ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 503/2018

Asupra contestațiilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 96 din 4 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 28.03.2018 de autoritățile judiciare din Germania - Parchetul Regensburg în dosarul nr. 118 Js 18012/17, pe numele persoanei solicitate A., și, în baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare germane, cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 4.05.2018 până la data de 2.06.2018, inclusiv, și emiterea mandatului de arestare, constatându-se că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore la data de 3.05.2018.

PENTru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 3.05.2018 a fost înregistrată adresa din 3.05.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu propunerea luării măsurii arestării persoanei solicitate A. și totodată amânarea predării acesteia până la soluționarea definitivă a dosarelor nr. x/2018 al Judecătoriei Vânju Mare și nr. 10508/225/2017 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, menționându-se că față de aceasta au fost emise două mandate europene de arestare de către autoritățile judiciare germane:

Unul în data de 28.03.2018 (lucrarea nr. 5400/11/5/2018), privind infracțiunea de furt deosebit de grav în concurs ideal cu deteriorare de bunuri, constând în aceea că, în perioada 18.01.2016 - 19.01.2016, inculpatul A., împreună cu alte persoane neidentificate au forțat intrarea în clădirea de birouri a firmei B. eG din 93059 Regensburg, spărgând geamul unei ferestre pentru a intra în sediu, de unde au furat un seif ce conținea: o cheie de rezervă pentru camioanele companiei, precum și pentru ușile/porțile interioare și exterioare, bani numerar și diferite documente, cu o valoare estimată de 5 500.00 euro. Prin pătrunderea prin efracție s-a fost cauzat un prejudiciu în valoare de aproximativ 200 euro pe care, în cele din urmă, făptuitorii l-au acceptat tacit.

Cel de-al doilea în data de 4.04.2018 (lucrarea nr. 6022/II/5/2018), privind comiterea a două infracțiuni de furt deosebit de grav, constând în aceea că, la 24.02.2017, persoana acuzată a pătruns pe proprietatea reprezentanței de mașini C. din Gunzenhausen, a deschis forțat șase containere maritime prin tăierea unor lacăte și a furat aproximativ 80 de anvelope de mașină cu o valoare de 70 005.73 euro; la 23.03.2017, împreună cu trei complici, a pătruns pe proprietatea companiei D. din Muhr am See și au furat: diferite aspiratoare sub presiune, dar și aspiratoare cu abur sau curățare uscată în valoare totală de 20 749.23 euro, un X, în valoare de 40 000.00 euro și o dubă X x tipul T5, în valoare de 6 000.00 euro.

Lucrarea nr. 6022/II/5/2018 a fost atașată la lucrarea nr. 5400/11/5/2018.

Prin Sentința penală nr. 41 din 2.03.2018, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 4.12.2017 de autoritățile judiciare din Germania - Procuratura de Stat Wurzburg, a dispus predarea persoanei solicitate A., însă a amânat predarea, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vânju Mare și dosarul nr. x/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Totodată, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la 3.05.2018 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ordonanța de reținere nr. 29 din 3.05.2018, prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, cu începere de la 3.05.2018, ora 13:20, până la 4.05.2018, ora 13:20 și declarația persoanei solicitate.

În prezenta cauză prima instanță s-a considerat învestită doar cu cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 28.03.2018 de autoritățile judiciare din Germania - Parchetul Regensburg în dosarul nr. 118 Js 18012/17, iar nu și cu semnalarea emisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 4.04.2018 de autoritățile judiciare germane - Procuratura Ansbach, întrucât sunt proceduri distincte, care trebuie soluționate diferit.

În cuprinsul mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane - Parchetul Regensburg se arată că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare național emis la data de 26.03.2018 de către Judecătoria Regensburg în dosarul nr. III Gs 998/18, pentru săvârșirea infracțiunii de furt deosebit de grav în concurs ideal cu deteriorare de bunuri, prevăzute de art. 242 alin. (1), (24)3 alin. (1) teza 2 nr. 1, 303 alin. (1), (30)3 c, 52 din C. pen. german, pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă fiind închisoarea de 10 ani.

