ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 25/2018

Subiectul și complicii săi încă neidentificați ar fi deschis cu levierul două uși metalice ale reprezentanței auto B. și astfel au obținut accesul în spațiul societății, de unde ar fi furat patru baxuri de țigări în valoare de 124 euro și un flex roșu, fiind provocate daune materiale de cel puțin 1000 euro.

Infractorii au mers apoi la o altă societate, C., de asemenea situată în spațiile D. și acolo ar fi deschis cu levierul o ușă metalică pentru a intra în clădire și ar fi furat sertarul cu bani conținând 5 euro numerar și un telefon în valoare de 111 euro. Folosind flexul furat anterior, infractorii ar fi deschis seiful din birou care era gol la momentul respectiv, daunele provocate ridicându-se la cel puțin 8104,02 euro.

Infractorii ar fi spart ulterior încuietoarea unui snack-bar pentru a putea intra, în clădirea din D. și ar fi furat un bax de țigări și mâncare, adică brânză și cafea în valoare de cel puțin 100 euro, daunele materiale provocate se ridică la cel puțin 50 euro.

Infractorii ar fi deschis cu levierul o fereastră a societății E., din D. După ce au scotocit prin camere după obiecte de valoare, negăsind nimic, au plecat din clădire, daunele materiale provocate ridicându-se la suma de cel puțin 500 euro.

