ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 185/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 66 din 20 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3930/110/2009, s-a admis excepția netimbrării cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia formulată de Direcția Generală de Pașapoarte, în contradictoriu cu pârâtul P.P.C. și s-a anulat aceasta în consecință. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la primul termen de judecată a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a timbra acțiunea, cu 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar. Reclamanta, deși a primit citația, nu s-a conformat celor dispuse de instanță. Față de această situație, avându-se în vedere și faptul că aceste acțiuni se judecă în regim de urgență, instanța a făcut aplicarea art. 20 din Legea nr. 146/2007 privind taxele de timbru.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 3930/110/2009. Criticând hotărârea apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta a susținut că deși a solicitat acordarea unui termen prin adresa nr. 3722440 din 8 ianuarie 2010 pentru îndeplinirea obligației timbrării, așa cum i s-a comunicat de către prima instanță, Tribunalul Bacău nu i-a analizat cererea anulând acțiunea: a mai arătat că o dată cu termenul solicitat a argumentat și motivul pentru care nu a achitat taxa, neavând aprobat bugetul pe anul 2010. În susținerea apelului nu s-au depus copii după înscrisurile menționate în cererea de apel.

Intimatul pârât, legal citat și prin procurator, nu s-a prezentat personal în instanță, ci a fost reprezentat de mandatar care a formulat concluzii scrise în sensul respingerii apelului ca nefondat față de faptul că obligația de plată a taxei de timbru este anticipată promovării acțiunii, iar din septembrie 2009 până în 2010 avea suficient timp să achite taxa.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Generală de Pașapoarte iar prin decizia civilă nr. 39 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău s-a respins ca nefondat apelul reținându-se următoarele considerente: Este adevărat că la termen ul din 4 noiembrie 2009 instanța de fond a dispus citarea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu mențiunea de timbrare cu timbru judiciar de 0,3 lei și taxă timbru de 8 lei pentru termenul din 20 ianuarie 2009, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, iar prin concluziile scrise din 14 ianuarie 2010 partea a solicitat și un termen, în condițiile art. 103 alin. (1), (2) C. proc.

civ. pentru îndeplinirea obligației, justificând cererea prin neaprobarea bugetului pe anul 2010 și imposibilitatea efectuării plăților prin trezorerie; Este de asemenea adevărat că instanța de fond nu a analizat expres cererea, însă prin rămânerea în deliberare pe excepția netimbrării se deduce că cererea de acordare a termenului a fost respinsă implicit; Nici un text procedural nu obligă instanța de a informa partea că i s-a respins cererea de acordare a unui termen, cu atât mai mult cu cât se solicitase de aceeași parte judecarea în lipsă. Prin urmare aceste susțineri nu vor putea justifica admiterea apelului. Însă pentru ca în apel să se justifice reformarea sentinței pe motiv că respingerea cererii de acordare a termenului solicitat la 14 ianuarie 2010 a fost neîntemeiată, apelanta trebuia să dovedească atât vătămarea pricinuită de neprimirea acestei cereri de acordare termen [în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.], cât și faptul că nu se află în situația prevăzută de art. 108 alin. (4) C. proc. civ. (respectiv că neregularitatea invocată nu este consecința propriului său act), cumulativ cu dovedirea faptului că împiedicarea plății taxei s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința ei (în condițiile art. 103 C. proc. civ.) și a plății în termenul prevăzut de art. 103 alin. (2) C. proc. civ.

Ori din examinarea actelor și lucrărilor dosarului în raport de susținerile apelantei și în verificarea întrunirii condițiilor enunțate se constată că: - prin neacordarea unui termen pentru timbrare s-a produs părții o vătămare constând în anularea acțiunii ca netimbrată; prin urmare, chiar dacă nu s-a invocat expres această consecință și nici nu este prevăzută expres de lege, se poate reține că aceasta a existat, fiind întrunită prima condiție; - neacordarea termenului a fost însă consecința exercitării de către reclamantă a drepturilor sale procesuale într-un mod culpabil, respectiv fără diligența unei părți de bună credință; Astfel, deși a cunoscut despre obligația plății taxei, dacă nu de la data promovării acțiunii (10 iulie 2009) – în condițiile în care are foarte multe acțiuni de acest gen -, cel puțin de la 9 noiembrie 2009 când a primit citația purtând acea mențiune (fl.

73), nu a justificat în nici un mod neefectuarea nici unui demers pentru îndeplinirea acestei sarcini procesuale în termen util în cadrul exercițiului financiar pe 2009; Ori, din punctul de vedere al instanței, nimic nu o împiedica să facă acest demers până la sfârșitul anului 2009 din moment ce: - cuantumul taxei nu era împovărător - ci chiar modic; - nu s-a susținut și nici dovedit că nu putea fi suportat din bugetul pe 2009; - în noiembrie 2009 partea cunoștea că bugetul pe 2010 nu fusese încă votat (în octombrie a anului în curs pentru anul următor), și nici nu era cert un astfel de moment; Mai mult, pentru anul 2010 nu s-a dovedit că plata taxei era strict și exclusiv condiționată de aprobarea bugetului pe anul 2010, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 1169 C. civ., coroborat cu art. 103 alin. (1) C. proc.

civ.; prin urmare, nu este îndeplinită nici cea de-a treia condiție. De asemenea, dacă adoptarea bugetului pe anul 2010 a fost cauza neîndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare pentru fond, ca parte diligentă și de bună credință, apelanta trebuia să facă dovada achitării sale în 15 zile de la încetarea împiedicării (adoptarea bugetului), probă neprodusă până în prezent conform art. 103 alin. (2) C. proc. civ., dispoziții ce îi erau cunoscute din moment ce pe aceste norme și-a întemeiat cererea la fond. Prin urmare, chiar dacă s-ar fi justificat admiterea apelului prin înlăturarea sancțiunii aplicate (anularea acțiunii promovate), reclamanta tot nu mai era în termen pentru îndeplinirea obligației, astfel încât să fie repusă în termen și să fie trimisă cauza spre rejudecare la fond.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Generală de Pașapoarte. Recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru aferente căii de atac a recursului. Cum recurentul nu și-a îndeplinit nici în această cale de atac obligația de plată a taxei de timbru aferentă recursului, sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, motiv pentru care urmează a se anula ca netimbrat recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 39 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2011.