ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 344/2017
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 344/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr.
344/2017
Asupra cauzei
penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 17
din 22 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași,
secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr.
x/45/2017, a fost admisă sesizarea formulată de Procuratura din
Hamburg, Germania, prin procuror șef A., în Dosarul cu număr de
referință x/12, pentru executarea mandatului european de arestare din
data de 10 aprilie 2015, întemeiat pe mandatul de arestare emis, la data de 24
martie 2015, de Judecătoria din Hamburg în urma deciziei Tribunalului
Districtual din Hamburg, dată în Dosarul cu nr. de referință
x/12, pe numele persoanei solicitate B.
S-a constatat
că persoana solicitată B. nu a consimțit la predare și nu a
renunțat la drepturile conferite de regula specialității.
S-a dispus
predarea persoanei solicitate B., cetățean moldovean, născut în
orașul Hincești, Republica Moldova, cu domiciliul în oraș
Hincești, Republica Moldova, către autoritatea judiciară
emitentă, respectiv Procuratura din Hamburg, Germania, procuror șef
A., în baza mandatului european de arestare din data de 10 aprilie 2015,
întemeiat pe mandatul de arestare emis, la data de 24 martie 2015, de
Judecătoria din Hamburg în urma deciziei Tribunalului Districtual din
Hamburg, în Dosarul cu nr. de referință x/12, în vederea
cercetării pentru complicitate la săvârșirea infracțiunilor
de răpire prin șantaj în coroborare cu șantaj de răpire,
folosind un instrument periculos și vătămare corporală
gravă, prevăzute de paragrafele 223, 224 alin. (1), nr. 2 și nr.
4, 239 a alin. (1), 249 alin. (1), 250 alin. (2) nr. 1, 253 alin. (1), 255, 25
alin. (2), 52 C. pen. german cu respectarea beneficiului regulii
specialității.
S-a constatat
că persoana solicitată B. a fost reținută și
arestată începând cu data de 17 martie 2017, ora 09,45.
În baza
dispozițiilor art. 103 alin. (9) și (13) din Legea nr. 302/2004,
modificată, a menținut starea de arest a persoanei solicitate B.
pentru o durată de 30 de zile, începând de la data de 22 martie 2017
până la data de 20 aprilie 2017, inclusiv, în vederea predării.
Pentru a se
pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că,
la data de 17 martie 2017, a fost sesizată de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Iași în vederea arestării provizorii a persoanei
solicitate B., în baza semnalării Schengen - Biroul SIRENE Național
din Germania, din 24 aprilie 2015, transmisă prin Centrul de Cooperare
Polițienească Internațională, Biroul Sirene, la data de 16
martie 2017, în baza mandatului european de arestare emis la data de 30 martie
2015 de Procuratura din Hamburg, Germania, procuror A., în Dosarul cu
număr de referință x/12, ce se fundamentează pe mandatul de
arestare pentru detenție pre-proces, emis de Curtea din Hamburg în Dosarul
cu nr. de referință x/12, în vederea cercetării pentru
complicitate la săvârșirea infracțiunii prevăzute de
paragrafele 223, 224 I, Nr. 2, Nr. 4, 239 A I, 249 I, 250 II NR. 1, 253 I, 255,
25 II, 52 C. pen. german.
Văzând
semnalarea Schengen și valoarea ei juridică, echivalentă cu
mandatul european de arestare în baza căruia a fost emisă, prin
încheierea din 17 martie 2017, Curtea de Apel Iași a dispus, în baza art.
101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie a persoanei
solicitate B., pe o durată de 15 zile, respectiv de la 17 martie 2017
și până la 31 martie 2017, inclusiv, în vederea predării.
Anterior
dispunerii arestării provizorii, persoanei solicitate i-au fost aduse la
cunoștință drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr.
302/2004 și drepturile prevăzute de Directiva 2012/13/UE a
Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 și Directiva
2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie
2013, un exemplar al notei privind aceste drepturi fiind înmânat, în scris,
persoanei solicitate, exemplarul semnat de persoana solicitată fiind
atașat la dosarul cauzei. Persoana solicitată a fost audiată cu
privire la propunerea de arestare provizorie, aducându-i-se la
cunoștință conținutul semnalării Schengen.
Mandatul
european de arestare a fost înaintat instanței în limba germană
și în limba română.
