ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1017/2016

Decizia nr. 1017/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38/FCJI/2016 pronunțată la data de 26 iulie 2016, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în

Dosarul nr. x/45/2016 a

admis sesizarea formulată de Parchetul Dresden, Germania, prin procuror A., pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 31 mai 2016

,

în dosarul cu număr de referință x/Js/12606/16,

pe numele persoanei solicitate

B.

A constatat că persoana solicitată

B.

nu a consimțit la predare.

A dispus predarea persoanei solicitate

B.

, către autoritatea judiciară emitentă - Parchetul Dresden, Germania, prin procuror A.

,

în baza mandatului european de arestare emis la data de 31 mai 2016

,

în Dosarul cu număr de referință x/Js/12606/16, ce se fundamentează pe mandatul național de arestare din data de 27 mai 2016, emis de Judecătoria Dresden, în Dosarul nr. x/Gs/1963/16, în vederea cercetării penale pentru comiterea a trei infracțiuni, săvârșite în perioada 14 ianuarie 2011 - 07 august 2011, prevăzute de dispozițiile art. 152 lit. (a) alin. (1), art. 152 lit. (b) alin. (1) și (2), art. 263 lit. (a) alin. (1) și (2), art. 263 alin. (5), art. 25 alin. (2), art. 30 alin. (2), art. 52, art. 53 C. pen. german

,

cu respectarea beneficiului regulii specialității și sub condiția prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.

A constatat că persoana solicitată

B.

a fost reținută prin Ordonanța de reținere nr. 16/2016 din 24 iunie 2016, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, de la 24 iunie 2016, ora 12.00, și că față de acesta, prin încheierea din 24 iunie 2016, Curtea de Apel Iași a luat măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 24 iunie 2016, măsură menținută prin încheierea din data de 04 iulie 2016, pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 242 alin. (1) C. proc. pen., a revocat măsura preventivă a controlului judiciar, în vederea predării, luată față de persoana solicitată B.,

prin încheierea din 24 iunie 2016 a Curții de Apel Iași,

pronunțată în Dosarul nr. x/45/2016,

menținută prin încheierea din data de 04 iulie 2016

.

În baza art. 103 alin. 11 și 13 din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei solicitate B., în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, de la 26 iulie 2016 până la 24 august 2016, inclusiv.

În baza art. 103 alin. 13 și art. 108 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate B.

Cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului.

În baza dispozițiilor art. 273 alin. (1) și (4) C. proc. pen., art. 7 alin. (2) și art. 10 din Legea nr. 178/1997, Ordinul nr. 772 din 5 martie 2009 și nr. 414/2009, a admis cererea formulată de traducătorul autorizat C. și a dispus plata onorariului pentru serviciile de traducere efectuate în cauză, în limba engleză, în sumă de 100,68 lei (factura nr. 030 din 07 iulie 2016), și cererea formulată de traducătorul autorizat D. și a dispus plata onorariului pentru serviciile de traducere efectuate în cauză, în limba germană, în sumă de 120,82 lei (factura din 29 iunie 2016), în acest sens urmând a se emite adresă către Departamentul economico-financiar din cadrul Curții de Apel Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre curtea de apel a reținut următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Iași a fost înregistrată, sub nr. x/45/2016 din 24 iunie 2016, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași privind arestarea provizorie a persoanei solicitate B., în baza semnalării Schengen - Biroul Sirene național din Germania, întemeiată pe mandatul european de arestare emis de

Parchetul din Dresda, Germania, la data de 31 mai 2016, în Dosar nr. x/Js/12606/16, persoana solicitată fiind urmărită penal pentru comiterea a trei infracțiuni, săvârșite în perioada 14 ianuarie 2011 - 07 august 2011, prevăzute de dispozițiile art. 152 lit. (a) alin. (1), art. 152 lit. (b) alin. (1) și (2), art. 263 lit. (a) alin. (1) și (2), art. 263 alin. (5), art. 25 alin. (2), art. 30 alin. (2), art. 52, art. 53 C. pen. german.

