ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 255/2018

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20/PI din 9 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori s-au hotărât următoarele:

S-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare maghiare cu privire la executarea mandatului european de arestare având referința Dosarului nr. x/2017 din 29 ianuarie 2018, emis de Tribunalul Kecskemet - Ungaria pentru executarea unui rest de pedeapsă de 7 luni și 16 zile închisoare din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată persoanei solicitate A. prin sentința nr. 9. B.200/2016/53 din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Judecătoria Raională Baja din Ungaria, rămasă definitivă la data de 03.02.2017, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 353 alin. (1) și alin. (2) pct. a) și b) din Legea C din anul 2012 privind C. pen. maghiar.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și nu a renunțat la regula specialității.

În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 s-a luat măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 09 martie 2018 și până la data de 07 aprilie 2018, inclusiv, dispunându-se emiterea mandatului de arestare față de aceasta.

În baza art. 230 C. proc. pen. s-a dispus ca administrația locului de deținere să rețină persoana solicitată la Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor, până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Ungaria, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută 24 de ore, la data de 2 martie 2018, începând cu ora 14:20, iar ulterior arestată provizoriu pe o durată de 15 zile, începând cu data de 2 martie 2018, până la data de 16 martie 2018, inclusiv.

În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului, iar în temeiul art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru parte să fie achitat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Oradea a reținut, în esență, că, la data de 2 martie 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat instanței ordonanța de reținere pe timp de 24 ore a persoanei solicitate A., începând cu data de 2 martie 2018, ora 14:20, procesul-verbal de identificare și ascultare a persoanei solicitate din aceeași dată, procesul-verbal încheiat la 2 martie 2018 prin care s-a înmânat persoanei solicitate o xerocopie a mandatului european de arestare și o copie a informării privind drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare, emis în conformitate cu Ordinul nr. 1.123/C din 22.08.2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fișa de cazier judiciar și fișa C. privind persoana solicitată A., semnalarea trimisă prin Organizația Internațională a Poliției Criminale Interpol - Biroul Sirene Național din Ungaria în baza unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare maghiare și copia mandatului european de arestare în limba maghiară, solicitându-se fixarea de urgență a unui termen de judecată în vederea soluționării cauzei conform dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 302/2004.

Subsecvent sesizării, prin Încheierea penală nr. 9/IP/2018 din 2 martie 2018, Curtea de Apel Oradea a dispus, în baza art. 101 alin. (5) lit. a) Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 15 zile, începând cu data de 02 martie 2018, până în 16 martie 2018, inclusiv.

La data de 8 martie 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a depus la dosarul cauzei mandatul european de arestare emis de către autoritățile judiciare maghiare, împreună cu traducerea acestuia în limba română.

În urma examinării actelor dosarului, Curtea a reținut că, pe numele persoanei solicitate A. s-a emis un mandat european de arestare de către autoritățile judiciare maghiare, pentru executarea unui rest de 7 luni și 16 zile închisoare dintr-o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința nr. 9. B.200/2016/53 din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Judecătoria Raională Baja din Ungaria, rămasă definitivă la data de 03.02.2017, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 353 alin. (1) și alin. (2) pct. a și b din Legea C din anul 2012 privind C. pen. maghiar.

În fapt, s-a reținut în sarcina persoanei solicitate că, la data de 16 martie 2016, împreună cu inculpatul D., la solicitarea unor persoane necunoscute, a ajutat, în mod intenționat, 15 persoane imigrante (dintre care 7 persoane de cetățenie palestiniană și 8 persoane de cetățenie siriană) să treacă granița de stat prin încălcarea dispozițiilor legislative sârbo-maghiare și să ajungă prin Ungaria în Austria.

