ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4575/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Sibiu, secția civilă, la 17 ianuarie 2007 reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație

în Belgia pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului L.V.R.

În motivarea cererii s-a arătat că la 26 noiembrie

2006 pârâtul a fost returnat din Belgia în baza Acordului de readmisie încheiat

de România cu această țară, ratificat prin H.G. nr. 825/1995.

Prin sentința civilă nr. 237 din 15 februarie 2007

Tribunalul Sibiu, secția civilă, a admis acțiunea și a restrâns exercitarea

dreptului la libera circulație a pârâtului în Belgia pe o perioadă de un an.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că

față de împrejurările concrete în care s-a produs șederea nelegală a pârâtului

în Belgia, acțiunea este întemeiată.

Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe a

fost anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr. 112 A din 20 martie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă. Instanța de apel a avut

în vedere faptul că pârâtul nu s-a conformat obligației legale statuate

imperativ de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997, deși a fost citat cu

mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 4 lei și 0,15 lei timbru

judiciar.

Decizia dată în apel a fost atacată cu recurs de

către apelant care a formulat următoarele critici, întemeiate în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.:

Anularea ca netimbrat a recursului constituie o gravă

greșeală deoarece reclamanta nu a datorat taxă de timbru pentru acțiunea

introductivă. Au fost încălcate, astfel, prevederile art. 11 din Legea nr.

146/1997.

Procedura de citare cu apelantul a fost nelegal

îndeplinită deoarece citația a fost înmânată tatălui său în cursul după-amiezii

zilei de 19 martie 2007, cu mai puțin de 20 de ore înainte de judecarea

apelului. Au fost astfel încălcate prevederile art. 89 alin. (1) C. proc. civ.

și dreptul de apărare al apelantului care nu a cerut judecarea cauzei în lipsă.

În mod nelegal nu i-a fost comunicată întâmpinarea.

Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii

formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este

întemeiat pentru următoarele considerente:

judecată cu 8 lei taxă judiciară de timbru.

Conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997,

cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor

judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea

neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță.

Așadar, apelantul trebuia să achite o taxă judiciară

de timbru de 4 lei;

regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate dispune că

asupra cererii de restrângere a dreptului la liberă circulație în străinătate

instanța se pronunță în termen de 5 zile de la primirea solicitării.

Drept urmare, judecata în astfel de cereri se face de

urgență, astfel încât devin incidente prevederile art. 89 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ. care îngăduie instanței să aprecieze asupra legalității

îndeplinirii procedurii de citare dacă citația a fost înmânată cu mai puțin de

5 zile înaintea termenului.

De vreme ce citația comunicată apelantului a fost

primită de tatăl acestuia la 16 martie 2007, în mod corect la termenul din 20

martie 2007 instanța a apreciat că procedura de citare a fost legal îndeplinită

cu partea care învestise instanța la 12 martie 2007.

Față de cuantumul sumei de achitat cu titlu de taxă

judiciară de timbru, prin primirea citației la 16 martie 2007 nu i-a fost

încălcat acestuia dreptul la apărare;

niciuna dintre părți nu a răspuns la apelul grefierului deoarece intimata

solicitase ca judecata să se facă în lipsa ei potrivit art. 242 alin. (2) C.

proc. civ.;

după ce acesta își îndeplinea obligația de achitare a taxelor de timbru

datorate. Nefiind respectată această cerință, în cauză nu putea fi săvârșit

niciun act de procedură.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a

apreciat că aspectele invocate prin motivele de recurs nu întrunesc cerințele

art. 304 pct. 5 C. proc. civ. astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii

irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul

L.V.R. împotriva deciziei civile nr. 112 A din 20 martie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2007.