ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2434/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 14001

din 17 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a

fost admisă acțiunea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și

Locuințelor, iar pârâta SC S. SRL din localitatea Borșa, județul Maramureș

a fost obligată să plătească

reclamantei echivalentul în lei a sumei de 36.543,75 Euro fonduri PHARE, a

sumei de 76,54 Euro cu titlu de comisioane, 49.571,60 lei cofinanțare de la

bugetul de stat, precum și dobânzile aferente, respectiv echivalentul în lei a

1.541,85 Euro

dobândă

fonduri PHARE

și 5.228,79 lei dobândă aferentă cofinanțării

, de la bugetul de stat.

În esență, instanța de fond a

reținut că pârâta a beneficiat în temeiul contractului de grant RO

0108.03.01.219, încheiat cu reclamanta în cadrul programului PHARE 2001, de

fonduri nerambursabile, pentru implementarea proiectului „Instalație

Independentă de Brichetat Deșeuri Lemnoase” în localitatea Borșa din județul

Maramureș, finanțare contractată în limita a 100.000 euro, reprezentând 51,81%

din valoarea totală a proiectului.

Deși inițial s-a convenit la

aprobarea acestui proiect ca investiția să fie realizată în localitatea Borșa,

pârâta a schimbat locația în localitatea Vișeul de Sus, fără acceptul

reclamantului, încălcând astfel cele stipulate în art. 9 din contractul de

grant, așa încât, în temeiul art. 11 alin. (3) din Condițiile generale ale

contractului, reclamantul a notificat rezilierea unilaterală a contractului

prin adresa nr. 2949 din 13 februarie 2006.

Tribunalul a reținut, de asemenea,

că rezilierea contractului a fost decisă de reclamant și pentru încălcarea

altor obligații contractuale de către pârâtă, respectiv, achiziționarea unui

autocamion mai înainte de încheierea actului adițional nr. 2 din 7 iunie 2004,

neprezentarea certificatelor de origine pentru mașinile de brichetat încărcător

frontal și trusa de scule, ceea ce probează încălcarea art. 7 alin. (1) și (2)

din Condițiile speciale ale contractului. Cum rezilierea contractului – conform

clauzelor contractului de grant – are ca efect repunerea părților în situația

anterioară, instanța a obligat pârâta să restituie sumele primite în contul

acestuia, plus dobânzile aferente.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia comercială nr. 436 din 29

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, iar soluția

instanței de fond schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii reclamantului

ca neîntemeiată.

Prin aceeași decizie a fost

respins ca nefondat apelul reclamantului declarat împotriva aceleeași sentințe,

apel ce viza doar omisiunea de a acorda dobânzile până la achitarea debitelor.

Pentru a decide astfel

instanța de apel a reținut că cele stipulate de părți în art. 11.3 din

Condițiile generale ale contractului de grant, privitoare la condițiile în care

poate fi reziliat contractul de Autoritatea contractantă, fără preaviz și fără

să plătească compensații de orice fel, are natura juridică a unui pact

comisoriu prin care părțile au convenit doar posibilitatea pentru Autoritatea

contractantă de a rezilia contractul în cazul neexecutării culpabile a

oricăreia dintre obligațiile asumate de pârâtă, ceea ce înseamnă că rezilierea

nu operează de plin drept, mai ales că părțile au prevăzut și notificarea în

scris a beneficiarului și curgerea unui termen de 30 de zile de la notificare

în care beneficiarul să persiste în neexecutare.

Or, în speță, reclamantul nu

a respectat cele prevăzute în art. 11.3 din contract, comunicându-i pârâtei

direct rezilierea contractului cu adresa nr. 2949 din 13 februarie 2006 așa

încât, neoperând rezilierea contractului acesta nu poate solicita restabilirea

situației anterioare prin restituirea sumelor primite de pârâtă pentru

implementarea proiectului.

În consecință, apelul

pârâtei a fost admis iar sentința de fond schimbată în tot în sensul

respingerii acțiunii reclamantului.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei pentru motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului

recurentul critică interpretarea greșită a actului dedus judecății, respectiv a

contractului de grant încheiat între părți, respectiv a celor stipulate în art.

11.3 din Condițiile generale, clauză ce întrunește cerințele unui pact

comisoriu de gradul III.

În consecință, pentru a

opera rezilierea contractului în temeiul acestei clauze era suficient să se

probeze că beneficiarul nu și-a îndeplinit oricare dintre obligațiile ce-i

reveneau și după ce a fost înștiințat în scris cu privire la executarea

obligațiilor, acesta să persiste în neonorarea lor.

Or, în speță, instanța de

apel s-a raportat doar la comunicarea rezilierii contractului prin adresa nr. 2949

din 13 februarie 2006 nu și la notificarea nr. 1773 din 26 aprilie 2005

comunicată pârâtei și la răspunsul acesteia prin adresa nr. 1856 din 4 mai 2005

prin care ea încerca să justifice schimbarea locației implementării proiectului

de la Borșa la Vișeul de Sus.

Cum însă reclamantul a

probat că pârâta nu numai că a schimbat locația, dar nu a respectat nici

procedura achiziționării echipamentelor pentru funcționarea stației de

brichetare, încălcând astfel art. 1 din Condițiile generale și cele stipulate

în Anexa I – Descrierea proiectului și Anexa IV – Proceduri de achiziție,

apreciază că cele prevăzute în art. 11.3 deveneau incidente iar cererea sa

trebuia admisă, decizia din apel fiind nelegală.

