ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1015/2021

În intervalul cuprins între 07.06.2021, ora 18:30 și marți, 08.06.2021, ora 06:30, învinuitul A. s-a deplasat împreună cu numiții B., C. și D., la rândul lor învinuiți, cu două vehicule la stația de popas și autostrada cu acces liber situată în x Tecklenburg, autostrada federală 1, mai exact, la stația de popas și servicii E. Acolo, învinuiții au acționat asupra obiectivului vizat de faptă aparținând firmei F. După ce au realizat două tăieturi pentru a inspecta marfa, autorii au deschis ușa din spate a semiremorcii și au sustras în total 16 televizoare, cu ecran plat, marca x, în valoare de 21.600 euro. Apoi au părăsit stația de popas și servicii, luând cu ei prada furată.

În intervalul cuprins între 09.06.2021, ora 15:52 și joi, 10.06.2021, ora 04:45, învinuitul A. s-a deplasat împreună cu numiții B., C. și D. la stația de popas și servicii de pe autostrada cu acces liber situată în Tecklenburg Land Ost, x Tecklenburg, autostrada federală 1. Aici au realizat mai întâi o tăietură pentru inspectarea încărcăturii, iar după, au deschis ușa din spate a semiremorcii. Învinuiții au sustras 21 de cutii cu câte 132 de sticle de cognac de calitate superioară marca "x", în valoare totală de 22.354,22 euro. Bunurile furate au fost sechestrate/confiscate mai târziu din camionul x și ulterior, în afară de două sticle în valoare totală de aproximativ 200 euro, au fost restituite firmei păgubite.

În plus, învinuiții au mai acționat supra autotrenului firmei G. În acest caz, învinuiții au îndepărtat sigiliul de pe ușile din spate. Însă pentru că bunurile nu erau adecvate scopurile lor, învinuiții au renunțat la alte acțiuni, după ce au inspectat încărcătura.

În noaptea dinspre 08.07.2021, învinuitul A. s-a deplasat împreună cu învinuiții B., D. și C. la spațiile de parcare cu acces liber destinate camioanelor ce aparțin de H. După ce au realizat două așa-numite tăieturi de inspectare în prelata semiremorcii firmei T. (Germania), autorii au deschis ușa din spate și astfel au pătruns pe platforma de încărcare a autotrenului vizat. De pe platformă au sustras articole Hi-Fi marca x, în valoare totală de 15.769,00 euro, după care au părăsit locul faptei luând cu ei bunurile furate.

La 06.08.2021, ora 22:06, numiții B. și I., la rândul lor învinuiți, s-au deplasat cu camionul x la stația de popas și servicii J. și au realizat mai multe tăieturi de inspectare în semiremorca vizată aparținând firmei K. De acolo au sustras articole cosmetice și la ora 22:25 au realizat imediat o fotografie cu ajutorul telefonului mobil al învinuitului I. În cele din urmă, au tăiat o deschizătură mai mare în prelată. La ora 23:52, învinuiții A. și D. s-au alăturat faptei cu camionul x. Au fost sustrase diferite cutii cu articole cosmetice în valoare totală de 22.920 euro. În data de 07.08.2021, la ora 00:53, învinuiții au părăsit în același timp locul faptei, luând cu ei prada furată.

În intervalul cuprins între 09.08.2021, ora 20:00 și joi, 10.08.2021, ora 04:00, învinuitul D. s-a deplasat împreună cu numitul A. în parcarea pentru camioane x. Acolo au realizat o tăietură de inspectare la semiremorca vizată a firmei L., au îndepărtat sigiliul de la ușa din spate și au sustras 20 de colete cu îmbrăcăminte x (166 de perechi de încălțăminte sport, 2 perechi de pantaloni de trening) în valoare totală de 9.213,90 euro.

În noaptea comiterii faptei, în intervalul cuprins între 15.10.2021, ora 16:00 și sâmbătă, 16.10.2021, ora 06:00, învinuitul A. s-a deplasat împreună cu numitul D. pe terenul cu acces liber al stației de popas și servicii M. Ulterior, învinuiții au tăiat mai multe așa-numite deschizături de inspectare în prelata semiremorcii vizate aparținând firmei N. și au sustras din remorcă 6 sticle de whisky de 0,7 l, în valoare totală de 180 euro. Învinuiții au părăsit apoi locul faptei, luând cu ei bunurile furate.

În plus, învinuiții au realizat o așa-numită tăietură de inspectare în prelata unei alte semiremorci a firmei N. După inspectarea încărcăturii au renunțat însă la săvârșirea faptei pentru că produsele nu erau adecvate scopului lor.