După
primirea mandatului european de arestare, la termenul de judecată din 22
martie 2017, s-a adus la cunoștința persoanei solicitate
conținutul mandatului european de arestare, conținutul și
efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a
consimți la predare către autoritatea judiciară emitentă,
punându-i-se în vedere caracterul irevocabil al consimțământului dat
și caracterul definitiv al hotărârii de predare în baza respectivei
manifestări de voință.
S-a procedat
la ascultarea persoanei solicitate B., cetățean moldovean, acesta
declarând că nu este de acord să fie predat autorității
judiciare din Germania - Procuratura din Hamburg, emitentă a mandatului
european de arestare, precizând că nu renunță la regula
specialității și că a înțeles conținutul regulii
specialității și efectele consimțământului la predare.
Persoana solicitată a mai declarat că nu a fost judecat, condamnat,
lipsit de libertate, pentru aceleași fapte care întemeiază mandatul
european de arestare, în alt stat membru al U.E sau într-un stat terț,
suferind condamnări anterioare în Italia și România, însă pentru
alte fapte. Totodată, persoana solicitată a arătat că nu îi
cunoaște pe ceilalți acuzați, C. și D., că a fost în
Germania o singură zi când a fost predat autorităților judiciare
austriece și apoi autorităților din Italia.
În cadrul
controlului exercitat asupra mandatului european de arestare, Curtea a
constatat că Procuratura din Hamburg, Germania, procuror șef A., a
emis mandatul european de arestare din data de 10 aprilie 2015, întemeiat pe
mandatul de arestare emis, la data de 24 martie 2015, de Judecătoria din
Hamburg în urma deciziei Tribunalului Districtual din Hamburg, în Dosarul cu
nr. de referință x/12, pe numele persoanei solicitate B., prin care
se solicită arestarea și predarea acestuia în vederea cercetării
pentru complicitate la săvârșirea infracțiunilor de răpire
prin șantaj în coroborare cu șantaj de răpire, folosind un
instrument periculos și vătămare corporală gravă,
fapte care sunt prevăzute de paragraful 223, 224 alin. (1), nr. 2 și
nr. 4, 239 a alin. (1), 249 alin. (1), 250 alin. (2) nr. 1, 253 alin. (1), 255,
25 alin. (2), 52 C. pen. german.
În cuprinsul
mandatului european de arestare, s-a arătat, sub aspectul situației
de fapt reținute, că "în ziua infracțiunii, inculpatul B.
împreună cu inculpatul C. și D., precum și un alt eventual
complice au rupt, prin efracție, ușa de la balconul care dă în
baie, de la primul etaj al casei de pe strada E. A rupt lanțul de
protecție aplicat pe cadrul de ușă și a reușit să
intre în baie împreună cu ceilalți complici. Făptașii
purtau măști din ciorap negru de nailon. Inculpatul C. și un alt
complice aveau cu sine câte o armă de foc. Inculpatul D. și B. l-au
învins mai întâi pe martorul F. Acesta se grăbise din cauza zgomotelor
făcute la primul etaj. Între timp, inculpatul C. ducea în mână o
rangă cu gheare, la parter, îndreptându-se spre martorul G., care era
înarmat cu un cuțit de bucătărie. Martorul G. putea să îi
aplice inculpatului C. un junghi în abdomen. După aceea, inculpatul C. l-a
lovit pe martorul G. cu ranga în cap. Apoi a avut loc o încăierare cu cuțitul
și ranga, în timpul căreia martorul G. a fost învins. După ce
ceilalți făptași l-au bătut și l-au ștrangulat de
mai multe ori pe martorul F. la etaj, au venit și ei la parter. Aici,
inculpatul C. și un alt făptaș și-au arătat armele de
foc și au legat martorii de mâini și de picioare cu bandă
adezivă și cabluri. Inculpatul C. l-a chestionat pe martorul cu
privire la condițiile din casă, precum și cu privire la
autoturism, garaj și condițiile de închidere. Apoi l-au condus pe
martorul F., împreună cu un complice înarmat, în încăperea de tezaur.
