ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 128/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 14 ianuarie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală, în temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 222 din 10 noiembrie 2008, a dispus arestarea persoanei solicitate M.B., fiul lui V. și S., aflată în stare de reținere, în baza semnalării transmise la data de 03 ianuarie 2011 de autoritățile judiciare din Germania, pentru executarea mandatului european de arestare emis de Procuratura Koblenz cu referința Dosarului nr. 2090 Js/64434/10 (30 Gs 7820/09), pe o durată de 5 zile, cu începere de la 14 ianuarie 2011 și până la 18 ianuarie 2011, inclusiv. S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

De asemenea, a fost fixat termen la 18 ianuarie 2011 ora 12:00, cu citarea persoanei solicitate arestate M.B., la locul de deținere. Pentru a dispune în acest sens, curtea de apel a reținut următoarele: Prin semnalarea emisă de autoritățile judiciare din Germania, la data de 03 ianuarie 2011, înregistrată la Biroul Sirene, și apoi, după identificarea persoanei solicitate, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, sub nr. 136/II/5/2011 din 14 ianuarie 2011, s-a solicitat de către autoritățile judiciare germane - Procuratura Koblenz - arestarea și predarea numitului M.B., fiul lui V. și S. Semnalarea în SIS a avut la bază mandatul european de arestare cu referința Dosarului nr. 2090 Js 64434/10 emis de Procuratura Koblenz, Germania, pentru cercetări sub aspectul infracțiunii denumită de legislația germană „falsificarea cârdurilor de plată" și prevăzută de art. 152A, 152B, 202A, 263A, 53, 54 C. pen.

german, presupus a fi săvârșită de persoana solicitată M.B., și care nu se află la dosar. Actul care fundamentează mandatul european de arestare este mandatul de arestare emis de Judecătoria Koblenz în Dosarul având nr. de referință 30 Gs 7820/09. Durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracțiune este de 10 ani. După identificarea și reținerea persoanei solicitate prin ordonanța nr. 2/2011 din 14 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, a fost sesizată instanța cu luarea măsurii arestării și continuării procedurii de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane. După identificarea de către instanță, persoana solicitată a fost informată despre motivul aducerii în fața completului de judecată.

Văzând semnalarea transmisă de autoritățile judiciare din Germania, că s-a urmat procedura cerută de art. 88 3 din Legea nr. 302/2004, că o altă măsură preventivă nu este posibilă și că sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru arestarea persoanei solicitate în caz de urgență, în vederea asigurării prezentării acesteia în fața autorităților germane, în baza dispoziției imperative înscrise în art. 90 alin. (2) din aceeași lege s-a dispus arestarea persoanei solicitate M.B. pentru o perioadă de 5 zile, începând cu data de 14 ianuarie 2011. Totodată s-a dispus a se solicita procurorului să depună în termenul de 5 zile, acordat în acest sens, mandatul european de arestare, însoțit de traducerea în limba română, conform dispozițiilor art. 90 alin. (2) teza finală.

S-a acordat termen, potrivit dispozițiilor legale menționate, la data de 18 ianuarie 2011, orele 12:00. Împotriva încheierii, în termen legal, a fost declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii. Împotriva încheierii, persoana solicitată a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii. Prealabil examinării recursului, Înalta Curte constată următoarele: - persoana solicitată a fost prezentă personal la inițierea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare (pag. 1 a încheierii), beneficiind de asistența juridică a unui apărător (pag. 1 a încheierii); - cu ocazia ascultării de către judecătorul Curții de Apel Iași, persoana solicitată nu a contestat aspectele privind identitatea sa, ca fiind persoana menționată în mandatul european de arestare (pag.

1 a încheierii). Recursul persoanei solicitate va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta. Prin Legea nr. 302/2004, statul român a implementat în legislația internă Decizia cadru nr. 584/JAI/2002. În preambulul acestei decizii cadru se menționează, printre altele, următoarele: - mandatul de arestare european constituie prima concretizare, în domeniul dreptului penal, a principiului recunoașterii reciproce pe care Consiliul European l-a calificat drept „piatra de temelie" a cooperării judiciare (paragraful 6); - mecanismul mandatului european de arestare se bazează pe un grad ridicat de încredere între statele membre (paragraful 10). Revenind la legislația aplicabilă în prezenta cauză, se reține că potrivit art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, completată și modificată, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce.

Această dispoziție dă consistență noțiunii de spațiu juridic comun european (pentru statele membre ale U.E.). În cauză, România este stat de executare a unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare competente din Germania pentru fapte săvârșite pe teritoriul statului respectiv. Faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare constituie infracțiuni și potrivit legii române. Potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 „Dacă persoana a fost reținută potrivit art. 88 3 , judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin Organizația Internațională a Poliției Criminale (Interpol), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile.

În acest caz, instanța amână cauza și fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română". Înalta Curte constată că prima instanță a reținut corect, și a motivat corespunzător, că sunt îndeplinite cerințele legale pentru luarea măsurii arestării pe o durată de 5 zile, conform art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, completată și modificată (pag. 2 a încheierii). Împrejurarea că persoana solicitată s~a opus luării măsurii arestării, și că are un copil minor, nu este prevăzută printre cazurile care împiedică luarea măsurii arestării prevăzută de art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Față de cele menționate, Înalta Curte - în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) din C. proc.

pen. - va respinge ca nefondat recursul persoanei solicitate. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.B. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 33/45/2011. Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 625 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 325 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 ianuarie 2011.