ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 249/2018

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 35/F din data de 06 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis în dos. 113 Js 18379 din 17 din 18 ianuarie 2018 emis de autoritățile judiciare din Germania, respectiv emis de Parchetul din Memmingen, sub aspectul infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 242 (1), 243 (1) C. pen. german și al mandatului european de arestare emis în ds. 206 Js 134466 din 17 emis la data de 06 decembrie 2017, de Parchetul din Augsburg, sub aspectul infracțiunii de furt calificat și distrugerea proprietății, fapte prevăzute de art. 242(1), 243 (1), 303, 303c, 52 C. pen. german, infracțiuni care se regăsesc incriminate în art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) C. pen. lit. b) și d C. pen. C. pen. român privind persoana solicitată A.

S-a luat act că persoana solicitată A., este de acord să fie predată către autoritățile judiciare din Germania.

În conformitate cu art. 103 alin. (5)-(6) și art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A., către autoritățile judiciară germane.

S-a luat act că persoana solicitată dorește să beneficieze de drepturile conferite de regula specialității.

S-a constatat că în cursul procedurii de executare a prezentelor mandate europene de arestare conform art. 100 din Legea nr. 302/2004 modificată, persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore în baza Ordonanței nr. 1032/II/5/2018, emisă la data de 22 februarie 2018 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru 24 de ore, începând cu data de 22 februarie 2018, ora 14.00 până la data de 23 februarie 2018, ora 14.00.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin încheierea nr. 20/F din 23 februarie 2018, Curtea de Apel Pitești în baza art. 101 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a aplicat persoanei solicitate măsura preventivă a controlului judiciar de 15 de zile de zile, respectiv de la data de 23 februarie 2018, până la data de 09 martie 2018, inclusiv.

Conform art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, în temeiul disp. art. 218 C. proc. pen., văzând și dispozițiile Deciziei 740 din 03 noiembrie 2015 a Curții Constituționale a României publicată în M. Of. nr. 927/15.12.2015, s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu față de persoana solicitată A., în vederea predării, pe o durată de 30 de zile începând cu data de 06 martie 2018 și până la data de 04 aprilie, inclusiv.

În temeiul art. 221 alin. (1) C. proc. pen., pe durata aplicării măsurii arestului la domiciliu, s-a impus ca persoana solicitată A. să nu părăsească imobilul în care locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura.

În temeiul disp. art. 221 alin. (2) C. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, s-a impus inculpatului obligația de a se prezenta în fața organului de urmărire penală și a instanței de judecată ori de câte ori este chemat.

S-a dispus ca autoritatea care va executa supravegherea măsurii arestului la domiciliu aplicată persoanei solicitate să fie Inspectoratul de Poliție al Județului Vâlcea - prin Biroul de Supravegheri Judiciare.

Pe durata executării măsurii arestului la domiciliu, s-a dispus ca persoana solicitată să poată beneficia de drepturile la care se referă art. 218 alin. (4) C. proc. pen.

S-a atras atenția persoanei solicitate asupra dispozițiilor art. 221 alin. (4) și 11 C. proc. pen.

S-a dispus ca hotărârea să se comunice persoanei solicitate, autorităților judiciare germane, Centrului de Cooperare Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul Sirene, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a dispus plata sumei de 420 lei onorariu avocat oficiu desemnat persoanei solicitate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a constatat că, la data de 22 februarie 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a înaintat Curții de Apel Pitești, prin adresa nr. 1032/II/5/2018, Semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Shengen de către autoritățile judiciare competente din Germania, prin care s-a solicitat arestarea provizorie a persoanei urmărite A., în prezent aflat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Argeș, față de care autoritățile judiciare din Germania, respectiv Parchetele din Memmingen și din Augsburg, au emis la datele de 18 ianuarie 2018 și 06 decembrie 2017 mandatele european de arestare cu nr. 133 Js 18379 din 17 și nr. 206 Js 134466/17, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (două acte materiale).

S-a reținut că din conținutul semnalării transmise rezultă că persoana solicitată A. este acuzată că, la data de 16 iulie 2017, a pătruns prin efracție, împreună cu o altă persoană, în sediul "Autohaus Zimmermann" din orașul Gunzburg - Germania (societate care are ca obiect de activitate vânzarea de autovehicule), sustrăgând suma de 383,43 de euro și alte bunuri în valoare de 20.000 de euro. De asemenea, în noaptea de 19 din 20 iulie 2017, persoana solicitată a pătruns prin efracție în clădirea Asociației Inspecției Tehnice "TUV-Sud", situată în orașul Aichach - Germania, de unde a sustras suma de 600 de euro, au aparat de cafea în valoare de 50 de euro și a cauzat un prejudiciu de aproximativ 2.000 de euro prin forțarea ușilor și a ferestrelor din această clădire.

De asemenea s-a reținut că această faptă se regăsește și în legislația română, fiind sancționată ca infracțiune de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) și d C. pen.

Totodată, s-a reținut că persoana solicitată a fost căutată, localizată, identificată, audiată și reținută prin ordonanța nr. 1032/II/5/2018 din data de 22 februarie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, pentru 24 de ore, începând cu data de 22 februarie 2018, ora 14.00, și până la data de 23 februarie 2018, ora 14.00.

