ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 732/2010

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea de revizuire

înregistrată sub nr. de mai sus, revizuienta SC B. SA a solicitat în temeiul

art. 322 pct. 6 C. proc. civ. revizuirea deciziei civile nr. 1599 din 21

februarie 2007 dosarul nr. 3351/2/2005 a secției civile și de proprietate

intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Revizuienta a invocat în susținerea

cererii de revizuire că față de obiectul acțiunii și de faptul că s-a dispus

restituirea în natură a imobilului Magazinul B., situat în București, sector 3,

trebuie ca Statul Român să fie apărat în dosar, fiind astfel pe deplin

aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ.

Ca atare susține revizuienta soluția

legală ce s-ar impune este admiterea cererii de revizuire pentru a putea fi

introdus în cauză Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Un alt motiv de revizuire în opinia

revizuientei îl constituie încălcarea de către instanța de recurs a dreptului

de apărare.

Astfel în susținerea acestui motiv

se învederează faptul că la termenul din 21 februarie 2007 instanța de recurs

în mod cu totul nejustificat a respins cererea de amânare formulată, deși

aceasta era justificată pentru obținerea unor măsuri ce erau pertinente în

soluționarea recursului, și care vizau identificarea exactă a imobilului din

litigiu.

Or, susține revizuienta, deși aceste

înscrisuri clarificau situația juridică a imobilului din litigiu întrucât

imobilul din litigiu încă din 1948 devenite proprietatea Statului Român – fiind

de altfel primul magazin de stat din București, totuși instanța de recurs din

motive inexplicabile a respins cererea de amânare a cauzei, încălcând dreptul

la apărare, drept consfințit prin Constituție.

În drept revizuienta a invocat

incidența dispozițiilor art. 322 pct. 6 și art. 322-328 C. proc. civ.

Intimații C.D.O., C.V.B. și P.R.V.R.V.,

prin înscrisul depus la filele 42 – 45 au solicitat respingerea cererii de

revizuire, nefiind fondate nici unul din motivele invocate.

Examinând cererea de revizuire prin

prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ.,

Înalta Curte reține următoarele:

Revizuirea fiind o cale

extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă

interpretare, încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în

condițiile expres prevăzute de lege.

Astfel art. 322 pct. 6 C. proc. civ.

prevede că revizuirea unei hotărâri definitive în instanța de apel sau prin

neapelare precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere

dacă „Statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică,

incapabili sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost

apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere”.

Motivul de revizuire se întemeiază

astfel pe lipsa totală de apărare sau apărare defectuoasă a unor persoane

precis determinate și anume: statul, persoanele juridice de drept public, sau

de utilitate publică, persoanele dispărute, cele puse sub curatelă, persoanele

lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă,

care însă aveau calitatea de părți în hotărârea a cărei revizuire se cere.

Este astfel necesar ca lipsa de

apărare sau apărarea cu viclenie, să fi determinat pierderea procesului.

Datorită caracterului extraordinar

al acestei căi de atac, revizuirea este îngăduită numai în cazurile limitativ

determinate de dispozițiile art. 322 C. proc. civ.

Astfel, motivul de revizuire

prevăzut de pct. 6 al art. 322 C. proc. civ. constituie o măsură specială de

ocrotire a statului și a persoanelor fizice dispărute, puse sub interdicție,

sau lipsite de capacitate de exercițiu.

Or, textul sus evocat limitează

categoriile persoanelor care pot beneficia de protecția specială, oferită de

legiuitor prin dispozițiile pct. 6 ale art. 322 C. proc. civ., și ca atare doar

aceste persoane enumerate pot avea legitimitate procesuală activă în promovarea

căii extraordinare de atac a revizuirii, motivat de lipsa de apărare sau de

apărarea necorespunzătoare făcută cu viclenie de cei însărcinați să îi apere.

Or, revizuienta nu se încadrează în

categoria persoanelor la care face referire art. 322 pct. 6 C. proc. civ., și

de fapt nemulțumirea ei vizează faptul că Statul Român nu a fost introdus în

litigiul inițial în condițiile în care susține revizuienta că imobilul din

litigiu a fost deținut încă din anul 1958 de către Statul Român, fiind astfel

primul magazin de stat din București.

De fapt revizuientul încearcă pe

calea revizuirii lărgirea cadrului procesual al litigiului prin introducerea în

cauză în faza de recurs a Statului Român, motivat de faptul că Statul preluând

din 1948 imobilul din litigiu, trebuie introdus în cauză.

Această susținere este irelevantă în

această fază procesuală în condițiile în care Statul Român nu a avut calitatea

procesuală în cauză, nefiind introdus în cauză în fazele procesuale anterioare

revizuirii.

Astfel din verificarea actelor

dosarului în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1599 din 21 februarie 2007

atacată pe calea revizuirii în condițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., rezultă

că instanța de recurs (Înalta Curte de Casație și Justiție), a admis recursul

declarat de reclamanții C.D.O., C.V.B. și P.R.V. fiind modificată decizia

civilă nr. 1344 din 22 septembrie 2005 a Curții de Apel București în sensul admiterii apelului reclamanților declarat împotriva sentinței civile nr. 1048

din 18 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția a V-a, pe care a

schimbat-o în sensul admiterii contestației și s-a dispus anularea hotărârii

Adunării Generale a Acționarilor a SC B. SA nr. 457 din 24 august 2001

dispunându-se restituirea în natură către reclamanți a imobilului – Magazinul B.,

situat în București, sector 3.

Astfel singurele părți în litigiul

în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1599 din 21 februarie 2007 (atacată pe

calea revizuirii) au fost reclamanții C.D.O., C.V.B., P.R.V.R.V. și pârâta SC

București SA.

Or, în aceste condiții în care

Statul Român nu a figurat ca parte, nu poate fi invocat motivul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 6 C. proc. civ., privind lipsa sa de apărare sau

apărarea lui necorespunzătoare făcută cu viclenie.

Ca atare, motivul de revizuire

invocat de revizuient în sensul că Statul Român a fost lipsit de apărare în

fazele procesuale anterioare, este nu numai nefondat dar și fără suport

probator câtă vreme Statul Român nu a fost niciodată parte în litigiul

anterior.

Intenția efectivă a revizuientului

vizează fără posibilitate de echivoc lărgirea cadrului procesual prin

introducerea Statului Român în litigiu în această fază procesuală sau în faza

de recurs, ceea ce ar det4ermina încălcarea principiului disponibilității.

Introducerea Statului Român în cauză

raportat la susținerile revizuientei că imobilul din litigiu a fost preluat de

Statul Român încă din 1948 putea fi realizată în condițiile reglementate de

dispozițiunile art. 64-65 C. proc. civ.

Or, față de cele expuse, de faptul

că Statul Român nu a avut legitimare procesuală în fazele procesuale

anterioare, nu sunt incidente dispozițiunile art. 322 pct. 6 C. proc. civ.,

motiv pentru care urmează a se respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de revizuenta SC B. SA împotriva deciziei nr. 1599 din 27 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

8 februarie 2010

.