La termenul din data de 4 mai 2018 a fost audiată persoana solicitată A., care a precizat că dorește să fie predată autorităților judiciare din Germania, numai după soluționarea dosarelor aflate pe rolul instanțelor din România.

Analizând actele și lucrările cauzei, Curtea constatat că sunt îndeplinite cerințele legii privind conținutul și forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autoritățile judiciare germane au menționat că mandatul european de arestare emis de Procuratura Regensburg în dosarul nr. 118 Js 18012/17 la data de 28.03.2018 se bazează pe un mandat de arestare emis de Judecătoria Regensburg la data de 26.03.2018 în dosarul nr. III Gs 998/18 față de A..

Cât privește obiecțiunile formulate de persoana solicitată, Curtea a constatat că acestea, pe de o parte, nu privesc identitatea iar pe de altă parte, motivul pentru care persoana solicitată nu a exprimat un acord necondiționat de predare, nu se încadrează între motivele obligatorii sau facultative pentru care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, motive prevăzute de dispozițiile art. 98 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, persoana solicitată a arătat că este de acord cu predarea însă numai după soluționarea cauzelor înregistrate pe rolul organelor judiciare române.

Or, în cauză, din datele de la dosar a rezultat că persoana solicitată este cercetată în România pentru comiterea unor fapte diferite de cele pentru care s-a emis mandatul european de arestare și anume pentru infracțiuni la regimul circulației rutiere și contra ordinii și liniștii publice.

În ceea ce privește solicitarea de amânare a predării întemeiată pe dispozițiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

S-a observat însă că art. 58 din Legea nr. 302/2004 este cuprins în capitolul ce reglementează "Extrădarea pasivă", în vreme ce art. 112 face parte din Capitolul III Titlul III, denumit "Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13.06.2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre".

Or, conform art. 24 parag. 1 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI/2009, autoritatea judiciară de executare, după ce a decis să execute mandatul european de arestare "poate să amâne predarea persoanei solicitate" astfel încât aceasta să poată fi anchetată în statul membru de executare sau, dacă a fost deja condamnată, aceasta să poată executa, pe teritoriul acestui stat o sentință pronunțată pentru o altă faptă decât cea la care se referă mandatul de arestare european.

Curtea a apreciat că, în interpretarea dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prin prisma art. 24 parag. 1 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, amânarea predării, în situația în care persoana solicitată este cercetată penal în statul de executare, este facultativă, având în vedere și faptul că, potrivit dispozițiilor din C. proc. pen. român, unul dintre modurile de sesizare a organelor judiciare îl reprezintă inclusiv plângerea prealabilă, formulată de persoana vătămată în cazul infracțiunilor expres prevăzut de legiuitor. Or, dacă amânarea predării nu ar putea fi supusă unei examen de temeinicie, s-ar putea ajunge ca persoanele solicitate, cunoscând de acuzațiile ce pot fi formulate împotriva lor pe teritoriile altor state, în procedura mandatului european de arestare, să poată crea artificial o procedură penală în statul de executare, împiedicând astfel predarea în procedura mandatului european.

În cauză, instanța, analizând solicitarea formulată de persoana solicitată prin prisma acestor considerente, a apreciat că nu se justifică amânarea predării până la finalizarea cercetărilor penale de către autoritățile judiciare române.

Astfel, din verificările efectuate a rezultat că pe rolul Judecătoriei Vînju Mare se află dosarul nr. x/2018, în care persoana solicitată are calitate de inculpat, fiind judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și tulburarea ordinii și liniștii publice, cauza aflându-se în procedura de cameră preliminară.

Cu adresa nr. x/225/2017 din data de 25.04.2018 Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a comunicat că prin Sentința penală nr. 627/18.04.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultată de 1 an 2 luni și 80 zile închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, fiind stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, care se va calcula de la data de 8.12.2017 (data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 179/27.09.2017 a Judecătoriei Vînju Mare pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Vînju Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 1947/08.12.2017 a Curții de Apel Craiova). Împotriva acestei sentințe inculpatul A. a formulat apel la data de 23.04.2018.