Acolo a lăsat martorii să deschidă încăperea de tezaur cu
ajutorul unui cod de intrare. Apoi martorul F. a înmânat făptașilor
mai multe bancnote, o mulțime de ceasuri de mână și piese de
bijuterie. Inculpatul C. a cerut apoi martorilor să deschidă tezaurul
aflat în cameră. În același timp ținea un cuțit la gâtul
martorului G., care era întins pe jos. Martorul F. putea totuși să
împiedice deschiderea tezaurului. Mai mult decât atât, făptașii au
rupt lanțul de aur de la gâtul martorului G.. Apoi au fugit și au
luat cu ei o cheie de autoturism, aproximativ 41.500 euro, bani în numerar
și un număr nedeterminat de ceasuri de mână. În urma faptei,
martorii F. și G. s-au ales cu numeroase leziuni, în special
hematoame."
Prima
instanță a reținut că infracțiunile ce formează
obiectul cercetării penale au fost marcate de autoritatea judiciară
emitentă în categoriile infracțiunilor de răpire, sechestrare de
persoană și luare de ostatici, furturi organizate sau cu mână
armată și șantaj și extorcare de fonduri, infracțiuni
care, potrivit art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nu sunt supuse
verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.
A constatat
că mandatul european de arestare din data de 10 aprilie 2015, emis în Dosarul
cu număr de referință x/12, se întemeiază pe mandatul de
arestare emis, la data de 24 martie 2015, de Judecătoria din Hamburg, în
urma deciziei Tribunalului Districtual din Hamburg în Dosarul cu nr. de
referință x/12, iar durata pedepsei aplicate pentru
infracțiunile comise este de 15 ani închisoare.
A observat
că, din declarația persoanei solicitate și examinarea dosarului,
nu rezultă incidența vreunui motiv de refuz al executării
mandatului european de arestare, opțional sau obligatoriu, apreciind că
negarea faptelor și a prezenței sale pe teritoriul german, la
momentul comiterii presupuselor fapte, nu constituie temei pentru neexecutarea
respectivului mandat. Ca atare, a apreciat că sunt îndeplinite
condițiile de validitate și condițiile de fond pentru emiterea
și executarea mandatului european de arestare.
Coroborând
dispozițiile legale în materia executării mandatului european de
arestare, Curtea a reținut că sunt întrunite toate condițiile
privind predarea persoanei solicitate, nu este incident niciunul dintre
motivele de refuz de executare și, ținând seama de toate
împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului
european de arestare, în virtutea principiului recunoașterii reciproce a
deciziilor judiciare și a încrederii reciproce între autorități
judiciare pe care se fundamentează instituția mandatului european de
arestare, în conformitate cu dispozițiile art. 107 coroborat cu art. 103
alin. (6) și 9 din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de
Procuratura din Hamburg, Germania.
Împotriva
sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat
contestație, în termen legal, persoana solicitată B., fără,
însă, a o motiva.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală sub nr. x/45/2017, cu termen de
judecată fixat aleatoriu la data de 30 martie 2017.
Anterior
acestui termen, la 28 martie 2017, prin fax, Centrul de reținere și
arestare preventivă din cadrul I.P.J. Iași a înaintat cererea
contestatorului B., dată în fața unui reprezentant al locului de
deținere, prin care acesta precizează că își retrage
contestația formulată împotriva Sentinței nr. 17 din 22 martie
2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, înscris care, ulterior,
a fost transmis instanței și în original.
Față
de această manifestare de voință, examinând dispozițiile
legale incidente, se constată că art. 425
1
C. proc. pen.
cu referire la art. 108 și art. 109 din Legea nr. 302/2004,
republicată, face trimitere la prevederile art. 415 C. proc. pen., text de
lege care prevede posibilitatea apelantului de a-și retrage calea de atac
promovată.
Ca atare,
având în vedere că retragerea căii de atac s-a făcut de
către persoana solicitată, printr-o declarație dată în
fața unui reprezentant al administrației locului de deținere,
până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte urmează a lua act de
manifestarea de voință expresă a contestatorului B. în sensul
retragerii contestației formulate.
Totodată,
în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află
în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va
fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
În baza art.
275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din
oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 400
lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Ia act de
retragerea contestației formulate de persoana solicitată B. împotriva
Sentinței penale nr. 17 din 22 martie 2017 pronunțată de Curtea
de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă
contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană
solicitată, în sumă de 400 lei, se plătește din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 30 martie 2017.
Procesat
de GGC - NN