ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 128/2011

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 ianuarie

2011, Curtea de Apel Iași, secția penală, în temeiul art. 90 alin. (2) din

Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 222 din 10 noiembrie

2008, a dispus arestarea persoanei solicitate M.B., fiul lui V. și S., aflată

în stare de reținere, în baza semnalării transmise la data de 03 ianuarie 2011

de autoritățile judiciare din Germania, pentru executarea mandatului european

de arestare emis de Procuratura Koblenz cu referința Dosarului nr. 2090 Js/64434/10

(30 Gs 7820/09), pe o durată de 5 zile, cu începere de la 14 ianuarie 2011 și

până la 18 ianuarie 2011, inclusiv. S-a dispus emiterea de îndată a mandatului

de arestare.

De asemenea,

a fost fixat termen la 18 ianuarie 2011 ora 12:00, cu citarea persoanei

solicitate arestate M.B., la locul de deținere.

Pentru a

dispune în acest sens, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin

semnalarea emisă de autoritățile judiciare din Germania, la data de 03 ianuarie

2011, înregistrată la Biroul Sirene, și apoi, după identificarea persoanei

solicitate, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, sub nr. 136/II/5/2011

din 14 ianuarie 2011, s-a solicitat de către autoritățile judiciare germane -

Procuratura Koblenz - arestarea și predarea numitului M.B., fiul lui V. și S.

Semnalarea în

SIS a avut la bază mandatul european de arestare cu referința Dosarului nr. 2090

Js 64434/10 emis de Procuratura Koblenz, Germania, pentru cercetări sub

aspectul infracțiunii denumită de legislația germană „falsificarea cârdurilor

de plată" și prevăzută de art. 152A, 152B, 202A, 263A, 53, 54 C. pen.

german, presupus a fi săvârșită de persoana solicitată M.B., și care nu se află

la dosar. Actul care fundamentează mandatul european de arestare este mandatul

de arestare emis de Judecătoria Koblenz în Dosarul având nr. de referință 30 Gs

7820/09. Durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracțiune este

de 10 ani.

După

identificarea și reținerea persoanei solicitate prin ordonanța nr. 2/2011 din

14 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, a fost sesizată

instanța cu luarea măsurii arestării și continuării procedurii de executare a

mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane.

După

identificarea de către instanță, persoana solicitată a fost informată despre

motivul aducerii în fața completului de judecată.

Văzând

semnalarea transmisă de autoritățile judiciare din Germania, că s-a urmat

procedura cerută de art. 88

3

din Legea nr. 302/2004, că o altă

măsură preventivă nu este posibilă și că sunt îndeplinite condițiile impuse de lege

pentru arestarea persoanei solicitate în caz de urgență, în vederea asigurării

prezentării acesteia în fața autorităților germane, în baza dispoziției

imperative înscrise în art. 90 alin. (2) din aceeași lege s-a dispus  arestarea

persoanei solicitate M.B. pentru o perioadă de 5 zile, începând cu data de 14

ianuarie 2011.

Totodată s-a

dispus a se solicita procurorului să depună în termenul de 5 zile, acordat în

acest sens, mandatul european de arestare, însoțit de traducerea în limba

română, conform dispozițiilor art. 90 alin. (2) teza finală. S-a acordat

termen, potrivit dispozițiilor legale menționate, la data de 18 ianuarie 2011,

orele 12:00.

Împotriva

încheierii, în termen legal, a fost declarat prezentul recurs, motivele fiind

menționate în partea introductivă a hotărârii.

Împotriva

încheierii, persoana solicitată a declarat prezentul recurs, motivele fiind

menționate în partea introductivă a hotărârii.

Prealabil

examinării recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- persoana

solicitată a fost prezentă personal la inițierea procedurii de punere în

executare a mandatului european de arestare (pag. 1 a încheierii), beneficiind

de asistența juridică a unui apărător (pag. 1 a încheierii);

- cu ocazia

ascultării de către judecătorul Curții de Apel Iași, persoana solicitată nu a

contestat aspectele privind identitatea sa, ca fiind persoana menționată în

mandatul european de arestare (pag. 1 a încheierii).

Recursul

persoanei solicitate va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Prin Legea nr.

302/2004, statul român a implementat în legislația internă Decizia cadru nr. 584/JAI/2002.

În preambulul acestei decizii cadru se menționează, printre altele,

următoarele:

- mandatul de

arestare european constituie prima concretizare, în domeniul dreptului penal, a

principiului recunoașterii reciproce pe care Consiliul European l-a calificat

drept „piatra de temelie" a cooperării judiciare (paragraful 6);

- mecanismul

mandatului european de arestare se bazează pe un grad ridicat de încredere

între statele membre (paragraful 10).

Revenind la

legislația aplicabilă în prezenta cauză, se reține că potrivit art. 77 alin.

(2) din Legea nr. 302/2004, completată și modificată, mandatul european de

arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce.

Această

dispoziție dă consistență noțiunii de spațiu juridic comun european (pentru

statele membre ale U.E.). În cauză, România este stat de executare a unui

mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare competente din

Germania pentru fapte săvârșite pe teritoriul statului respectiv. Faptele

pentru care s-a emis mandatul european de arestare constituie infracțiuni și

potrivit legii române.

Potrivit art.

90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 „Dacă persoana a fost reținută potrivit art.

88

3

, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza

semnalării transmise prin Organizația Internațională a Poliției Criminale

(Interpol), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi

localitatea pe o durată de 5 zile. În acest caz, instanța amână cauza și

fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului

european de arestare, însoțit de traducerea în limba română".

Înalta Curte

constată că prima instanță a reținut corect, și a motivat corespunzător, că

sunt îndeplinite cerințele legale pentru luarea măsurii arestării pe o durată

de 5 zile, conform art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, completată și

modificată (pag. 2 a încheierii).

Împrejurarea

că persoana solicitată s~a opus luării măsurii arestării, și că are un copil

minor, nu este prevăzută printre cazurile care împiedică luarea măsurii

arestării prevăzută de art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Față de cele

menționate, Înalta Curte - în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) din

C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul persoanei solicitate.

Potrivit art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare ocazionate de soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.B. împotriva încheierii

din 14 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 33/45/2011.

Obligă

recurentul persoană solicitată la plata sumei de 625 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 325 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 18 ianuarie 2011.