S-a constatat așadar că, în prezent inculpatul este cercetat de autoritățile române în două dosare penale, pentru comiterea unor infracțiuni la regimul circulației rutiere și contra ordinii și liniștii publice, infracțiuni de o gravitate redusă, care nu ar justifica aplicarea unei măsuri preventive în dosarul intern. Pe de altă parte, sub aspectul probatoriului, infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul de către autoritățile judiciare române sunt unele care nu presupun un probatoriu complex.

Spre deosebire de acestea, infracțiunile ce au justificat emiterea mandatului european de arestare sunt infracțiuni mult mai grave în cazul cărora apărările pe care le poate formula inculpatul ca și administrarea probatoriului cu celeritate, reprezintă condiții esențiale pentru o corectă soluționare a cauzei.

Raportat la ansamblul datelor obiective ale cauzei, la natura și gravitatea infracțiunilor pentru este cercetată persoana solicitată de autoritățile judiciare române respectiv de autoritățile judiciare germane, instanța a apreciat că este oportună predarea de îndată a persoanei solicitate pentru a permite autorităților germane efectuarea de cercetări în cauză.

Cu privire la măsura preventivă dispusă, Curtea a apreciat că se impune măsura arestării preventive față de persoana solicitată, având în vedere dispozițiile art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și persoana solicitată A..

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat, în temeiul art. 4251 alin. (6) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admiterea contestației și desființarea încheierii atacate, arătând că, deși instanța a fost sesizată cu cererea de executare a două mandate europene de arestare emise de autoritățile judiciare din Germania, în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, nu s-a pronunțat și asupra mandatului european de arestare emis la data de 4.04.2018 de Parchetul Ansbach, care a stat la baza semnalării introduse în sistemul de informații Schengen, apreciind că nu se consideră investită decât cu mandatul european de arestare emis la 28.03.2018 de Parchetul Regensburg întrucât sunt două instituții diferite care se soluționează distinct.

Pe de altă parte, s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 302/2004, întrucât nu a încetat cauza care a impus amânarea predării persoanei solicitate, așa cum s-a stabilit și prin Sentința nr. 41 din 2 martie 2018 a Curții de Apel Craiova, rămasă definitivă prin necontestare.

Contestatorul A. a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, în temeiul dispozițiilor art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării până la soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor din România, având în vedere că și-a manifestat acordul în acest sens.

Înalta Curte, verificând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 4251 C. proc. pen., apreciază contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de persoana solicitată A. ca fiind fondate, însă în limitele și pentru următoarele considerente:

Prin sesizarea înregistrată la data de 3 mai 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat, în baza art. 102 din Legea nr. 302/2004 luarea măsurii arestării persoanei solicitate A. și, totodată, amânarea predării acesteia până la soluționarea definitivă a dosarelor nr. x/2018 al Judecătoriei Vânju Mare și nr. 10508/225/2017 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, precizând că au fost emise două mandate europene de arestare de către autoritățile judiciare germane, unul din 28.03.2018 (lucrarea nr. 5400/II/5/2018) de către Parchetul Regensburg, privind infracțiunea de furt deosebit de grav în concurs ideal cu deteriorare de bunuri, iar cel de-al doilea din 4.04.2018 (lucrarea nr. 6022/II/5/2018) de către Parchetul Ansbach, pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt deosebit de grav.

Sesizării i-au fost anexate procesul-verbal de identificare și de aducere la cunoștință a drepturilor din data de 3 mai 2018, ordonanța nr. x din 3 mai 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore începând cu data de 3 mai 2018, ora 13:20, semnalarea introdusă la data de 10 aprilie 2018 de Biroul SIRENE Național din Germania emisă în baza mandatului european de arestare emis la 28.03.2018 de Parchetul Regensburg, Germania, semnalarea introdusă la data de 23 aprilie 2018 de Biroul SIRENE Național din Germania emisă în baza mandatului european de arestare emis la 4.04.2018 de Parchetul Ansbach, Germania, copia cărții de identitate și fișa de evidență ale persoanei solicitate, mandatul european de arestare emis la 28.03.2018 de Parchetul Regensburg, Germania, tradus în limba română.

