ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 977/2009

Asupra

contestației în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Printr-o

cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 10266/1/2008

contestatorul R.V.L. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei

penale nr. 5793 din 4 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 458/32/2007,

prin care a fost respins ca nefondat recursul formulat de acesta împotriva

deciziei penale nr. 183/2007 a Curții de Apel Bacău.

În motivarea contestației sale,

condamnatul a susținut că la data de 4 decembrie 2007 când s-a judecat recursul

promovat de el împotriva deciziei Curții de Apel Bacău a fost în imposibilitate

de prezentare din motive medicale și de a încunoștința instanța despre această

împrejurare.

A mai arătat contestatorul că potrivit

actelor medicale pe care le-a atașat contestației sale, la data la care s-a

judecat recursul era în tratament medical, suferind de afecțiuni de natură să-i

afecteze grav capacitatea de deplasare, astfel că nu a avut cunoștință despre

termenul stabilit pentru judecarea recursului, iar despre soluția pronunțată de

instanță a aflat mult mai târziu, când a fost arestat preventiv și i-a fost

adusă la cunoștință împrejurarea că a fost judecat în lipsă.

În dovedirea contestației a depus la

dosar copia actului medical invocat și a solicitat și suspendarea executării

hotărârii potrivit art. 390 C. proc. pen.

Prin încheierea din 3 februarie 2009

Înalta Curte a respins cererea de suspendare formulată de contestatori și a

acordat termen pentru examinarea admisibilității în principiu a contestației în

anulare, solicitând relații cu privire la data la care a început executarea

hotărârii de către contestatori.

Examinând contestația în anulare

formulată de contestatorul R.V.L., respectiv actele și lucrările de la dosar în

raport cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată,

ca fiind inadmisibilă cererea.

Potrivit dispozițiilor legale invocate

pentru a fi admisibilă în principiu cererea de contestație în anulare trebuie

să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină să fie

dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen., iar în sprijinul contestației

să se depună ori să fie invocate dovezi care se află la dosar.

Pe de altă parte art. 388 C. proc. pen.

stabilește că „pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) și e) C. proc.

pen. contestația în anulare poate fi introdusă de către persoana împotriva

căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea

executării...”.

Cum în cauză, motivul pe care se sprijină

contestația în anulare este cel prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen. și

potrivit relațiilor comunicate de Tribunalul Neamț hotărârea a fost pusă în

executare la 4 decembrie 2007, iar contestatorul R.V.L., condamnat la o

pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, s-a prezentat conform

programului stabilit la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț,

pentru întrevederi, începând cu 25 ianuarie 2008 până în luna septembrie 2008

când a fost arestat preventiv într-o altă cauză, rezultă că termenul de 10 zile

prevăzut de legiuitor pentru introducerea contestației în anulare nu a fost

respectat, în condițiile în care cererea a fost formulată la 4 decembrie 2008.

Așa fiind, față de împrejurarea că una

dintre cele trei condiții cumulative impuse de lege pentru ca o contestație în

anulare să fie admisibilă, respectiv cea referitoare la termenul de introducere

a cererii nu a fost respectată, contestația de față apare ca fiind inadmisibilă

și va fi respinsă ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul R.V.L. împotriva deciziei penale nr. 5793 din 4

decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.          Obligă

contestatorul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2009.