. 206/2010, solicitând admiterea căilor de atac declarate în cauză și constatarea

încetării de drept a procesului privind restrângerea dreptului la liberă circulație

al pârâtului în Grecia.

Analizând decizia civilă atacată, în raport

de criticile formulate, inclusiv din perspectiva motivului de ordine publică invocat

de recurent, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul de recurs referitor

la timbraj, ce trebuie analizat cu prioritate, în condițiile art. 137 alin. (1)

C. proc. civ., constată că această susținere nu poate fi primită.

Astfel, obligația instanței de control

judiciar, prevăzută de art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, în sensul de a

dispune obligarea părții la achitarea taxei judiciare de timbru corespunzătoare,

în cazul în care constată că aceasta nu a fost plătită potrivit legii, în faza procesuală

anterioară, nu poate forma obiect al examinării din partea prezentei instanțe.

Obligația stabilită prin art. 20 alin.

(5) din legea enunțată, în sarcina instanțelor superioare, implică o activitate

de verificare a taxei judiciare de timbru datorate în faza procesuală anterioară,

care ține de atribuțiile administrative ale instanțelor, în calitatea lor, de prestatoare

de servicii taxabile, și nu are legătură cu activitatea de judecată a instanțelor

respective.

Cum, în recurs, se pot aduce doar critici

de nelegalitate a hotărârii atacate, rezultat al activității de judecată a instanței

care a pronunțat această hotărâre, nu se pot examina, prin intermediul căii de atac

ce formează obiectul dosarului de față, aspecte care exced unei asemenea activități.

Prin urmare, chiar și în ipoteza în care

susținerile recurentului ar fi întemeiate din perspectiva omisiunii instanței de

apel de a proceda în sensul art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, decizia pronunțată

de această instanță nu poate fi casată sau modificată pentru argumentele prezentate

în cererea de recurs.

Motivul de ordine publică invocat de recurent

este, însă, întemeiat.

Art.38 lit. a) din Legea nr. 248/2005,

privind persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie

încheiat între România și acel stat, cum este și cazul pârâtului din speța de față,

a fost abrogat prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 206/2010, pentru modificarea acestei

legi.

De asemenea, potrivit art. 1 pct. 2 din

Legea nr. 206/2010, s-a abrogat și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, care

prevedea că „În situația prevăzută la art. 38 lit. a), măsura se dispune, la solicitarea

D.G.P., cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana,

de către Tribunalul București.

În cazul acțiunilor în curs de judecată

la data intrării în vigoare a Legii nr. 206/2010 (publicată în M. Of. nr. 767/17.11.2010)

și pentru care nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă, potrivit

art. 11 alin. (1) lit. c) din această lege, procedura judiciară respectivă încetează

de drept.

Cum legea menționată mai sus a intrat în

vigoare ulterior înregistrării cererii de recurs ce formează obiectul dosarului

de față și până la finalizarea ei în mod irevocabil, în baza art. 312 alin.

(1)-(3) cu referire l art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite calea

de atac exercitată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, va modifica

decizia recurată și, pentru aceleași motive, în baza art. 296 C. proc. civ., va

admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva hotărârii

primei instanțe, pe care o va schimba în tot, în sensul că va constata încetat de

drept procesul privind pe pârâtul B.A.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei nr. 315 din 5 octombrie 2010

a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Modifică decizia recurată, în sensul că

admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței

civile nr. 1840/PI din 12 iulie 2010 a Tribunalului Timiș, secția civilă.

Schimbă, în tot, sentința atacată în sensul

că constată încetat de drept procesul privind pe pârâtul B.A.F.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăp, 24

iunie 2011.