Verificând semnalarea Schengen și valoarea ei juridică, echivalentă cu mandatul european de arestare în baza căruia a fost emisă, prin încheierea din 24 iunie 2016, Curtea de Apel Iași, autoritatea judiciară de executare a mandatului european de arestare, competentă teritorial, a dispus măsura controlului judiciar împotriva persoanei solicitate

B., pe o durată de 30 zile, începând cu 24 iunie 2016 până la 23 iulie 2016, inclusiv, în vederea predării, în temeiul art. 101 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, modificată, măsură menținută prin

încheierea din data de 04 iulie 2016, după primirea mandatului european de arestare.

Înainte de a se dispune măsura controlului judiciar, persoanei solicitate i-au fost aduse la cunoștință drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004 și drepturile prevăzute de Directiva nr. 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 și Directiva nr. 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013, un exemplar al notei privind aceste drepturi fiind înmânat, în scris, persoanei solicitate, un exemplar fiind atașat la dosarul cauzei și a fost audiată cu privire la propunerea de arestare provizorie. Persoana solicitată a fost audiată, declarația fiind atașată la dosarul cauzei.

Mandatul european de arestare a fost înaintat instanței în limba română și în limba germană.

După primirea mandatului european de arestare, la termenul de judecată din 4 iulie 2016, s-a adus la cunoștința persoanei solicitate conținutul mandatului european de arestare, conținutul și efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predare către autoritatea judiciară emitentă, punându-i-se în vedere caracterul irevocabil al consimțământului dat și caracterul definitiv al hotărârii de predare în baza consimțământului dat.

I s-a înmânat exemplarul în română și germană a mandatului european de arestare și a mandatului național de arestare.

S-a procedat la ascultarea persoanei solicitate B., cetățean român, acesta declarând că nu este de acord să fie predat autorității judiciare

Parchetul din Dresda, Germania

, emitentă a mandatului european de arestare. Totodată, persoana solicitată a declarat că nu renunță la regula specialității, că a înțeles conținutul regulii specialității și efectele consimțământului la predare. A declarat că nu a mai fost urmărit penal, judecat sau condamnat pentru aceleași fapte ca acelea care motivează mandatul european de arestare în alte state membre sau state terțe și că pe teritoriul României nu este deschisă nicio procedură penală împotriva sa. A declarat însă că prin hotărârea penală a Tribunalului din Karlsruhe a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare cu suspendare condiționată, printre alte fapte și pentru fapta care motivează mandatul european de arestare descrisă la pct. 1 presupus comisă la Aachen. A mai precizat că a fost condamnat în Olanda, în 2009, la pedeapsa de 18 luni închisoare, pe care a executat-o. A părăsit Germania în ianuarie 2011.

În cadrul controlului exercitat asupra mandatului european de arestare, Curtea a constatat că

Parchetul din Dresda, Germania, a emis mandatul european de arestare la data de 31 mai 2016, în Dosar nr. x/Js/12606/16, pe numele persoanei solicitate,

B.

, prin care se solicită arestarea și predarea persoanei solicitate care este urmărită penal pentru comiterea a trei infracțiuni, în calitate de autor.

Faptele sunt încadrare juridic în infracțiuni de săvârșirea, în schimbul unor foloase și în mod organizat, a infracțiunii de contrafacere de carduri de plată cu funcție de garanție, în concurs ideal cu săvârșirea, în schimbul unor foloase și în mod organizat, a infracțiunii de fraudă informatică, în concurs real cu înțelegere pentru săvârșirea, în schimbul unor foloase și în mod organizat, a infracțiunii de contrafacere de carduri de plată cu funcție de garanție, în concurs ideal cu săvârșirea, în schimbul unor foloase și în mod organizat, a infracțiunii de fraudă informatică în 2 cazuri, prevăzute de

dispozițiile art. 152 lit. (a) alin. (1), art. 152 lit. (b) alin. (1) și (2), art. 263 lit. (a) alin. (1) și (2), art. 263 alin. (5), art. 25 alin. (2), art. 30 alin. (2), art. 52, art. 53 C. pen. german.

Faptele sunt astfel descrise, în cuprinsul mandatului european de arestare:

„Învinuitul B. și învinuiții E., F. și G., precum și H., I., J., K., L. și M., urmăriți separat, s-au asociat într-un moment actualmente neconstatabil cu precizie, dar cel târziu înaintea faptelor enumerate în cele ce urmează, unei bande organizate, care operase pe plan internațional, și care se ocupase cu contrafacerea cardurilor de plată cu funcție de garanție și folosirea acestora, ca să-și procure astfel o sursă de venit substanțială, orientată asupra unei durate mai lungi și de volum considerabil.

