ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 101/2018

Deliberând, asupra contestației de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 4/PI din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Germania cu privire la executarea mandatului european de arestare având referința Dosarului nr. x din data de 12 august 2016 emis de Parchetul Hamburg - Germania, față de persoana solicitată A.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității, conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, începând cu data de 23 ianuarie 2018 și până la data de 21 februarie 2018 inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A. cu începere de la data de 23 ianuarie 2018 și până la data de 21 februarie 2018 inclusiv.

S-a dispus, conform art. 230 din C. proc. pen., ca administrația locului de deținere va reține persoana solicitată la Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Satu Mare până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Germania. Potrivit dispozițiilor art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cetățeanul român este predat cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin ordonanța de reținere din data de 14 decembrie 2017 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, începând cu ora 05:30, iar prin Încheierea penală nr. 69/I.P./2017 din 14 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus luarea față de persoana solicitată a măsurii controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 14 decembrie 2017.

S-a revocat măsura controlului judiciar dispusă față de persoana solicitată A. prin Încheierea penală nr. 69/I.P./2017 din 14 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, prin sesizarea înregistrată la instanță la data de 14 decembrie 2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat instanței ordonanța de reținere prin care s-a dispus reținerea pe timp de 24 ore, începând cu data de 14 decembrie 2017, ora 05:30, procesul verbal de identificare și ascultare a persoanei solicitate A., emise în Dosarul nr. x/2017 în data de 14 decembrie 2017, fișa de cazier judiciar, fișa de evidență pentru CNP x, procesul verbal de identificare - depistare din data de 14 decembrie 2017 întocmit de IPJ Satu Mare, Serviciul Investigații Criminale - Urmăriri, față de care a fost emisă semnalarea trimisă prin Organizația Internațională a Poliției Criminale INTERPOL - Biroul Sirene, în baza unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare germane, solicitându-se fixarea de urgență a unui termen de judecată în vederea soluționării cauzei conform dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 14 decembrie 2017 și conform dispozițiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 14 decembrie 2017.

Prin Încheierea penală nr. 69/IP/2017 din data de 14 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus luarea față de persoana solicitată A. a măsurii controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 14 decembrie 2017 și s-a amânat soluționarea cauzei pentru a se depune la dosar traducerea în limba română a mandatului european de arestare.

La data de 20 decembrie 2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a depus la dosar traducerea în limba română a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A.

În ședința publică din data de 22 ianuarie 2018, persoana solicitată A. a arătat instanței că nu este de acord să fie predată către autoritățile judiciare germane și a relevat că nu înțelege să renunțe la efectele regulii specialității.

Examinând cererea formulată, Curtea de Apel Oradea a reținut că pe numele persoanei solicitate A. s-a emis mandatul european de arestare având referința Dosarului nr. x din data de 12 august 2016 emis de Parchetul Hamburg - Germania, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de minori, prev. de art. 235 din C. pen. german, constând în aceea că la data de 28 aprilie 2016 și-a luat copilul B. de la școală fără știrea tatălui, care prin hotărârea Judecătoriei Hamburg - Altona din Germania având nr. de referință 354 F143/16 din data de 28 aprilie 2016, a obținut dreptul de a stabili locul de reședință pentru copii C. și B., iar persoanei solicitate A. i-a fost interzis dreptul de a scoate copiii în afara granițelor Republicii Federale Germania și în afara granițelor statelor semnatare ale Tratatului Schengen.

Curtea de Apel Oradea a constatat că este competentă că soluționeze prezenta cerere, potrivit art. 102 cu referire la articolul 85 alineat 2 din Legea nr. 302/2004, republicată, că mandatul european de arestare a cărui executare se solicită îndeplinește condițiile de formă și fond cerute de lege.

S-a constatat că, infracțiunea care face obiectul mandatului european de arestare este incriminată și de legislația română în art. 379 din C. pen., privind infracțiunea de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului.

Din conținutul mandatului european de arestare rezultă că nu este prescrisă răspunderea penală pentru fapta de care este acuzată persoana solicitată și nu există un caz de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată. Împrejurarea că, autoritățile judiciare din Ungaria au refuzat să execute mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate nu constituie autoritate de lucru judecat, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile prev. de Legea nr. 302/2004 în vederea arestării și predării persoanei solicitate.

Curtea de Apel Oradea a reținut în esență că, se invocă anumite vicii de formă și de fond ale procedurii penale desfășurate în Germania ale căror analiză nu intră în competenta instanței de judecată națională. În plus, persoana solicitată este chemată în fața autorităților judiciare germane pentru a da declarații în legătură cu un dosar care se află în faza de urmărire penală și despre care avea cunoștință în mod cert odată ce autoritățile judiciare din Ungaria au refuzat să execute mandatul european de arestare emis pe numele acesteia.

Faptul că, între timp persoana solicitată a circulat liber și nestingherit în Ungaria și România nu înseamnă că semnalarea Shengen nu a fost valabilă, dimpotrivă aceasta avea obligația de a comunica direct sau indirect printr-un apărător cu autoritățile judiciare germane pentru reglementarea situației juridice.

La termenul din data de 22 ianuarie 2018 s-a procedat și la ascultarea persoanei solicitate A., care întrebată asupra consimțământului la predare, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Germania. De asemenea, persoana solicitată a menționat expres că nu renunță la regula specialității.

În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene în speță cel din Germania, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.

Raportat la dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea de Apel Oradea a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind constatate impedimente legale la predare, s-a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

Împotriva Sentinței penale nr. 4/PI din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat contestație persoana solicitată A., solicitând desființarea sentinței, susținând în principal că nu se impune predarea sa către autoritățile germane, având în vedere că nu este îndeplinită condiția dublei incriminări.

În subsidiar, în măsura în care se va considera că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi predată statului solicitant, a solicitat să se dispună luarea față de aceasta a unei alte măsuri preventive, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

Examinând contestația, prin prisma motivelor invocate și sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele următoare:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competență să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că pe numele persoanei solicitate A. s-a emis mandatul european de arestare având referința Dosarului nr. x din data de 12 august 2016 de către Parchetul Hamburg - Germania, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de minori, prev. de art. 235 din C. pen. german.

Se constată că în cauză au fost respectate dispozițiile legale care reglementează condițiile în care se poate dispune punerea în executare a unui mandat european de arestare, respectiv:

- art. 86 din Legea nr. 302/2004, referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare;

- art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că este îndeplinită condiția dublei incriminări cu privire la infracțiunea care face obiectul mandatului european de arestare;

- nu au fost formulate obiecții privind identitatea;

- în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de lege (art. 98 alin. (1) și (2) ca motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării pedepsei.

Susținerile persoanei solicitate, în sensul că nu se impune predarea sa, întrucât nu este îndeplinită condiția dublei incriminări, se constată că sunt neîntemeiate.

Față de cele menționate în mandatul european de arestare, fapta persoanei solicitate A. este incriminată și în legislația română, realizând, în concret, conținutul constitutiv al infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 379 alin. (1) C. pen. ("Reținerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimțământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă").

Totodată, se constată că, în raport de prevederile art. 103 alin. (6)-(10) din Legea nr. 302/2004, republicată, nu poate fi admisă nici solicitarea de a se dispune luarea unei alte măsuri preventive, întrucât singura măsură preventivă care poate fi dispusă la predarea persoanei solicitate este măsura arestării în vederea predării.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 425<SUP>1</SUP>alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 4/PI din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, va rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 4/PI din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2018.

Procesat de GGC - MM