Deopotrivă, s-a reținut că din fișa de cazier judiciar și aplicația Ecris GPS a Ministerului Public a rezultat că persoana solicitată nu este cercetată penal sau trimisă în judecată pentru săvârșirea unei alte infracțiuni.

La termenul de judecată din data de 23 februarie 2018, Curtea de Apel Pitești a procedat la audierea persoanei solicitate, prezentată în stare de reținere, aceasta arătând că nu are obiecțiuni în legătură cu datele de identitate personală, așa cum sunt consemnate în Semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Shengen, că a luat cunoștință de conținutul informării introduse în spațiu Schengen, nu are nimic de spus în legătură cu cele menționate și, în principiu, este de acord cu predarea autorităților judiciare germane.

Prin Încheierea penală nr. 20/F din 23 februarie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/46/2018, Curtea de Apel Pitești a respins propunerea formulată de parchet, de luare a măsurii arestării față de persoana solicitată A., în vederea predării și, în baza art. 101 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004, i-a aplicat persoanei solicitate măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 23 septembrie 2018 până la data de 9 martie 2018, inclusiv. Totodată, a fixat un nou termen de judecată pentru ca parchetul să depună la dosar mandatul european de arestare în original, însoțit de traducerea în limba română.

La data de 28 februarie 2018, mandatul european de arestare a fost depus la dosar de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Fiind audiată, s-a reținut că persoana solicitată a declarat că nu are obiecții privind identitatea. A primit o copie a mandatului european de arestare și are cunoștință de conținutul acestuia. A declarat că a luat cunoștință de posibilitatea de a consimți la predare și consecințele consimțământului astfel exprimat, precum și de regula specialității. A precizat, totodată, că este de acord cu predarea sa autorităților judiciare germane și nu are comentarii sau obiecțiuni asupra conținutului mandatului european de arestare.

În raport cu probele administrate în cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru a se admite cererea formulată de către parchet și a se dispune executarea mandatului european de arestare, întrucât infracțiunea pentru care persoana solicitată este urmărită de către autoritățile judiciare din Germania are corespondent în legislația română, respectiv infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) și d C. pen., precum și că nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare a mandatului european de arestare.

Curtea de Apel Pitești a constatat că în cursul procedurii de executare a prezentelor mandate europene de arestare conform art. 100 din Legea nr. 302/2004 modificată, persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore în baza Ordonanței nr. 1032/II/5/2018, emisă la data de 22 februarie 2018 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru 24 de ore, începând cu data de 22 februarie 2018, ora 14.00 până la data de 23 februarie 2018, ora 14.00.

De asemenea, s-a constatat că, prin încheierea nr. 20/F din 23 februarie 2018, Curtea de Apel Pitești, în baza art. 101 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a aplicat persoanei solicitate măsura preventivă a controlului judiciar de 15 de zile, respectiv de la data de 23 februarie 2018, până la data de 09 martie 2018, inclusiv.

În legătură cu măsura de prevenție care se aplică persoanei solicitate în vederea predării, Curtea a constatat următoarele:

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 740 din 3 noiembrie 2015, publicată în M. Of. nr. 927 din 15 decembrie 2015, cu referire la măsura de prevenție a arestului la domiciliu, în considerentul nr. 26 din decizie, a statuat următoarele: "Curtea constată că măsura arestului la domiciliu este similară arestării preventive, atât sub aspectul includerii lor în categoria măsurilor preventive, cât și sub aspectul naturii lor privative de libertate, al identității cauzelor și condițiilor în care cele două măsuri pot fi dispuse și al modului similar de dispunere și prelungire a lor. Curtea reține, totodată, lipsa importanței, locului și condițiilor în care cele două măsuri preventive sunt executate, din perspectiva posibilității asimilării acestora".

În conformitate cu dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, reproduse și în Legea nr. 47/1992, republicată, de organizare și funcționale a Curții Constituționale, deciziile instanței constituționale, de la data publicarea lor în Monitorul Oficial sunt general obligatorii, și au putere numai pentru viitor.

Această obligativitate are în vedere decizia Curții în întregimea ei și nu numai dispozitivul acesteia, așa cum constant s-a arătat în literatura de specialitate. Prin urmare, obligativitatea deciziilor Curții Constituționale se referă și la interpretarea pe care această instanță o conferă unor norme juridice, instituții juridice sau texte de lege.

În consecință, interpretarea pe care Curtea Constituțională o conferă măsurii de prevenție a arestului la domiciliu, în raport cu arestarea preventivă, este general obligatorie și se aplică în orice situație concretă în care legea reglementează aceste măsuri.

Curtea a constatat că, în ipoteza în care actul normativ prevede numai măsura arestului, fără a se reglementa în mod expres și măsura arestului la domiciliu, această din urmă măsură de prevenție poate fi aplicată de către instanță, având în vedere în primul rând identitatea de natură juridică, de conținut și de executare între cele două măsuri preventive, aspect constatat de către Curtea Constituțională a României, printr-o decizie general obligatorie, inclusiv pentru instanțele de judecată care urmează să aplice în concret legea privind măsurile de prevenție.