Învinuitul B. și învinuiții E., F. și G., precum și H., I., J., K., L. și M., urmăriți separat, s-au înțeles să monteze pe viitor adaptoare sau alte mijloace tehnice de manipulare și tehnică de filmare la bancomate din spațiul Europei de Vest, sa spioneze datele de pe cardurile de plată și codurile PIN aferente ("skimming") și să confecționeze cu aceste date carduri de plată contrafăcute, iar cu aceste dublete să ridice de la bancomate aflate în spațiul din afara Europei, mai ales în Argentina, ilegal bani în numerar ("cashing"), pentru a obține astfel un venit în mărime actualmente de nestabilit cu precizie. Învinuiții G. și E. au jucat rolul celor care au dat însărcinarea la efectuarea operațiunii și au finanțat-o, iar pentru ceilalți membri ai bandei au avansat toate spezele. Învinuitul B. care dispunea de cunoștințele necesare în domeniul electronicii era responsabil pentru confecționarea șl întreținerea aparaturii de skimming. F., L. și M., urmăriți separat, erau competenți pentru așa-numitul "skimming", adică obținerea datelor de pe banda magnetică a cârdurilor bancare, la bancomate, în Germania. Învinuiții B. și E. se aflau și ei la fața locului pentru întreținerea aparaturii de skimming (B.) și pentru supraveghere (E.). H., I., J. și K., urmăriți separat, erau însărcinați cu așa-numitul "cashing" în Argentina. H., urmărit separat, mal juca rolul special ca. în Argentina, să confecționare cârdurile contrafăcute, folosind datele obținute, decodificate și pregătite de către învinuiții G. șl E.. Din sumele de bani realizate învinuiții E., G., F. și B. primeau împreună 80 la sută, iar H., I., J. și K., urmăriți separat, primeau câte 5 la sută. În realizarea intenției numite au fost săvârșite următoarele fapte:

1.

În

data de 14 ianuarie 2011, în jurul orei 02:30, învinuiții E., G. și B., conlucrând conștient și voit au montat pe un bancomat instalat în sucursala băncii Postbank din Aachen, Potdriesch 4, tehnică de manipulare, menită să citească datele benzii magnetice a cârdurilor de plată introduse în tunelul bancomatului precum și codul PIN tastat al persoanelor care au frecventat acest bancomat în scopul ridicării banilor din cont, verificărilor nivelului actual al contului șl încărcării cartelei telefonului mobil. Învinuitul B. a confecționat, pentru învinuiții G. și E., aparatura de manipulare necesară și a predat-o lor. În afară de aceasta, în casa lor din Bacău (România), învinuiții G. și E. posedau un bancomat pentru exerciții. Învinuitul G. i-a însărcinat pe învinuiții E. și B. ca în Germania să efectueze obținerea datelor de pe cârduri bancare, iar învinuitului B. i-a înmânat un masterkey destinat deschiderii bancomatelor. La ora actuală încă nu se știe dacă el personal și învinuitul F. au participat la obținerea propriu-zisă a datelor. În orice caz, învinuiții E. și B. s-au deplasat apoi la Aachen (Germania). învinuiții E. și B. au deschis, cu ajutorul masterkey-ului, bancomatul instalat în sucursala băncii Postbank din Aachen, Potdriesch 4, au ocolit alarma internă a bancomatului, iar la cititorul de cârduri al bancomatului au lipit o memorie externă care nu aparținea bancomatului, alimentată cu un acumulator de telefon mobil. După aceea au reînchis bancomatul și l-au pornit din nou la ora 04:19. În afară de aceasta, în plafonul intermediar al sucursalei au instalat o unitate de filmat, orientată, printr-o gaură mică executată în plafonul intermediar, asupra tastaturii bancomatului, destinată introducerii PIN-ului, precum și un înregistrator pe disc dur. Alimentarea cu curent a unității de filmat șt a înregistratorului pe disc dur a fost asigurată de către învinuiții E. și B. prin aceea că au racordat mijloacele tehnice numite la cablurile destinate iluminatului din tavan, pozate în plafonul intermediar. Materialul izolator la cabluri îl îndepărtaseră prin ardere. Tehnica de manipulare a reușit să înregistreze datele unui număr de 50 de clienți care au frecventat bancomatul. date pe care învinuiții E., G., F. și B. intenționau să le preia și să le folosească pentru confecționarea unor cârduri contrafăcute cu bandă magnetică, tip white plastics. Aceste carduri contrafăcute urmau să dea numiților H., I., J. și K., urmăriți separat, posibilitatea să ridice ilegal bani de la bancomate, mai cu seamă de la ATM-uri din Argentina. Totuși, în străinătate nu s-au putut realiza operațiuni de ridicare de numerar deoarece acțiunea de manipulare a fost descoperită în data de 14 ianuarie 2011, în jurul orei 11:00, iar conturile și cârdurile corespunzătoare puteau fi blocate.

