ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 732/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. de mai sus, revizuienta SC B. SA a solicitat în temeiul art. 322 pct. 6 C. proc. civ. revizuirea deciziei civile nr. 1599 din 21 februarie 2007 dosarul nr. 3351/2/2005 a secției civile și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Revizuienta a invocat în susținerea cererii de revizuire că față de obiectul acțiunii și de faptul că s-a dispus restituirea în natură a imobilului Magazinul B., situat în București, sector 3, trebuie ca Statul Român să fie apărat în dosar, fiind astfel pe deplin aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc.

civ. Ca atare susține revizuienta soluția legală ce s-ar impune este admiterea cererii de revizuire pentru a putea fi introdus în cauză Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Un alt motiv de revizuire în opinia revizuientei îl constituie încălcarea de către instanța de recurs a dreptului de apărare. Astfel în susținerea acestui motiv se învederează faptul că la termenul din 21 februarie 2007 instanța de recurs în mod cu totul nejustificat a respins cererea de amânare formulată, deși aceasta era justificată pentru obținerea unor măsuri ce erau pertinente în soluționarea recursului, și care vizau identificarea exactă a imobilului din litigiu.

Or, susține revizuienta, deși aceste înscrisuri clarificau situația juridică a imobilului din litigiu întrucât imobilul din litigiu încă din 1948 devenite proprietatea Statului Român – fiind de altfel primul magazin de stat din București, totuși instanța de recurs din motive inexplicabile a respins cererea de amânare a cauzei, încălcând dreptul la apărare, drept consfințit prin Constituție. În drept revizuienta a invocat incidența dispozițiilor art. 322 pct. 6 și art. 322-328 C. proc. civ. Intimații C.D.O., C.V.B. și P.R.V.R.V., prin înscrisul depus la filele 42 – 45 au solicitat respingerea cererii de revizuire, nefiind fondate nici unul din motivele invocate. Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 322 pct. 6 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. Astfel art. 322 pct. 6 C. proc. civ. prevede că revizuirea unei hotărâri definitive în instanța de apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere dacă „Statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, incapabili sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere”.

Motivul de revizuire se întemeiază astfel pe lipsa totală de apărare sau apărare defectuoasă a unor persoane precis determinate și anume: statul, persoanele juridice de drept public, sau de utilitate publică, persoanele dispărute, cele puse sub curatelă, persoanele lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, care însă aveau calitatea de părți în hotărârea a cărei revizuire se cere. Este astfel necesar ca lipsa de apărare sau apărarea cu viclenie, să fi determinat pierderea procesului. Datorită caracterului extraordinar al acestei căi de atac, revizuirea este îngăduită numai în cazurile limitativ determinate de dispozițiile art. 322 C. proc. civ. Astfel, motivul de revizuire prevăzut de pct. 6 al art. 322 C. proc.

civ. constituie o măsură specială de ocrotire a statului și a persoanelor fizice dispărute, puse sub interdicție, sau lipsite de capacitate de exercițiu. Or, textul sus evocat limitează categoriile persoanelor care pot beneficia de protecția specială, oferită de legiuitor prin dispozițiile pct. 6 ale art. 322 C. proc. civ., și ca atare doar aceste persoane enumerate pot avea legitimitate procesuală activă în promovarea căii extraordinare de atac a revizuirii, motivat de lipsa de apărare sau de apărarea necorespunzătoare făcută cu viclenie de cei însărcinați să îi apere. Or, revizuienta nu se încadrează în categoria persoanelor la care face referire art. 322 pct. 6 C. proc. civ., și de fapt nemulțumirea ei vizează faptul că Statul Român nu a fost introdus în litigiul inițial în condițiile în care susține revizuienta că imobilul din litigiu a fost deținut încă din anul 1958 de către Statul Român, fiind astfel primul magazin de stat din București.

De fapt revizuientul încearcă pe calea revizuirii lărgirea cadrului procesual al litigiului prin introducerea în cauză în faza de recurs a Statului Român, motivat de faptul că Statul preluând din 1948 imobilul din litigiu, trebuie introdus în cauză. Această susținere este irelevantă în această fază procesuală în condițiile în care Statul Român nu a avut calitatea procesuală în cauză, nefiind introdus în cauză în fazele procesuale anterioare revizuirii. Astfel din verificarea actelor dosarului în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1599 din 21 februarie 2007 atacată pe calea revizuirii în condițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., rezultă că instanța de recurs (Înalta Curte de Casație și Justiție), a admis recursul declarat de reclamanții C.D.O., C.V.B.

și P.R.V. fiind modificată decizia civilă nr. 1344 din 22 septembrie 2005 a Curții de Apel București în sensul admiterii apelului reclamanților declarat împotriva sentinței civile nr. 1048 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția a V-a, pe care a schimbat-o în sensul admiterii contestației și s-a dispus anularea hotărârii Adunării Generale a Acționarilor a SC B. SA nr. 457 din 24 august 2001 dispunându-se restituirea în natură către reclamanți a imobilului – Magazinul B., situat în București, sector 3. Astfel singurele părți în litigiul în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1599 din 21 februarie 2007 (atacată pe calea revizuirii) au fost reclamanții C.D.O., C.V.B., P.R.V.R.V.

și pârâta SC București SA. Or, în aceste condiții în care Statul Român nu a figurat ca parte, nu poate fi invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6 C. proc. civ., privind lipsa sa de apărare sau apărarea lui necorespunzătoare făcută cu viclenie. Ca atare, motivul de revizuire invocat de revizuient în sensul că Statul Român a fost lipsit de apărare în fazele procesuale anterioare, este nu numai nefondat dar și fără suport probator câtă vreme Statul Român nu a fost niciodată parte în litigiul anterior. Intenția efectivă a revizuientului vizează fără posibilitate de echivoc lărgirea cadrului procesual prin introducerea Statului Român în litigiu în această fază procesuală sau în faza de recurs, ceea ce ar det4ermina încălcarea principiului disponibilității.

Introducerea Statului Român în cauză raportat la susținerile revizuientei că imobilul din litigiu a fost preluat de Statul Român încă din 1948 putea fi realizată în condițiile reglementate de dispozițiunile art. 64-65 C. proc. civ. Or, față de cele expuse, de faptul că Statul Român nu a avut legitimare procesuală în fazele procesuale anterioare, nu sunt incidente dispozițiunile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a se respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC B. SA împotriva deciziei nr. 1599 din 27 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2010 .