Înalta Curte mai constată că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis, la data de 28.03.2018, mandatul european de arestare de către Parchetul Regensbug, Germania, în cuprinsul căruia se arată că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare național emis la data de 26.03.2018 de către Judecătoria Regensburg în dosarul nr. III Gs 998/18, pentru săvârșirea infracțiunii de furt deosebit de grav în concurs ideal cu deteriorare de bunuri, prevăzute de art. 242 alin. (1), (24)3 alin. (1) teza 2 nr. 1, 303 alin. (1), (30)3 c, 52 din C. pen. german, pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă fiind închisoarea de 10 ani.

În fapt s-a reținut, în esență, că faptele pentru care s-a emis, la data de 26.03.2018, mandatul de arestare de către Judecătoria Regensburg, au constat în aceea că, în perioada 18.01.2016 - 19.01.2016, inculpatul A., împreună cu alte persoane neidentificate au forțat intrarea în clădirea de birouri a firmei B. eG din 93059 Regensburg, spărgând geamul unei ferestre pentru a intra în sediu, de unde au furat un seif ce conținea: o cheie de rezervă pentru camioanele companiei, precum și pentru ușile/porțile interioare și exterioare, bani numerar și diferite documente, cu o valoare estimată de 5 500.00 euro. Prin pătrunderea prin efracție s-a fost cauzat un prejudiciu în valoare de aproximativ 200 euro pe care, în cele din urmă, făptuitorii l-au acceptat tacit.

Pe de altă parte, din semnalarea introdusă de Biroul SIRENE Național din Germania, se mai constată că pe numele persoanei solicitate a fost emis, la data de 4.04.2018, mandatul european de arestare de către Parchetul Ansbach, Germania, în cuprinsul căruia se arată că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare național emis la data de 20.03.2018 de către Judecătoria Ansbach în dosarul nr. 5 Gs 311/18, pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat în două cazuri aflate în concurs real, prevăzute de art. 242 alin. (1), (24)3 alin. (1) teza 2 nr. 1, nr. 2, nr. 3, 25 alin. (2) din C. pen. german, pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă fiind închisoarea de 10 ani.

În fapt s-a reținut, în esență, că faptele pentru care s-a emis, la data de 20.03.2018, mandatul de arestare de către Judecătoria Ansbach, au constat în aceea că, la 24.02.2017, persoana acuzată a pătruns pe proprietatea reprezentanței de mașini C. din Gunzenhausen, a deschis forțat șase containere maritime prin tăierea unor lacăte și a furat aproximativ 80 de anvelope de mașină cu o valoare de 70 005.73 euro; la 23.03.2017, împreună cu trei complici, a pătruns pe proprietatea companiei D. din Muhr am See și au furat: diferite aspiratoare sub presiune, dar și aspiratoare cu abur sau curățare uscată în valoare totală de 20 749.23 euro, un X, în valoare de 40 000.00 euro și o dubă X x tipul T5, în valoare de 6 000.00 euro.

Totodată, Înalta Curte constată că persoanei solicitate i s-au adus la cunoștință motivele reținerii și faptul că s-a emis două mandate europene de arestare în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, conform declarației dată de aceasta la data de 3 mai 2018, ocazie cu care a precizat că nu ridică obiecții asupra identității sale, că este de acord cu predarea sa către autoritățile germane, însă după ce își va lămuri situația juridică în România, făcând la cauzele aflate pe rolul Judecătoriei Vânju Mare și Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Se mai reține că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a identificat persoana solicitată A., în prezența unui avocat, încheindu-se în acest sens procesul-verbal de identificare și aducere la cunoștință a drepturilor.

La termenul de judecată din 4 mai 2018 s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A. care a arătat că este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Germania, însă după soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor din România, că nu are obiecțiuni cu privire la identitatea sa, că este de naționalitate română, dar și că i s-a adus la cunoștință dreptul de a-și desemna un avocat în Germania și de a comunica cu acesta, precizând că nu uzează de acest drept.

Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în speță cea română, în vederea arestării și predării către un alt stat membru, respectiv Franța, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea executării pedepsei la care a fost condamnat pe teritoriul francez, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, cât și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

Infracțiunea de furt deosebit de grav nu este prevăzută printre cele 32 de infracțiuni prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel că se impune verificarea dublei incriminări. Înalta Curte constată că aceasta constituie infracțiune și potrivit legislației române, respectiv infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., fiind sancționată cu pedeapsa de maxim 7 ani închisoare.