2.

În data de 07 februarie 2011, în jurul orei 00:45. învinuiții E., G. și B. conlucrând conștient și voit, au montat pe un bancomat instalat în sucursala băncii Postbank din Pirmasens Hauptstrasse 62-68, tehnică de manipulare, menită să citească datele benzii magnetice a cardurilor de plată introduse în tunelul bancomatului precum și codul PIN tastat al persoanelor care au frecventat acest bancomat în scopul ridicării banilor din cont, verificărilor nivelului actual al contului și încărcării cartelei telefonului mobil. Învinuitul B. a confecționat, pentru învinuiții G. și E., aparatura de manipulare necesară și a predat-o lor. În afară de aceasta, în casa lor din Bacău (România), învinuiții G. și E. posedau un bancomat pentru exerciții. Învinuitul G. i-a însărcinat pe învinuiții E. și B. ca în Germania să efectueze obținerea datelor de pe cârduri bancare, iar învinuitului B. i-a înmânat un masterkey destinat deschiderii bancomatelor. La ora actuală încă nu se știe dacă el personal și învinuitul F. au participat la obținerea propriu-zisă a datelor. In orice caz. învinuiții E. și B. s-au deplasat apoi la Pirmasens (Germania). învinuiții E. și B. au deschis, cu ajutorul masterkey-ului, bancomatul instalat în sucursala băncii Postbank din Pirmasens, au ocolit alarma internă a bancomatului, iar la cititorul de cârduri al bancomatului au lipit o memorie externă care nu aparținea bancomatului, alimentată cu un acumulator de telefon mobil, un. După aceea au reînchis bancomatul și l-au pornit din nou. În afară de aceasta, In plafonul intermediar al sucursalei au instalat o unitate de filmat, orientată, printr-o gaură mică executată în plafonul intermediar, asupra tastaturii bancomatului, destinată introducerii PIN-ului, precum și un înregistrator pe disc dur. Alimentarea cu curent a unității de filmat și a înregistratorului pe disc dur a fost asigurată de către învinuiții E. și B. prin aceea că au racordat mijloacele tehnice numite la cablurile destinate iluminatului din tavan, pozate In plafonul intermediar. Materialul izolator la cabluri îl îndepărtaseră prin ardere. Tehnica de manipulare a reușit să înregistreze datele unui număr de 175 de clienți care au frecventat bancomatul, date pe care învinuiții E., G., F. și B. intenționau să le preia și să le folosească pentru confecționarea unor cârduri contrafăcute cu bandă magnetică, tip white plastics. Aceste carduri contrafăcute urmau să dea numiților H., I., J. și K., urmăriți separat, posibilitatea să ridice ilegal bani de la bancomate, mai cu seamă de ia ATM-uri din Argentina. Totuși, în străinătate nu s-au putut realiza operațiuni de scoatere de numerar deoarece acțiunea de manipulare a fost descoperită in data de 07 februarie 2011 în jurul orei 15:00, iar conturile și cardurile corespunzătoare puteau fi blocate.

3.