Totodată, s-a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie. Astfel, prin Hotărârea din 6 noiembrie 1980, pronunțată în Cauza Guzzardi împotriva Italiei, instanța europeană a statuat că privarea de libertate poate îmbrăca diverse forme, nu întotdeauna asemănătoare cu închisoarea, acestea din urmă fiind necesar a fi evaluate nu din perspectiva formei, ci a conținutului, cum ar fi obligația de a sta într-un spațiu limitat, izolarea de societate și de familie, încetarea îndeplinirii îndatoririlor oficiale, imposibilitatea contactului liber cu diferite categorii de persoane.

Mai mult decât atât, referindu-se în concret la natura măsurii arestului la domiciliu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mod constant, în jurisprudența sa, a stabilit că această măsură de prevenție reprezintă o măsură privativă de libertate, în accepțiunea art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea în acest sens și Hotărârea din 7 noiembrie 2013 pronunțată în Cauza Emakov împotriva Rusiei).

De asemenea, s-a arătat că, în mod constant instanța europeană a drepturilor omului a făcut referire la obligativitatea de a exista în legislația internă, dar și în jurisprudența instanțelor judecătorești, măsuri de prevenție alternative aplicabile după circumstanțele cauzelor pentru a se garanta în acest fel libertatea individuală a persoanelor.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul menționat mai sus, este invocată și în jurisprudența Curții Constituționale.

Curtea a reținut că în legislația română măsura arestului la domiciliu este reglementată de actualele dispoziții ale Codului de procedură penală.

Având în vedere identitatea de natură juridică dintre măsura arestării preventive și măsura arestului la domiciliu, fapt statuat de instanța noastră constituțională, Curtea a constatat că măsura arestului la domiciliu poate fi aplicată chiar și în ipoteza în care actul normativ care reglementează situația de fapt din cauza dedusă judecății, nu se referă în mod expres la o astfel de măsură de prevenție.

Totodată, s-a apreciat că sunt incidente și dispozițiile art. 20 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora reglementările privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și pactele și celelalte tratate la care România este parte. În consecință, reglementările interne privind măsurile de prevenție, aplicarea acestora, trebuiesc interpretate de către instanțele judecătorești în raport cu instrumentele juridice internaționale în această materie.

Esența jurisprudenței internaționale privind libertatea individuală sub aspectul aplicării măsurilor de prevenție, constă în necesitatea existenței unor alternative în ceea ce privește măsura de prevenție care poate fi aplicată. Se reține, de asemenea, și aspectul mai sus-menționat, și anume identitatea de natură juridică între măsura arestării și măsura arestului la domiciliu.

Un alt argument se referă la dispozițiile art. 53 din Constituția României, potrivit cărora orice restrângere a exercitării unui drept trebuie să respecte, printre altele, cerințele principiului proporționalității și să fie necesară în vederea scopului legitim urmărit. Aceste cerințe rezultă și din jurisprudența constantă a Curții Constituționale a României, dar și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

În consecință, interpretarea și aplicarea dispozițiilor normative cuprinse în Legea nr. 302/2004, privind măsura de prevenție care se aplică persoanei solicitate în vederea predării, este necesar să se realizeze în raport cu dispozițiile normelor constituționale privind restrângerea exercițiului unor drepturi, dar și cu jurisprudența Curții Constituționale a României, în speță Decizia nr. 740/2015.

Față de situația de fapt reținută, natura infracțiunii pentru care A. este solicitat de către autoritățile judiciare germane, datele existente la dosar, privind conduita persoanei solicitate, lipsa antecedentelor penale, Curtea a constatat că aplicarea măsurii arestului preventiv are un caracter excesiv, depășind ceea ce este necesar pentru atingerea scopului pe care legea îl are în vedere și, în concret, în cazul aplicării acestei măsuri nu sunt respectate cerințele prevăzute de art. 53 din Legea fundamentală.

Având în vedere interpretarea dispozițiilor din Legea nr. 302/2004, referitoare la măsura de prevenției aplicate în aceste situații, și în baza Deciziei nr. 740/2015 a Curții Constituționale, prin care se constată identitatea de natură juridică dintre arestarea preventivă și arestul la domiciliu, Curtea a constatat că, în raport și cu cerințele principiului proporționalității, se poate aplica persoanei solicitate măsura arestului la domiciliu.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public și de apărătorul persoanei solicitate au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Având în vedere mențiunile din adresa nr. 896017 din 20 martie 2018 a Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al județului Vâlcea, Serviciul de Investigații Criminale, Biroul Supravegheri Judiciare, în sensul că persoana solicitată A. a fost predată autorităților germane la data de 12 martie 2018 Înalta Curte de Casație și Justiție constată ca rămasă fără obiect contestația formulată în cauză.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva Sentinței penale nr. 35/F din data de 06 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind persoana solicitată A..

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de parchet rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată, în sumă de 230 lei, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva Sentinței penale nr. 35/F din data de 06 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind persoana solicitată A.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată, în sumă de 230 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2018.

Procesat de GGC - GV