ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2732/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC R.D.

SRL Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj - Serviciul

Antifraudă Fiscală și Vamală și Agenția

Națională de Administrare Fiscală București, să se

dispună suspendarea executării actelor administrative, respectiv a

Raportului de inspecție fiscală nr. 24665 din 15 octombrie 2008, a

Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție

fiscală nr. 24666 din 15 octombrie 2008 și a Deciziei de impunere

privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de

inspecția fiscală nr. 24667 din 15 octombrie 2008, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea

cererii de suspendare, reclamanta a arătat că suma la plata

căreia a fost obligată este eronată și că

indisponibilizarea acestei sume ar conduce la blocarea completă a

activității comerciale, ceea ce în condițiile de criză ar

avea ca rezultat încetarea totală a activității.

Pe de altă

parte, a mai susținut reclamanta, creanța stabilită prin actele

administrative atacate nu este certă, lichidă și exigibilă,

iar faptul că actele contestate sunt considerate titluri executorii pune

Statul într-o poziție de avantaj față de alți creditori.

Nu se poate

discuta despre obligații cu caracter definitiv, a mai arătat

reclamanta, decât în momentul în care acestea sunt cenzurate de

instanță, până la acel moment creanța stabilită în mod

unilateral având un caracter provizoriu, lipsit de certitudine.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

încheierea nr. 226/CA/2009 - PI din 23 noiembrie 2009, a admis cererea

formulată de reclamanta SC R.D. SRL Oradea și a dispus suspendarea

executării Raportului de inspecție fiscală nr. 24665 din 15

octombrie 2008, a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele

de inspecție fiscală nr. 24666 din 15 octombrie 2008 și a

Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată

stabilite de inspecția fiscală nr. 24667 din 15 octombrie 2008,

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și

iminența pagubei, pentru a se dispune suspendarea executării actelor

contestate.

Astfel,

condiția cazului bine justificat, ce implică existența unei

îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură

un act administrativ, de natură să înfrângă principiul potrivit

căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, este

îndeplinită în situația în care reclamanta contestă

obligațiile fiscale impuse, invocând împrejurarea că produsele

societății supuse controlului inspectorilor Direcției Regionale

pentru Accize și Operațiuni Vamale sunt băuturi intermediare în

conformitate cu prevederile art. 172 C. fisc., iar nu băuturi spirtoase

cum au fost calificate de inspectori.

De asemenea,

valoarea obligațiilor de plată stabilite în sarcina

societății reprezintă un motiv suficient pentru a aprecia asupra

prejudiciului cert suferit de reclamantă prin indisponibilizarea acestor

sume bănești considerabile.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs Agenția Națională de

Administrare Fiscală (A.N.A.F.), solicitând, în principal, modificarea ei

în sensul respingerii cererii de chemare în judecată față de

această autoritate pentru lipsa calității procesuale pasive, iar

în subsidiar, în sensul respingerii cererii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea

recursului s-s susținut în esență că, în raport cu

prevederile art. 1 și art. 2 din H.G. nr. 109/2009, art. 1 din H.G. nr.

110/2009, art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. a), b), c), j) din Legea nr.

554/2004 și în condițiile în care cele trei acte administrative ce

formează obiectul cererii de chemare în judecată au fost emise de

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, se

impunea a se constata lipsa calității procesuale pasive a

autorității recurente, o atare calitate putând avea în cauză

doar Autoritatea Națională a Vămilor, organizată ca

instituție publică cu personalitate juridică.

A fost

invocată și excepția inadmisibilității cererii pentru

nerespectarea prevederilor art. 205-218 din O.G. nr. 92/2003 care stabilesc o

procedură administrativă obligatorie în ceea ce privește

contestarea actelor administrative fiscale, actul administrativ ce poate fi

supus cenzurii instanței de contencios administrativ fiind numai decizia

de soluționare a contestației administrative.

Sub aspectul

fondului cauzei, s-a apreciat că hotărârea atacată a fost

dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea

nr. 554/2004, întrucât simplele afirmații ale reclamantei, neurmate de

dovedirea unor situații care să probeze existența cazului bine

justificat și iminența producerii unei pagube, nu sunt de natură

să conducă la suspendarea executării actelor contestate,

așa cum în mod constant a statuat și instanța supremă.

Examinând actele

dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse,

prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia supusă

controlului judiciar, Înalta Curte reține că recursul este fondat,

pentru argumentele ce succed.

Sesizând

instanța de contencios administrativ, reclamanta a solicitat, în

contradictoriu cu Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Cluj, anularea raportului de inspecție fiscală

nr. 24665 din 15 octombrie 2008, a dispoziției nr. 24666 privind

măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală și a

deciziei de impunere nr. 24667 din aceeași dată privind

obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția

fiscală, precum și suspendarea executării acestor acte până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin cererea

precizatoare depusă ulterior la dosar s-a procedat la extinderea cadrului

procesual prin chemarea în judecată în calitate de pârâtă a

Agenției Naționale de Administrare Fiscală, solicitându-se

și anularea Deciziei nr. 105 din 31 martie 2009 pronunțată

asupra contestației în procedura administrativă, obiectul cererii de

suspendare ce a fost soluționată prin hotărârea atacată

rămânând însă nemodificat.

Or, în cadrul

unei acțiuni în contencios administrativ o autoritate publică poate

avea calitatea de pârât numai în măsura în care are calitatea de emitent

al actelor contestate sau nu a soluționat în termenul legal, ori a refuzat

să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau interes

legitim.

Autoritatea

publică este definitivă de art. 2 alin. (1), lit. b) din Legea nr.

554/2004 ca fiind orice organ al statului sau al unităților

administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere

publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

În materia

contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea

juridică a autorității publice astfel definite, ci capacitatea

ei de drept administrativ, constând în aptitudinea prevăzută de lege

de a realiza prerogative de putere publică, pentru organizarea

executării legii sau executarea în concret a acesteia.

Transpusă

în plan procesual, capacitatea administrativă conferă

autorității publice capacitatea de a sta în proces, indiferent

dacă are sau nu are personalitate juridică și deci capacitate

juridică în sensul civil al noțiunii.

Cum, în

speță, au format obiectul cererii de suspendare a executării

numai cele trei acte emise de Direcția Regională pentru Accize

și Operațiuni Vamale Cluj indicate ca atare și în dispozitivul

încheierii atacate, se impunea ca respectiva cerere să fie

soluționată numai în contradictoriu cu emitentul lor și a se

constata că, sub acest aspect, Agenția Națională de

Administrare Fiscală nu are calitate procesuală pasivă.

În

consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3), corelat cu

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recursul va fi admis, cu consecința

modificării, în parte, a hotărârii atacate, în sensul respingerii

cererii de suspendare față de pârâta Agenția Națională

de Administrare Fiscală, pentru lipsa calității procesuale

pasive a acesteia.

In raport cu

soluția astfel adoptată și în condițiile în care calea de

atac a recursului nu a fost exercitată și de către emitentul

actelor în discuție, celelalte critici ale recurentei circumscrise

fondului cauzei și pretinsa incidență a excepției

inadmisibilității cererii nu pot fi examinate de instanța de

control judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Admite recursul declarat de

Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva

încheierii nr. 226 din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în

parte încheierea atacată în sensul că respinge cererea de suspendare

formulată de reclamanta SC R.D. SRL Oradea față de pârâta

Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru lipsa

calității procesuale pasive a acesteia.

Menține

celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.