Între 29 iulie 2011 și 07 august 2011, învinuiții E., G., F. și B., conlucrând conștient și voit, au montat pe un bancomat instalat în sucursala băncii Postbank din Dresden Grossenhainer Strasse 78b, tehnică de manipulare, menită să citească datele benzii magnetice a cardurilor de plată introduse în tunelul bancomatului precum și codul PIN tastat al persoanelor care au frecventat acest bancomat în scopul ridicării banilor din cont, verificărilor nivelului actual al contului și încărcării cartelei telefonului mobil. Învinuitul B. a confecționat, pentru învinuiții G. și E., aparatura de manipulare necesară și a predat-o lor. în afară de aceasta, în casa lor din Bacău (România), învinuiții G. și E. posedau un bancomat pentru exerciții, învinuitul G. i-a însărcinat pe învinuiții E. și B. ca în Germania să efectueze obținerea datelor de pe cârduri bancare, iar învinuitului B. i-a înmânat un masterkey destinat deschiderii bancomatelor. La ora actuală încă nu se știe dacă el personal și învinuitul F. au participat la obținerea propriu-zisă a datelor. În orice caz, învinuiții E. și B. s-au deplasat apoi la Dresden (Germania). Învinuiții E., G., F. și B. au deschis, cu ajutorul masterkey-ului, bancomatul instalat în sucursala băncii Postbank din Dresden, Grossenhainer Strasse 78b, au ocolit alarma internă a bancomatului, iar la cititorul de carduri al bancomatului au lipit o memorie externă care nu aparținea bancomatului, alimentată cu un acumulator de telefon mobil. După aceea au reînchis bancomatul și l-au pornit din nou. în afară de aceasta, în plafonul intermediar al sucursalei au instalat o unitate de filmat, orientată, printr-o gaură mică executată în plafonul intermediar, asupra tastaturii bancomatului, destinată introducerii PIN-ului, precum și un înregistrator pe disc dur. Alimentarea cu curent a unității de filmat și a înregistratorului pe disc dur a fost asigurată de către învinuiții E., G., F. și B. prin aceea că au racordat mijloacele tehnice numite la cablurile destinate iluminatului din tavan, pozate în plafonul intermediar. Materialul izolator la cabluri îl îndepărtaseră prin ardere.

Tehnica de manipulare a reușit să înregistreze datele unui număr mare de clienți care au frecventat bancomatul, date obținute apoi de învinuiții E., G., F. și B.. Ei au demontat mijloacele tehnice de manipulare. Învinuiții E. și G. au decodificat datele și au atribuit PIN-ul respectiv datelor de pe cardul corespunzător. La Bacău (România), datele astfel pregătite și stocate pe un stick USB au fost predate de către învinuiții E. și G. numiților H., I., J. și K. pe care i-au însărcinat cu confecționarea unor carduri contrafăcute și cu cashing-ul în Argentina, avansând pentru ei toate spezele (cheltuielile pentru bilete de avion, cazare ș.a.). H., I., J. și K., urmăriți separat, s-au deplasat la Buenos Aires, Argentina. Acolo, cu datele obținute, H. a confecționat dublete de cârduri cu bandă magnetică, tip white plastics. Cu ajutorul acestor dublete, H., I., J. și K., urmăriți separat, conlucrând conștient și voit, în perioada de la 21 septembrie 2011 până la 28 septembrie 2011, la Buenos Aires (Argentina), de la bancomate au ridicat ilegal numerar din conturile afectate ale celor 255 de persoane vătămate, suma totală ridicându-se la 267.236,67 euro. Numerarul ridicat a fost schimbat de către H. în bancnote de câte 500 euro. H., K., J. și I., urmăriți separat, au împărțit banii între ei și s-au întors din Argentina la București (România), în parte via Montevideo (Uruguay) și Madrid (Spania), purtând banii în parte la corp, băgați în îmbrăcăminte și în bagaje. Cu această ocazie, J., urmărit separat, avea asupra sa suma de 32.000,00 euro numerar, predată lui H., urmărit separat, la București. După ce H., I., K. și J., urmăriți separat, se întorseseră cu toții în România, învinuiții G. și E., precum și F., K., H., I. și J., urmăriți separat, s-au întâlnit la Bacău (România) într-o cafenea cu biliard. Întreaga sumă de bani s-a pus pe o masă și s-a numărat. Din suma aceasta, învinuiții G. și E. au dedus spezele avansate, au calculat distribuția procentuală stabilită (80/20) și numiților H., K., I. și J., urmăriți separat, le-au plătit sumele convenite. H., K., I. și J., urmăriți separat, au primit fiecare cea. 10.000,00 până la 12.500,00 euro.

