ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3387/2008

Asupra recursului

de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 3

septembrie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte l-a chemat în

judecată pe pârâtul A.N.D. solicitând restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație a acestuia, pe o perioadă de până la trei ani, ca urmare a

returnării din Olanda, la 24 august 2007, în baza Acordului de readmisie

încheiat de România cu această țară, ratificat prin H.G. nr. 825/1995.

Prin sentința nr.

1338 din 23 octombrie 2007, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

respins acțiunea.

S-a reținut, în esență, că cetățenii români

au dreptul la liberă circulație în statele membre ale Uniunii Europene și că

acestora li se pot restrânge libertatea de circulație și de ședere, numai

pentru motive de ordine publică, siguranță sau sănătate publică, în speță

nefăcându-se dovada unei conduite a persoanei care să reprezinte o amenințare

reală, suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 1 din 7 ianuarie 2008 a

anulat ca netimbrat apelul, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru.

Potrivit acestui

text, „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se

sancționează cu anularea", cererii sau a căii de atac respective, în

speță, apreciindu-se că reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței,

deși a fost citată pentru termenul din 7 ianuarie 2008, cu mențiunea achitării

taxei judiciare de timbru, stabilită în sarcina sa.

Decizia din apel a

fost recurată de reclamantă, deși criticile nu au fost încadrate în vreunul din

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., singura

susținere din recurs, făcând referire la adresa nr. 440877 din 4 ianuarie 2008,

prin care reclamanta a învederat instanței de apel că este în imposibilitate de

a-și îndeplini obligația legală de timbrare.

Examinând recursul

prin prisma motivului invocat, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat,

întrucât înscrisul invocat de reclamantă a fost primit și înregistrat la 8

ianuarie 2008, ora 14,00 (astfel cum rezultă din rezoluția aflată la fila 17

dosar apel), după pronunțarea deciziei împotriva căreia a fost exercitată calea

de atac a recursului.

Este de observat că,

deși adresa datează din 4 ianuarie 2008, data emiterii sale de către reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei

Administrative, aceasta a fost depusă prin curier, ulterior termenului de

judecată stabilit la 7 ianuarie 2008.

În condițiile citării

legale a reclamantei de către instanța de apel cu mențiunea achitării taxei

judiciare de timbru de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar pentru termenul din 7

ianuarie 2008, (a se vedea dovada de îndeplinire a procedurii de citare- fila

13 dosar apel), prezentarea unei adrese emisă de reclamantă, ulterior

soluționării apelului, nu atrage nelegalitatea hotărârii pronunțate și nu poate

constitui o critică fondată, susceptibilă de a duce la casarea deciziei

pronunțate.

Așa fiind,

pentru considerentele expuse, Curtea apreciază nefondat recursul reclamantei,

pe care îl va respinge, conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte

împotriva deciziei nr. 1 din 7 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 mai 2008.