S-a mai reținut că, la data de 16 martie 2016, în jurul orei 01:30, în Budapesta, E. a pus la dispoziția persoanei solicitate A. autoturismul din Slovacia marca x cu numărul de înmatriculare x, aflat în proprietate personală necunoscută. Cu acest autoturism, în contul unui contraserviciu material, circulând pe autostrada M5 și drumul național nr. 55, persoana solicitată A. s-a deplasat în zona Kunbaja, pentru a prelua imigranții din apropierea graniței de stat sârbo-maghiare și a-i transporta mai departe. La aceeași dată, în zorii zilei, inculpatul D., împreună cu complicele său cu identitate necunoscută, a ajutat 15 imigranți să ajungă pe teritoriul Ungariei, strecurându-se prin gardul desfăcut de către persoane necunoscute, care asigură ordinea graniței de stat. Ulterior, i-a condus pe cei 15 imigranți la Kunbaja, unde A. i-a așteptat cu o furgonetă tip x, cu nr. de înmatriculare x, în care au fost urcați. Inculpatul D. și complicele său necunoscut a condus imigranții la furgonetă, dar nu au urcat în aceasta, ci au pornit, pe jos, înapoi, spre granița de stat.

La aceeași dată, 16.03.2016, după ora 05:00, a început transportul celor 15 persoane imigrante urcate în portbagaj, fără scaune; la ora 05:30, la periferia localității Kunbaja din Ungaria, la așa zisul F., patrulele sucursalei poliției de frontieră din G. au legitimat cele 15 persoane de cetățenie palestiniană și siriană aflate în autovehicul, care nu au putut justifica prezența lor legală în Ungaria.

Procedând la efectuarea verificărilor prevăzute de art. 103 și următoarele din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a identificat persoana solicitată A. pe baza cărții de identitate, eliberată de H., în prezența avocatului din oficiu I., încheindu-se în acest sens procesul-verbal de identificare și de ascultare, la data de 2 martie 2018.

Trecând, în continuare, la verificarea condițiilor de formă ale mandatului european de arestare, Curtea a constatat că: infracțiunea care face obiectul acestuia intră în categoria celor prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări; executarea pedepsei la care se referă mandatul nu este prescrisă; mandatul european a fost emis în baza unui mandat de arestare național, respectiv sentința nr. 9. B.200/2016/53 din 31.01.2017 pronunțată de Judecătoria Raională Baja din Ungaria, rămasă definitivă la data de 03.02.2017.

Deopotrivă, instanța de fond a apreciat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, reținând în acest sens că, deși persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare maghiare, solicitând recunoașterea hotărârii pronunțate de acestea și executarea restului de pedeapsă pe teritoriul României, unde se află familia sa formată din soție și copil minor, partea nu se află în situația prevăzută de alin. (2) lit. c) a textului de lege precitat întrucât nu a făcut dovada unei rezidențe continue și legale pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani.

În consecință, notând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, Curtea a apreciat că nu este oportună recunoașterea, pe cale incidentală, a hotărârii penale străine de condamnare (în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare), reținând ca argument suplimentar în acest sens și poziția procesuală a persoanei solicitate, care, inițial, a arătat că este dispusă să fie predată autorităților judiciare maghiare, pentru ca ulterior, la termenul de judecată din 9 martie 2018, să nu consimtă la predare.

Ca urmare, apreciind îndeplinite toate condițiile legii pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, instanța de fond a admis cererea formulată de autoritățile judiciare ungare, dispunând arestarea persoanei solicitate pentru 30 de zile și predarea acesteia către autoritățile judiciare din Ungaria.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A. care, atât în motivele scrise de contestație, cât și în concluziile susținute la termenul de dezbateri, prin apărător desemnat din oficiu, a reiterat argumentele de opoziție la predarea sa către autoritățile ungare invocate în fața primei instanțe, susținând că se află în ipoteza prevăzută de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 și că dorește recunoașterea hotărârii pronunțată de instanțele din Ungaria și executarea în România a restului din pedeapsa aplicată prin aceasta, pentru a fi cât mai aproape de familia sa formată din soția însărcinată și un copil minor.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 19 martie 2018, având fixat termen de soluționare la data de 23 martie 2018.

Examinând contestația formulată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar și a motivelor invocate în argumentarea acesteia, Înalta Curte o constată întemeiată pentru următoarele considerente:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004, rezultă că, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia și situațiile ce constituie motive de refuz la predare.