Curtea a reținut că infracțiunile sunt marcate de autoritatea judiciară emitentă în categoriile de: apartenență la un grup infracțional organizat, falsificare de monedă, inclusiv falsificarea monedei euro, criminalitate informatică, înșelăciune și falsificare de monede, situație ce exonerează autoritatea judiciară de executare să verifice regula dublei incriminări.

S-a mai reținut că mandatul european de arestare se bazează pe mandatul de arestare german emis de

Judecătoria Dresden, la data de 27 mai 2016, în Dosarul nr. x/Gs/1963/16.

Durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracțiunile comise este de 15 ani închisoare.

Audiată fiind la curtea de apel

persoana solicitată a declarat că nu este de acord să fie predat autorității judiciare

Parchetul din Dresda, Germania

, emitentă a mandatului european de arestare. Totodată, persoana solicitată a declarat că nu renunță la regula specialității, că a înțeles conținutul regulii specialității și efectele consimțământului la predare. A declarat că nu a mai fost urmărit penal, judecat sau condamnat pentru aceleași fapte ca acelea care motivează mandatul european de arestare în alte state membre sau state terțe și că pe teritoriul României nu este deschisă nicio procedură penală împotriva sa. A declarat însă că prin hotărârea penală a Tribunalului din Karlsruhe a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare cu suspendare condiționată, printre alte fapte și pentru fapta care motivează mandatul european de arestare descrisă la pct. 1 presupus comisă la Aachen.

Raportat la declarația persoanei solicitate, pentru verificarea motivului de refuz de executare a mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 lit. a) din Legea nr. 302/2004, modificată, incidența principiului bis in idem, la solicitarea instanței române, autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare a transmis rechizitoriul Parchetului

Karlsruhe, sentința penală de condamnare a Judecătoriei Karlsruhe, în Dosarul nr. x/Js/35839/12 și punctul de vedere al Parchetului din Dresda.

Curtea, examinând rechizitoriul și sentința penală de condamnare a reținut că persoana solicitată nu a fost urmărită, judecată sau condamnată pentru aceleași fapte ca acelea care fundamentează mandatul european de arestare și așa fiind nu este incident motivul obligatoriu de refuz a mandatului european de arestare ne bis in idem prevăzut de art. 98 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 sau art. 8 din aceeași lege care face inadmisibilă cooperarea judiciară internațională.

Prima instanță coroborând dispozițiile legale în materia executării mandatului european de arestare a reținut că toate condițiile privind predarea persoanei solicitate sunt îndeplinite, nu este incident niciunul din motivele de refuz de executare, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare și a încrederii reciproce între autoritățile judiciare pe care se fundamentează instituția mandatului european de arestare.

Împotriva

sentinței penale nr. 38/FCJI/2016 pronunțată la data de 26 iulie 2016 de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în

Dosarul nr. x/45/2016 a formulat contestație persoana solicitată B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 iulie 2016 sub nr. x/45/2016.

Apărătorul ales al contestatorului persoană solicitată B. a pus concluzii de admitere a contestației. A arătat că pentru fapta de la pct. 1 din mandatul european de arestare, prin hotărârea penală a Tribunalului din Karlsruhe a fost deja condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare cu suspendare condiționată. Cu privire la fapta de la pct. 3 din mandatul european de arestare, apărătorul a arătat că, din probele depuse la dosar rezultă că în perioada 29 iulie 2011-07 august 2011, perioadă în care se presupune că ar fi fost comisă fapta, contestatorul s-a aflat în România, în localitățile Bîrlad și Iași unde a susținut examenul de licență iar ulterior, după două săptămâni a urmat cursuri în Turcia. În dovedirea acestor susțineri s-au depus la dosar copii de pe biletele de avion și de pe diplomă, astfel că din aceste probe rezultă că în perioada mai-sus menționată contestatorul nu se putea afla și în Germania.

Totodată, apărătorul a mai arătat că pentru fapta de la pct. 3 din mandatul european de arestare nu există probatoriu; o persoană neputând fi arestată în lipsa unui probatoriu și a unor dovezi clare din care să rezulte că în perioada cuprinsă între 29 iulie 2011-07 august 2011 se afla în Germania, în caz contrar persoanei solicitate încălcându-i-se dreptul la apărare consfințit de Constituția României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului și Curtea Europeană de Justiție.