Din conținutul mandatului european de arestare rezultă că nu este prescrisă executarea pedepsei pentru faptele pentru care a fost condamnată persoana solicitată.

În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia soluției dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță cel din Germania, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.

În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz.

Referitor la obiecțiunile formulate de persoana solicitată, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că acestea nu privesc identitatea, dar și că motivul pentru care contestatorul nu a exprimat un acord necondiționat de predare, nu se încadrează între motivele obligatorii sau facultative pentru care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, prevăzute de dispozițiile art. 98 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de art. 86 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004, nefiind constatată incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional dintre cele prevăzută de art. 98 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că cererea pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 28.03.2018 de autoritățile judiciare din Germania - Parchetul Regensburg în dosarul nr. 118 Js 180112/17, este fondată.

În acest context trebuie precizat că, în mod corect, judecătorul fondului a apreciat că a fost învestită doar cu cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 28.03.2018 de autoritățile judiciare din Germania - Parchetul Regensburg în dosarul nr. 118 Js 18012/17, iar nu și cu semnalarea în baza mandatului european de arestare emis la 4.04.2018 de autoritățile judiciare germane - Procuratura Ansbach, întrucât sunt proceduri distincte, care trebuie soluționate diferit.

Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care cu privire la aceeași persoană, înaintate de predare acesteia, autoritățile române primesc din partea autorităților competente ale aceluiași stat membru emitent două sau mai multe mandate, cauzele privind executarea acestor mandate europene de arestare se conexează la instanța cea dintâi sesizată, pronunțându-se o singură hotărâre cu privire la executarea fiecăruia dintre mandatele europene de arestare, însă, în speță, deși judecătorul fondului a fost inițial învestit cu executarea a două mandate europene de arestare, numai pentru unul dintre acestea s-au efectuat toate demersurile în vederea soluționării cererii, în timp ce, pentru al doilea, la dosar a existat doar o semnalare Schengen.

De altfel, la momentul procesual actual, cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 4.04.2018 de autoritățile judiciare din Germania - Procuratura Ansbach în dosarul nr. 1073 Js 6053/17 pe numele persoanei solicitate A., a fost admisă prin Sentința penală nr. 98 din 9 mai 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 489 din 23 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin respingerea contestației formulată de persoana solicitată, astfel încât criticile formulate de parchet în acest sens sunt, în contextul actual, nefondate.

Însă, contrar celor reținute de judecătorul fondului, predarea către statul solicitant nu poate avea loc. de îndată, deoarece față de persoana solicitată A. se desfășoară două proceduri penală în România, respectiv în dosarele nr. x/2018 al Judecătoriei Vânju Mare, în care aceasta are calitatea de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 198 C. pen., cauză aflată în procedura de cameră preliminară, respectiv nr. x/225/2017 al Curții de Apel Craiova, având ca obiect apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 627 din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, prin care i s-a aplicat pedeapsa rezultată de 1 an 2 luni și 80 zile închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, fiind stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data de 8.12.2017 (data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 179/27.09.2017 a Judecătoriei Vînju Mare pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Vînju Mare, definitivă prin decizia penală nr. 1947/08.12.2017 a Curții de Apel Craiova).

În acest context, criticile formulate de parchet și de persoana solicitată A. sunt întemeiate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora dacă persoana solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Prin urmare, hotărârea atacată este nelegală sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 302/2004, având în vedere că nu a încetat cauza care a impus amânarea predării persoanei solicitate, așa cum s-a stabilit și prin Sentința penală nr. 41 din 2 martie 2018 a Curții de Apel Craiova, rămasă definitivă prin necontestare.

PENTru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de persoana solicitată A., va desființa, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare, în baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, va amâna predarea persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Având în vedere soluția de amânare a predării până la soluționarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, Înalta Curte va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare din 4 mai 2018, urmând ca, potrivit art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare sus-menționat să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 230 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 96 din 4 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018.

Desființează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 amână predarea persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare din 4 mai 2018, urmând ca, potrivit art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare sus-menționat să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 230 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 mai 2018.

Procesat de GGC - CL