ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 185/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 66 din 20

ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3930/110/2009, s-a

admis excepția netimbrării cererii de restrângere a exercitării dreptului la

liberă circulație în Belgia formulată de Direcția Generală de Pașapoarte, în

contradictoriu cu pârâtul P.P.C. și s-a anulat aceasta în consecință.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut că la primul termen de judecată a dispus citarea

reclamantei cu mențiunea de a timbra acțiunea, cu 8 lei taxă judiciară de

timbru și 0,3 lei timbru judiciar.

Reclamanta, deși a primit citația,

nu s-a conformat celor dispuse de instanță.

Față de această situație, avându-se

în vedere și faptul că aceste acțiuni se judecă în regim de urgență, instanța a

făcut aplicarea art. 20 din Legea nr. 146/2007 privind taxele de timbru.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri, a declarat apel reclamanta, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții

de Apel Bacău sub nr. 3930/110/2009.

Criticând hotărârea apelată pentru

nelegalitate și netemeinicie, reclamanta a susținut că deși a solicitat

acordarea unui termen prin adresa nr. 3722440 din 8 ianuarie 2010 pentru

îndeplinirea obligației timbrării, așa cum i s-a comunicat de către prima instanță,

Tribunalul Bacău nu i-a analizat cererea anulând acțiunea: a mai arătat că o

dată cu termenul solicitat a argumentat și motivul pentru care nu a achitat

taxa, neavând aprobat bugetul pe anul 2010.

În susținerea apelului nu s-au depus

copii după înscrisurile menționate în cererea de apel.

Intimatul pârât, legal citat și prin

procurator, nu s-a prezentat personal în instanță, ci a fost reprezentat de

mandatar care a formulat concluzii scrise în sensul respingerii apelului ca

nefondat față de faptul că obligația de plată a taxei de timbru este anticipată

promovării acțiunii, iar din septembrie 2009 până în 2010 avea suficient timp

să achite taxa.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamantul Ministerul Administrației și Internelor – Direcția

Generală de Pașapoarte iar prin decizia civilă nr. 39 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău s-a respins ca nefondat apelul reținându-se următoarele considerente:

Este adevărat că la termen ul din 4

noiembrie 2009 instanța de fond a dispus citarea reclamantei Direcția Generală

de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu mențiunea

de timbrare cu timbru judiciar de 0,3 lei și taxă timbru de 8 lei pentru

termenul din 20 ianuarie 2009, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată,

iar prin concluziile scrise din 14 ianuarie 2010 partea a solicitat și un

termen, în condițiile art. 103 alin. (1), (2) C. proc. civ. pentru îndeplinirea

obligației, justificând cererea prin neaprobarea bugetului pe anul 2010 și

imposibilitatea efectuării plăților prin trezorerie;

Este de asemenea adevărat că

instanța de fond nu a analizat expres cererea, însă prin rămânerea în

deliberare pe excepția netimbrării se deduce că cererea de acordare a

termenului a fost respinsă implicit; Nici un text procedural nu obligă instanța

de a informa partea că i s-a respins cererea de acordare a unui termen, cu atât

mai mult cu cât se solicitase de aceeași parte judecarea în lipsă. Prin urmare

aceste susțineri nu vor putea justifica admiterea apelului.

Însă pentru ca în apel să se

justifice reformarea sentinței pe motiv că respingerea cererii de acordare a

termenului solicitat la 14 ianuarie 2010 a fost neîntemeiată, apelanta trebuia să dovedească atât vătămarea pricinuită de neprimirea acestei cereri de

acordare termen [în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.], cât și faptul

că nu se află în situația prevăzută de art. 108 alin. (4) C. proc. civ.

(respectiv că neregularitatea invocată nu este consecința propriului său act), cumulativ

cu dovedirea faptului că împiedicarea plății taxei s-a datorat unei împrejurări

mai presus de voința ei (în condițiile art. 103 C. proc. civ.) și a plății în

termenul prevăzut de art. 103 alin. (2) C. proc. civ.

Ori din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului în raport de susținerile apelantei și în verificarea

întrunirii condițiilor enunțate se constată că:

- prin neacordarea unui termen

pentru timbrare s-a produs părții o vătămare constând în anularea acțiunii ca

netimbrată; prin urmare, chiar dacă nu s-a invocat expres această consecință și

nici nu este prevăzută expres de lege, se poate reține că aceasta a existat,

fiind întrunită prima condiție;

- neacordarea termenului a fost însă

consecința exercitării de către reclamantă a drepturilor sale procesuale

într-un mod culpabil, respectiv fără diligența unei părți de bună credință;

Astfel, deși a cunoscut despre

obligația plății taxei, dacă nu de la data promovării acțiunii (10 iulie 2009)

– în condițiile în care are foarte multe acțiuni de acest gen -, cel puțin de

la 9 noiembrie 2009 când a primit citația purtând acea mențiune (fl. 73), nu a

justificat în nici un mod neefectuarea nici unui demers pentru îndeplinirea

acestei sarcini procesuale în termen util în cadrul exercițiului financiar pe

2009; Ori, din punctul de vedere al instanței, nimic nu o împiedica să facă

acest demers până la sfârșitul anului 2009 din moment ce:

- cuantumul taxei nu era împovărător

- ci chiar modic;

- nu s-a susținut și nici dovedit că

nu putea fi suportat din bugetul pe 2009;

- în noiembrie 2009 partea cunoștea

că bugetul pe 2010 nu fusese încă votat (în octombrie a anului în curs pentru

anul următor), și nici nu era cert un astfel de moment;

Mai mult, pentru anul 2010 nu s-a

dovedit că plata taxei era strict și exclusiv condiționată de aprobarea

bugetului pe anul 2010, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 1169 C.

civ., coroborat cu art. 103 alin. (1) C. proc. civ.; prin urmare, nu este

îndeplinită nici cea de-a treia condiție.

De asemenea, dacă adoptarea

bugetului pe anul 2010 a fost cauza neîndeplinirii obligației de plată a taxei

judiciare pentru fond, ca parte diligentă și de bună credință, apelanta trebuia

să facă dovada achitării sale în 15 zile de la încetarea împiedicării

(adoptarea bugetului), probă neprodusă până în prezent conform art. 103 alin. (2)

C. proc. civ., dispoziții ce îi erau cunoscute din moment ce pe aceste norme

și-a întemeiat cererea la fond.

Prin urmare, chiar dacă s-ar fi

justificat admiterea apelului prin înlăturarea sancțiunii aplicate (anularea

acțiunii promovate), reclamanta tot nu mai era în termen pentru îndeplinirea

obligației, astfel încât să fie repusă în termen și să fie trimisă cauza spre

rejudecare la fond.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul Ministerul Administrației și Internelor – Direcția

Generală de Pașapoarte.

Recurentul a fost citat cu mențiunea

achitării taxei de timbru aferente căii de atac a recursului.

Cum recurentul nu și-a îndeplinit

nici în această cale de atac obligația de plată a taxei de timbru aferentă

recursului, sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997, motiv pentru care urmează a se anula ca netimbrat recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de

reclamantul Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Generală de

Pașapoarte împotriva deciziei nr. 39 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2011.