În subsidiar, dacă instanța va respinge acest punct de vedere, același apărător a solicitat acordarea unui nou termen pentru ca instanța de judecată să solicite, pe cale oficială, date cu privire la fapta de la punctul 3 din mandatul european de arestare, faptă care în opinia apărătorului nu este dovedită.

În cazul în care se va acorda un termen pentru ca instanța de judecată să solicite, pe cale oficială, date cu privire la fapta de la punctul 3 din mandatul european de arestare, apărătorul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată, Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:

Legea nr. 302/2004 stabilește în art. 1 domeniul de aplicare, predarea în baza unui mandat european de arestare fiind una dintre multele forme de cooperare judiciară internațională în materie penală.

Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care autoritatea judiciară pe teritoriul căreia se pretinde că s-a comis infracțiunea solicită arestarea și predarea infractorului pentru urmărire penală autorității judiciare pe teritoriul căreia este localizată persoana solicitată.

În fața organului de urmărire penală, persoana solicitată urmează a-și face apărările necesare cu privire la comiterea sau nu a faptelor imputate.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

Mandatul european de arestare se bazează pe principiul recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare ale autorităților judiciare din Statele Membre ale Uniunii Europene, recunoașterea reciprocă efectuându-se fără nicio formalitate și se referă, în esență și în speță, la realitatea emiterii față de persoana solicitată a unui mandat național german de arestare care urmează a fi pus în executare pe calea executării mandatului european de arestare.

Coroborând dispozițiile legale în materia executării mandatului european de arestare, Înalta Curte, în deplin acord cu prima instanță, constată că toate condițiile privind predarea persoanei solicitate sunt îndeplinite nefiind incident niciunul dintre motivele de refuz de executare.

Astfel, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare în virtutea principiului recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare și a încrederii reciproce între autoritățile judiciare, pe care se fundamentează instituția mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond, în conformitate cu

dispozițiile art. 107 coroborat cu art. 103 alin. (6) și (9) din Legea nr. 302/2004, modificată, a admis sesizarea formulată de Parchetul din Dresda, Germania, și a dispus predarea acesteia către Parchetul din Dresda, Germania, autoritate judiciară emitentă a mandatului european de arestare din data de 31 mai 2016, în Dosar nr. x/Js/12606/16, pe numele persoanei solicitate B.,

în vederea cercetării penale pentru comiterea a trei infracțiuni descrise în mandatul european de arestare,

cu respectarea regulii specialității și sub condiția prevăzută de dispozițiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.

Referitor la critica formulată de persoana solicitată în sensul că s-a încălcat principiul ne bis in idem, Înalta Curte constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 302/2004, modificată, consacră principiul ne bis in idem în temeiul căruia cooperarea judiciară internațională nu este admisibilă dacă în România sau în orice alt stat s-a desfășurat un proces penal pentru aceeași faptă și dacă:

a) printr-o hotărâre definitivă s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal;

b) pedeapsa aplicată în cauză, printr-o hotărâre definitivă de condamnare, a fost executată sau a format obiectul unei grațieri sau amnistii, în totalitatea ei ori asupra părții neexecutate sau dacă s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei și a expirat termenul prevăzut de art. 82 alin. (3) C. pen., respectiv termenul de supraveghere prevăzut de art. 84 C. pen. fără a interveni revocarea sau anularea acestora.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, în declarația dată de persoana solicitată în fața curții de apel aceasta a arătat că prin hotărârea penală a Tribunalului

Karlsruhe

a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni închisoare cu suspendare condiționată, printre alte fapte și pentru fapta presupus comisă la Aachen, care motivează mandatul european de arestare la pct. 1.

După cum s-a arătat în cele ce preced, față de declarația persoanei solicitate dată în fața primei instanțe, în vederea verificării motivului de refuz de executare a mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 lit. a) din Legea nr. 302/2004, modificată, respectiv incidența principiului ne bis in idem, la solicitarea instanței române, autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare a transmis rechizitoriul Parchetului

Karlsruhe, sentința penală de condamnare a Judecătoriei Karlsruhe, în Dosarul nr. x/600/Js/35839/12 și punctul de vedere al Parchetului din Dresda.

