- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția I civilă
- Data
- 23 septembrie 2011
Decizia nr. 6383/2011 — ÎCCJ, Secția I civilă
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Tribunalul Prahova – secția civilă, prin sentința civilă nr. 1044 din 02 septembrie 2010, a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București, în contradictoriu cu pârâtul V.I.C. și pe cale de consecință: a dispus restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație pe teritoriul Statului Belgia pe o perioadă de 3 ani, începând cu data pronunțării sentinței, urmând ca prezenta sentință să fie comunicată I.G.P. Frontiere, Serviciul Public Comunitar de Evidența și Eliberarea Pașapoartelor Simple Prahova. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost expulzat din Belgia la data de 26 decembrie 2009 în baza Acordului de readmisie încheiat între România și Belgia, întrucât acesta a fost prins în flagrant delict de furturi din rafturi.
Curtea de Apel Ploiești – secția civilă, prin decizia nr. 212 din 12 noiembrie 2010 a admis excepția invocată de reprezentantul Parchetului; a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâtul V.I.C., împotriva sentinței civile nr. 1044 din 2 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că deși apelantul-pârât a fost încunoștințat despre obligativitatea achitării taxei judiciare de timbru, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 12 dosar, totuși el nu s-a conformat dispoziției legale. Împotriva deciziei civile mai sus menționată, a declarat recurs pârâtul V.I.C., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., deoarece: - Deși la dosarul cauzei există o cerere prin care s-a solicitat acordarea unui termen de judecată, totuși instanța de apel a anulat apelul ca fiind netimbrat; - Nu se face nicio referire la motivele de apel existente la dosarul cauzei, care nu au fost analizate de instanța de apel. Recursul nu este fondat. Deși pârâtul V.I.C. a fost încunoștințat despre obligativitatea achitării taxei judiciare de timbru, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 12 dosar, totuși acesta nu s-a conformat dispozițiilor legale, iar instanța de apel, în mod judicios, a anulat apelul ca netimbrat, în conformitate cu art. 20 alin. (3), (4) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.
nr. 32/1995 cu modificările și completările ulterioare. Așadar, se va respinge recursul declarat de pârâtul V.I.C., împotriva deciziei civile nr. 212 din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești – secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul V.I.C. împotriva deciziei nr. 212 din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2011.