ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5473/2011

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția civilă, sub nr. 4293/30/2010, reclamanta D.G.P. a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Grecia, pentru o perioadă de cel mult trei ani, pârâtului B.A.F. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005. Prin sentința civilă nr. 1840/PI din 12 iulie 2010, Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis cererea reclamantei și, în consecință, a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului în Grecia, până la 3 decembrie 2012, urmând ca, la data rămânerii irevocabile a hotărârii, să se efectueze cuvenitele mențiuni în pașaportul pârâtului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, solicitând, în principal, anularea ca netimbrată a acțiunii iar, în subsidiar, respingerea ei, ca nefondată. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 315 din 5 octombrie 2010, a respins apelul declarat în cauză. În ceea ce privește timbrajul, a constatat că acțiunea formulată de reclamantă nu poate fi anulată în condițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, atât timp cât părții nu i s-a pus în vedere obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și cuantumul acesteia. Pe fond, a considerat că hotărârea atacată este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate.

A susținut că, în mod greșit, Curtea nu a procedat la aplicarea art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, în sensul de a dispune, prin dispozitivul deciziei, obligarea intimatei reclamante de a achita taxa judiciară de timbru corespunzătoare. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și obligarea reclamantei la achitarea taxei judiciare de timbru. Cu ocazia dezbaterilor orale de la termenul de astăzi, 24 iunie 2011, reprezentanta recurentului a invocat, drept motiv de ordine publică, abrogarea art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin art. 1 din Legea nr. 206/2010, solicitând admiterea căilor de atac declarate în cauză și constatarea încetării de drept a procesului privind restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtului în Grecia.

Analizând decizia civilă atacată, în raport de criticile formulate, inclusiv din perspectiva motivului de ordine publică invocat de recurent, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește motivul de recurs referitor la timbraj, ce trebuie analizat cu prioritate, în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., constată că această susținere nu poate fi primită. Astfel, obligația instanței de control judiciar, prevăzută de art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, în sensul de a dispune obligarea părții la achitarea taxei judiciare de timbru corespunzătoare, în cazul în care constată că aceasta nu a fost plătită potrivit legii, în faza procesuală anterioară, nu poate forma obiect al examinării din partea prezentei instanțe.

Obligația stabilită prin art. 20 alin. (5) din legea enunțată, în sarcina instanțelor superioare, implică o activitate de verificare a taxei judiciare de timbru datorate în faza procesuală anterioară, care ține de atribuțiile administrative ale instanțelor, în calitatea lor, de prestatoare de servicii taxabile, și nu are legătură cu activitatea de judecată a instanțelor respective. Cum, în recurs, se pot aduce doar critici de nelegalitate a hotărârii atacate, rezultat al activității de judecată a instanței care a pronunțat această hotărâre, nu se pot examina, prin intermediul căii de atac ce formează obiectul dosarului de față, aspecte care exced unei asemenea activități.

Prin urmare, chiar și în ipoteza în care susținerile recurentului ar fi întemeiate din perspectiva omisiunii instanței de apel de a proceda în sensul art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, decizia pronunțată de această instanță nu poate fi casată sau modificată pentru argumentele prezentate în cererea de recurs. Motivul de ordine publică invocat de recurent este, însă, întemeiat. Art.38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, privind persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, cum este și cazul pârâtului din speța de față, a fost abrogat prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 206/2010, pentru modificarea acestei legi.

De asemenea, potrivit art. 1 pct. 2 din Legea nr. 206/2010, s-a abrogat și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, care prevedea că „În situația prevăzută la art. 38 lit. a), măsura se dispune, la solicitarea D.G.P., cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana, de către Tribunalul București. În cazul acțiunilor în curs de judecată la data intrării în vigoare a Legii nr. 206/2010 (publicată în M. Of. nr. 767/17.11.2010) și pentru care nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă, potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din această lege, procedura judiciară respectivă încetează de drept. Cum legea menționată mai sus a intrat în vigoare ulterior înregistrării cererii de recurs ce formează obiectul dosarului de față și până la finalizarea ei în mod irevocabil, în baza art. 312 alin. (1)-(3) cu referire l art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite calea de atac exercitată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, va modifica decizia recurată și, pentru aceleași motive, în baza art. 296 C. proc. civ., va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva hotărârii primei instanțe, pe care o va schimba în tot, în sensul că va constata încetat de drept procesul privind pe pârâtul B.A.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei nr. 315 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Modifică decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței civile nr. 1840/PI din 12 iulie 2010 a Tribunalului Timiș, secția civilă. Schimbă, în tot, sentința atacată în sensul că constată încetat de drept procesul privind pe pârâtul B.A.F. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăp, 24 iunie 2011.