În punctul de vedere exprimat, autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, precizează că, după cum reiese din rechizitoriu și din sentință, privite în ansamblu, B. nu a fost condamnat, până în momentul de față, pentru niciuna dintre faptele menționate în mandatul european de arestare, nici de instanța din Karlsruhe, nici de o altă instanță judecătorească din Germania.

Examinând rechizitoriul și sentința transmise, Înalta Curte, în acord cu prima instanță constată că persoana solicitată a fost trimisă în judecată și condamnată la o pedeapsă de 9luni închisoare cu suspendare pentru comiterea infracțiunilor de înțelegere privind săvârșirea, în schimbul unor foloase și organizat într-o bandă, a crimei de contrafacere de carduri de plată cu funcție de garanție, în concurs ideal cu săvârșirea, în schimbul unor foloase și organizat într-o bandă, a crimei de fraudă informatică în temeiul art. 152 lit. (a) alin. (1) nr. 1, art. 152 lit. (b) alin. (1), alin. (2) și alin. (4), art. 263 alin. (5), ar. 263 lit. (a) alin. (1) și alin. (2), art. 30 alin. (2), art. 52 StGB (C. pen. german).

Potrivit hotărârii de condamnare a Judecătoriei Karlsruhe, fapta din Aachen a fost comisă în anul 2010 când inculpatul a montat aparatură de skimming, pregătită de el, în trei filiale ale băncii Postbank, în zona orașelor Köln și Aachen.

Fapta descrisă la pct. 1 care motivează mandatul european de arestare a fost comisă tot la Aachen la o sucursală a băncii Postbank însă la o dată ulterioară - 14 ianuarie 2011, când persoana solicitată și alții au făcut operațiunile menționate în mandatul european de arestare, la bancomatul băncii.

De altfel, în mandatul de arestare național german se fac următoarele precizări: Pentru fapta comisă în cazul de la Karlsruhe, Amtsgericht (judecătoria) Karlsruhe l-a condamnat la 04 august 2015, în Dosarul nr. x/Js/35839/12, la pedeapsa închisorii de 9 luni cu suspendare condiționată a executării pedepsei. Această sancțiune ar trebui să fie inclusă, în prezenta cauză, într-o procedură de contopire pentru formarea unei pedepse rezultante.

În consecință, Înalta Curte constată că persoana solicitată B. nu a fost urmărită, judecată sau condamnată pentru aceleași fapte care fundamentează mandatul european de arestare, că faptele din Aachen comise la sfârșitul anului 2010 și fapta comisă la data de 14 ianuarie 2011 sunt fapte diferite, ce pot fi considerate ca fiind comise în concurs de infracțiuni sau ca acte materiale ale aceleiași infracțiuni, comisă în formă continuată, la momente diferite, în dauna aceleiași părți vătămate, în baza aceleiași rezoluții infracționale, urmând ca autoritatea judiciară germană să stabilească pluralitatea infracțională, raportat la legea penală germană.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu este incident principiul ne bis in idem care face inadmisibilă cooperarea judiciară internațională pentru că nu este îndeplinită condiția ca hotărârea de condamnare să privească „aceleași fapte” ca cele care motivează prezentul mandat european de arestare și pentru care urmează a se face urmărirea penală.

Cu privire la critica vizând insuficiența probelor în dovedirea acuzațiilor aduse persoanei solicitate B., Înalta Curte constată de asemenea că și această critică este neîntemeiată urmând a fi respinsă, întrucât analiza probelor ce stau la baza acuzațiilor aduse contestatorului nu fac obiectul verificării de către instanța română care este îndriduită să verifice numai îndeplinirea condițiilor de legalitate și formalitate privind punerea în executare a mandatului european de arestare și predare a persoanei solicitate.

Așa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică atât în ceea ce privește dispoziția de predare a persoanei solicitate cât și în ceea ce privește arestarea provizorie a acesteia în vederea predării.

Pentru considerentele mai-sus arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B..

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 105 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinței penale nr. 38/FCJI/2016 pronunțată la data de 26 iulie 2016 de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în

Dosarul nr. x/45/2016.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 105 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04 august 2016.