În consecință, în această procedură, instanței îi incumbă obligația verificării efective a motivelor de refuz la predare invocate de persoana solicitată, la evaluarea acestora, ca și a celorlalte condiții prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, urmând a fi avute în vedere toate împrejurările cauzei, astfel cum impun dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Evaluând hotărârea atacată prin prisma considerațiilor teoretice anterior menționate, Înalta Curte constată că prima instanță a verificat condițiile care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 1. Szv. 263/2017/7 din 29 ianuarie 2018, emis de Tribunalul Kecskemet - Ungaria față de persoana solicitată A., constatând, în mod just, că acesta îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004,

Deopotrivă, în mod corect a constatat că infracțiunea reținută în sarcina persoanei solicitate intră în categoria faptelor prev. de art. 96 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări.

Totodată, în respectarea art. 103 din Legea nr. 302/2004, instanța a procedat la identificarea persoanei solicitate, aducându-i la cunoștință drepturile prevăzute de art. 104, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Întrucât persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, solicitând recunoașterea hotărârii pronunțată de autoritățile judiciare ungare în baza căreia a fost emis mandatul european, în vederea executării, în România, a restului din pedeapsa aplicată prin aceasta (invocând motive familiale), instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, procedând la audierea părții în limitele prevăzute de textul de lege menționat.

În cuprinsul declarației date în acest context, la data de 9 martie 2018, persoana solicitată A. a reiterat, în aceleași limite de argumentare, opoziția la predare susținută oral.

Evaluând argumentele de opoziție la predare invocate de persoana solicitată prin prisma dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, prima instanță a pornit, însă, de la premisa greșită că situația vizată de textul de lege susmenționat presupune, în cazul persoanei solicitate cetățean român care refuză executarea pedepsei sau a unei măsuri de siguranță privativă de libertate ce constituie obiectul mandatului european de arestare, și îndeplinirea cumulativă a condiției de rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani.

Or, din interpretarea dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 rezultă că acest motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, este incident, în cazul persoanei solicitate cetățean român, ca efect direct al refuzului acesteia de a executa pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent, nefiind condiționat de îndeplinirea vreunei alte cerințe suplimentare.

Condiția dovedirii rezidenței continue și legale pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani, prevăzută de art. 98. alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 vizează ipoteza în care persoana solicitată opozantă este un cetățean străin care trăiește în România, această interpretare, susținută inclusiv de argumente de analiză semantică, fiind confirmată de practica și jurisprudența relevantă în materie.

Eroarea evidentă în care s-a aflat prima instanță cu privire la condițiile de incidență a motivului opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, în cazul persoanei solicitate cetățean român, conferă examenului său asupra motivelor de refuz la predare invocate de parte și, pe cale de consecință, și asupra aplicabilității corelative a dispozițiilor art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, un caracter pur formal. Acest caracter este confirmat și de lipsa oricăror diligențe ale instanței în vederea verificării efective a împrejurărilor în raport de care a reținut că dispozițiile legale evocate nu sunt incidente în cauză.

Or, pronunțarea unei soluții de punere în executare a mandatului european de arestare în condițiile inexistenței unui evaluări efective a motivelor de refuz al executării invocate de către persoana solicitată, care, în speță, chiar și la un examen sumar, par a fi confirmate de actele dosarului, afectează legalitatea hotărârii, impunând, cu necesitate, desființarea ei.

Ca urmare, efectuarea verificărilor privind incidența în cauză a motivului opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 și, pe cale de consecință, și a dispozițiilor corelative prev. de art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, dar și exigențele respectării principiului dublului grad de jurisdicție în materie penală, impun reluarea judecății în fața primei instanțe, respectiv Curtea de Apel Oradea

Față de cele arătate, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, Înalta Curte urmează să admită contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 20/PI din data de 9 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va desființa, în parte, sentința penală atacată, numai în ceea ce privește punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Va menține actele îndeplinite până la data de pronunțării sentinței contestate, urmând ca prima instanță să solicite toate informațiile și să dispună verificările necesare privind analiza efectivă a motivului opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 și, pe cale de consecință, și a dispozițiilor art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu cenzurarea corelativă a susținerilor contestatorului sub acest aspect.

Totodată, va menține dispozițiile sentinței atacate privind arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 20/PI din data de 9 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează, în parte, sentința penală atacată, numai în ceea ce privește punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate A. și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Menține dispoziția sentinței atacate privind arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 9 martie 2018 și până la data de 7 aprilie 2018, inclusiv.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea prezentei contestații rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 420 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2018.