Prin întâmpinare

intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că

cele convenite în art. 11.3 pot întruni cerințele unui pact comisoriu de grad

II, iar pentru rezilierea contractului se impunea notificarea sa prealabilă și

acordarea unui termen de 30 de zile de la notificare pentru a-și corecta

atitudinea sa în neexecutarea contractului sau pentru furnizarea unor

explicații satisfăcătoare.

Recursul reclamantului este

întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta:

Din actele dosarului rezultă

că la 30 noiembrie 2003 între părți s-a încheiat contractul de grant RO

0108.03.01.219, cu o perioadă de implementare de 12 luni, respectiv până la 30

noiembrie 2004, pentru implementarea proiectului „Instalație independentă de

brichetat deșeuri lemnoase” în localitatea Borșa, județul Maramureș, acest

ultim aspect fiind necontestat de părți și rezultând cu prisosință din

pozițiile părților cu ocazia concilierilor din 25 mai 2006 (f.74-75 vol.I fond)

și 13 aprilie 2006 (f.76-78 vol.I fond).

Potrivit art. 11.3 din

Condițiile generale, condiții ce reprezintă și Anexa II din Condițiile speciale

ale contractului (f. 56-69 vol.I fond) „Autoritatea contractantă poate rezilia

contractul, fără preaviz și fără să plătească compensații de orice fel atunci

când beneficiarul nu își îndeplinește, fără justificare, oricare din

obligațiile care îi revin și, după ce a fost înștiințat în scris să își îndeplinească

aceste obligații, persistă încă în neonorarea lor sau nu furnizează explicații

satisfăcătoare în 30 zile de la trimiterea notificării”.

Pornind de la această

clauză, reclamantul ce a imputat pârâtei schimbarea locației investiției fără

acordul său și încălcarea unor clauze contractuale privind achiziționarea

utilajelor, invocând rezilierea contractului comunicată pârâtei cu adresa nr. 2949

din 13 februarie 2006 a solicitat restituirea sumelor de către pârâtă primite

pentru implementarea proiectului prevalându-se de art. 11 alin. (4) din

contract.

Indiscutabil că cele

stipulate în art.11.3 au forța unui pact comisoriu însă fiecare parte

contractantă înțelege, prin criticile formulate și prin apărările făcute, să

confere acestuia forță energică mai mare, recurentul, sau mai mică, intimata.

În raport de cele stipulate

de părți și condițiile în care Autoritatea contractantă a înțeles să

reglementeze rezilierea contractului în cazul în care pârâta nu-și îndeplinește

obligațiile contractuale, Curtea apreciază că cele convenite în art. 11.3 din

contract au forța unui pact comisoriu de gradul II, ce produce efecte după ce

reclamantul înștiințează pârâta în scris despre neîndeplinirea obligațiilor

asumate iar pârâta, nu furnizează explicații satisfăcătoare în 30 de zile sau

persistă în neonorarea obligațiilor, ceea ce înseamnă că rezilierea nu operează

de drept.

Deși instanța de apel a

interpretat corect convenția părților privind condițiile rezilierii

contractului a evaluat superficial condițiile operării acestui pact,

raportându-se greșit numai la adresa nr. 2949 din 13 februarie 2006 (f. 23 vol.

I fond), fără a ține cont și de faptul că între părți – cel puțin pe aspectul

implementării proiectului – avusese loc anterior schimb de corespondență,

reiterată și cu ocazia întâlnirilor din 25 mai 2006 și 13 aprilie 2006 și

formase obiectul notificării nr. 1773 din 26 aprilie 2005 și al răspunsului dat

acesteia de pârâtă (f.50-54 dosar apel).

Cum situația de fapt nu a

fost pe deplin lămurită de instanța de apel în considerarea efectului devolutiv

al apelului pentru a se putea aprecia în ce măsură devin incidente dispozițiile

art. 11.3 din contract, iar reclamantul poate cere restituirea fondurilor în

temeiul art. 11 alin. (4), Curtea apreciază că se impune admiterea recursului

și casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor

părților.

Cu ocazia rejudecării

instanța, pentru a putea stabili îndeplinirea condițiilor stipulate în art. 11.3

va cerceta, eventual prin suplimentarea probatoriilor, în ce măsură Autoritatea

contractantă a cunoscut și a acceptat schimbarea locației, în ce măsură

beneficiara a readus investiția în locația inițială, așa cum a pretins la

interogatoriul propus reclamantului, verificări ce se impun atât în raport de

susținerile părților cât și de neconcordanța rapoartelor ADR Nord-Vest

Maramureș, întocmite la 28 ianuarie 2005 cu ocazia vizitei la fața locului și

verificarea implementării proiectului în care, deși atestă verificarea

aceluiași proiect, indică drept locație adrese diferite; Vișeul de Sus, (f. 29

vol. I fond) sau Borșa (f. 294 vol. I fond) pentru ca apoi, în raportul tehnic

final întocmit la aceeași dată să ateste localizarea urbană a proiectului (f. 2,

vol. I fond) și să avizeze contractele de muncă ale personalului angajat de

pârâtă întocmite pentru locația din Vișeu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul

Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței București împotriva deciziei nr. 436

din 29 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 iunie 2010.