Infractorii s-au dus la societatea F., situată în aceeași clădire industrială și tăind gardul de plasă de sârmă al firmei, ar fi intrat în clădire deschizând o fereastră cu levierul, unde au răscolit birourile și apartamentul proprietarului societății aflat la primul etaj și ar fi furat 49,75 euro și un telefon mobil în ambalaj original, în valoare de 579 euro din birouri, daunele materiale provocate ridicându-se la cel puțin 1500 euro. S-a reținut că infracțiunile ce vizează mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară germană solicitantă, fac parte dintre cele prevăzute de art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 5 alin. (1) din Decizia-Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc. la predare fără verificarea condiției dublei incriminări, iar în C. pen. român acestea au corespondent în dispozițiile art. 367 alin. (1) C. pen. (constituirea unui grup infracțional organizat), art. 228 - 229 C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. (furt calificat săvârșit de trei sau mai multe persoane împreună). S-a arătat că infracțiunile de care este acuzată persoana solicitată sunt sancționate de dispozițiile legii penale germane cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare. În cauză, persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni privind identitatea și nu sunt incidente nici motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatului european de arestare înscrise în art. 98 alin. (1) lit. a)-c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care sunt expres și limitativ prevăzute de acest act normativ. S-a arătat că deși persoana solicitată, fiind audiată, nu și-a exprimat consimțământul la predare, în cauză sunt incidente prevederile art. 103 alin. (7) din același act normativ, înțelegând să uzeze de regula specialității. De asemenea, în mandatul european de arestare se precizează garanțiile furnizate de statul solicitant potrivit art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că sistemul juridic al statului membru care a emis mandatul prevede posibilitatea revizuirii pedepsei aplicate la cerere, sau cel mai târziu după 20 de ani în vederea neexecutării acestei pedepse. Așa fiind, Curtea a constatat că persoana solicitată se află în situația prevăzută de art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc. la predare între statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, nefiind incident nici unul dintre motivele obligatorii sau opționale la predare. Pentru aceste considerente, reținând că sunt întrunite condițiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare între statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia-cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, Curtea a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, urmare adresei nr. x/II/5/2017 din data de 21 decembrie 2017. S-a apreciat că măsură preventivă a arestării sale se justifică câtă vreme, în raport de natura și specificul infracțiunilor pentru care s-a solicitat predarea, așa cum rezultă din descrierea sumară a circumstanțelor de fapt, acestea au o gravitate sporită față de numărul persoanelor participante, modalitatea în care se pretinde că ar fi fost săvârșite cele cinci fapte de pătrundere fără drept în scopul de sustragere de bunuri, în diferite locații, după o pregătire prealabilă, constând în folosirea unul levier și a unui flex pentru tăierea sau distrugerea unor uși metalice ori a unor încuietori sau garduri din plasă de sârmă și în raport de durata sancțiunii maxime pe care codul penal german o prevede, adică 15 ani închisoare și de situația personală a persoanei solicitate care a mai suferit condamnări definitivă în România, dar și în statul francez pentru săvârșirea unor fapte similare, precum și pe teritoriul statului german, așa cum rezultă din copia fișei sale de cazier judiciar aflate la fila 21. Împotriva acestei sentințe, la data de 04 ianuarie 2018, persoana solicitată A. a formulat contestație. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05 ianuarie 2018, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 10 ianuarie 2018. Examinând cauza în raport de dispozițiile legale aplicabile și de motivele invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația formulată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente: Prima instanță a analizat judicios actele dosarului și a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane pe numele persoanei solicitate A., dispunând arestarea acestuia în vederea predării către autoritățile germane, pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 05 ianuarie 2018 până la data de 03 februarie 2018, inclusiv. Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002." Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă. În prezenta cauză, mandatul european de arestare cu numărul de referință 24 JS 12158/17 din data de 16 noiembrie 2017, a fost emis de către autoritatea judiciară din Germania, respectiv Parchetului Hof din Germania, pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale față de cetățeanul român pentru comiterea tentativei la infracțiunile de furt în bandă organizată, cu circumstanțe agravante prev. de art. 242(1), 243(12) pct. 1, 244(1) nr. 3, 244(a)(1), 303, 303(c), 52, 53 C. pen. German. Pedeapsa maximă prevăzută de legislația statului emitent pentru aceste infracțiuni este de 15 ani închisoare. În cuprinsul mandatului european de arestare se menționează că perioada în care au fost comise cele 5 infracțiuni este 05 decembrie 2016, reținându-se, în fapt, următoarele: Persoana solicitată A. este membru al unei bande formate cel mai târziu în 2016, cu scopul de a comite jafuri la clădirile de firme din zonele industriale și de a fura obiecte de valoare de acolo, în baza unei diviziuni a sarcinilor. La datele anterior menționate, se reține că împreună cu cel puțin doi alți membri ai bandei, încă necunoscuți, au condus către Schwarzenbach an der Saale, Germania, în seara de 5 decembrie 2016. Autorii au mers la clădirea D., unde sunt mai multe magazine cu intrări și spații separate unde ar fi deschis cu levierul două uși metalice ale reprezentanței auto B. și astfel au obținut accesul în spațiul societății, de unde ar fi furat patru baxuri de țigări în valoare de 124 euro și un flex roșu cauzând un prejudiciu de cel puțin 1000 euro, apoi au mers la o altă societate, C., deschizând în același mod ușa metalică de unde ar fi furat sertarul cu bani conținând 5 euro numerar și un telefon mobil în valoare de 111 euro și au deschis un seif gol, daunele provocate fiind de cel puțin 8104,02 euro; au continuat să spargă, ulterior, încuietoarea unui snack-bar de unde ar fi furat un bax de țigări și mâncare, adică brânză și cafea în valoare de cel puțin 100 euro; ar fi deschis cu levierul o fereastră a societății E., unde negăsind nimic, au plecat, daunele provocate ridicându-se la cel puțin 500 euro; au tăiat gardul de plasă de sârmă al societății F., de unde ar fi furat 49,75 euro și un telefon mobil în ambalaj original, în valoare de 579 euro din birouri, provocând daune societății de cel puțin 1500 euro. S-a reținut că infracțiunile ce vizează mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară germană solicitantă, fac parte dintre cele prevăzute de art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 5 alin. (1) din Decizia - Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene. Faptele reținute în sarcina persoanei solicitate A., astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, au corespondent în legea penală română, respectiv (constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. și furt calificat săvârșit de trei sau mai multe persoane împreună prev. de art. 228 - 229 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.), fără a fi necesară verificarea condiției dublei incriminări. Având în vedere stadiul cercetărilor întreprinse de autoritățile germane, se apreciază că buna administrare a probatoriului necesar lămuririi complete a cauzei și soluționării sale cu celeritate este în mod obiectiv posibilă doar ca urmare a predării persoanei solicitate către autoritățile statului emitent. Aceste considerente, alături de necesitatea executării mandatului european de arestare în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre, impun a se dispune punerea în executare a acestei decizii judiciare și predarea persoanei solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale de către autoritățile judiciare ale statului emitent. Din examinarea tuturor datelor existente în cauză, instanța de control judiciar, similar primei instanțe, notează că mandatul european de arestare conține toate informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv dintre cele obligatorii ori opționale de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014. Față de aceste împrejurări, se constată că apărările formulate de apărătorul din oficiu al contestatorului (în sensul că persoana solicitată are patru copii minori și este unicul întreținător al acestora, precum și faptul că nu recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa), nu pot fi primite, în condițiile în care, potrivit art. 84 alin. (2) și următoarele din Legea nr. 302/2004, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului european de arestare, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate (în declarațiile date la Curtea de Apel Ploiești la datele de 21 decembrie 2017 și 04 ianuarie 2018, nu a formulat asemenea obiecțiuni), precum și la motivele de refuz ale predării, condiții avute în vedere de instanță, așa cum reiese din hotărârea Curții de Apel Ploiești. Pentru considerentele expuse, apreciind că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 1 din data de 04 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga persoana solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 400 lei, va rămâne în sarcina statului.