Decizia nr. 9093/2006 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 859/2005 a Tribunalului Mehedinți

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 859 din 5 iunie 2005 a Tribunalului Mehedinți a fost admisă acțiunea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte București, dispunându-se în ceea ce-l privește pe V.S. transformarea măsurii suspendării dreptului de folosire a pașaportului în măsura de restrângere a dreptului la libera circulație în toate statele Uniunii Europene până la data de 20 iunie 2007. S-a făcut astfel aplicarea prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, potrivit căruia restrângerea dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat și cum în mod necontestat, pârâtul a fost returnat din Germania, s-a dispus aplicarea sancțiunii menționate.

Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 602 din 13 iulie 2006 a Curții de Apel Craiova. Au fost avute în vedere prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, potrivit căruia taxele de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea acestei obligații este sancționată cu anularea. Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recursul de față, invocând motive de fond în susținerea cererii, iar cu privire la netimbrarea apelului arată că nu a avut cunoștință de această obligație și nici nu a fost citat la acest proces. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: Examinând hotărârea recurată, se constată că judecarea cauzei a avut loc cu citarea legală a pârâtului-apelant, la adresa indicată de acesta în cererea de apel, iar pe dovada de citare este trecută mențiunea „de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei”.

În aceste condiții, se constată că instanța a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, care sancționează cu anularea netimbrarea anticipată a cererilor. Așa fiind, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul V.S. împotriva deciziei nr. 602 din 13 iulie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2006.