În noaptea comiterii faptei, în intervalul cuprins între 16.10.2021, ora 20:05 și duminică, 17.10.2021, ora 10:30, învinuitul A. s-a deplasat împreună cu numitul D. pe terenul liber accesibil al parcării de camioane situat în x. Ulterior învinuiții au realizat mai multe așa-numite tăieturi de insectare în prelata semiremorcii vizate de faptă, aparținând firmei SC O. SRL și au sustras din semiremorcă mai întâi un colet de la T. depozitat acolo. În cele din urmă însă au pus coletul înapoi în semiremorcă pentru că nu era adecvat scopului lor și au părăsit locul faptei fără pradă.

În noaptea comiterii faptei, în intervalul cuprins între 19.10.2021, ora 15:15 și miercuri, 20.10.2021, ora 02:30, învinuitul A. s-a deplasat împreună cu numitul D. la spațiile de parcare pentru camioane - liber accesibile - situate pe x. Din camionul vizat de faptă aparținând firmei P., autorii au sustras din rezervorul al cărui capac nu era încuiat, aproximativ 600 de litri de motorină, în valoare totală de 950 euro. Apoi învinuiții au părăsit locul faptei.

Învinuitul A. s-a deplasat împreună cu numitul D. cu autotrenul x venind din direcția parcării de camioane x și traversând autostrada federală 30, până la stația de popas și servicii x. La 21.10.2021, în intervalul orar aproximativ 01:48 - 02:12, învinuiții au realizat mai multe tăieturi în prelata semiremorcii vizate de faptă aparținând firmei Q. și au rupt cutii din care au sustras de probă trei produse cosmetice în valoare totală de 6,39 euro. La ora 02:10, învinuitul D. a căutat pe x fix articolele sustrase. Pentru că valoarea acestora era mică, autorii au renunțat la sustragerea altor bunuri din încărcătură. Analizând condițiile impuse de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, instanța de fond a reținut, punctual, următoarele: infracțiunile vizate de mandatul european de arestare fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 5 alin. (1) din Decizia - Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc la predare fără verificarea condiției dublei incriminări; infracțiunile de care este acuzată persoana solicitată sunt sancționate de dispozițiile legii penale germane cu pedeapsa de maxim 10 ani închisoare; în cauză nu au fost formulate obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate și nu este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată; în urma verificărilor impuse de procedura prealabilă prev. de art. 100 din Legea nr. 302/2004, republicată, a rezultat că persoana solicitată nu este cercetată de către autoritățile judiciare române într-o cauză penală. A mai reținut că, fiind audiată, persoana solicitată A. nu și-a exprimat consimțământul la predare, însă lipsa acestuia nu constituie motiv de refuz al executării mandatului european de arestare. În fine, a constatat că susținerile apărării persoanei solicitate vizând neclaritatea descrierii faptelor în cuprinsul mandatului nu se verifică întrucât acestea sunt amplu și detaliat descrise, existând suficiente elemente în raport de care să se poată determina atât nr. de infracțiuni imputate persoanei solicitate, cât și încadrarea lor juridică. Pentru considerentele prezentate, constând întrunite condițiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, instanța de fond a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, hotărând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente. **** Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 26 noiembrie 2021, sub nr. x/2021. În motivarea (în scris) a căii de atac, contestatorul a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, susținând, în esență, pe de o parte, că mandatul european de arestare nu îndeplinește condițiile prev. de art. 87 alin. (1) lit. c) - e) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar pe de altă parte, că persoana solicitată se află în situația prev. de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât are calitatea de suspect în Dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmbovița, în care sunt cercetate aceleași fapte ce fac obiectul mandatului european de arestare, împrejurare care constituie, deopotrivă, motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, în condițiile textului de lege precitat, sau de amânare a predării, în condițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată. Pentru argumentele invocate, contestatorul a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, în principal, respingerea cererii autorităților judiciare din Germania de punere în executare a mandatului european de arestare, iar în subsidiar, amânarea predării sale până la soluționarea definitivă a dosarului sus-menționat. La termenul fixat în contestație, 7 decembrie 2021, la solicitarea apărării contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte a dispus amânarea cauzei la data de 14 decembrie 2021, în vederea efectuării unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmbovița pentru a se comunica dacă numitul A. are calitatea procesuală de suspect în Dosarul nr. x/2021 al acestei unități de parchet. La același termen, apărarea a depus la dosarul cauzei: încheierea din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2021, prin care s-a încuviințat propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmbovița, în Dosarul nr. x/2021, cu privire la inculpatul R.; fișa Ecris a dosarului având ca obiect contestația formulată de inculpatul R. împotriva hotărârii anterior menționate, care a fost respinsă; referatul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmbovița cu propunerea de luare a măsurii arestului preventiv față de inculpatul R.; Sentința penală nr. 133 din 26 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021, prin care s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate S., până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmbovița. Prin adresa din 7 decembrie 2021, transmisă instanței supreme la aceeași dată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmbovița a comunicat că A. nu are calitatea de suspect în Dosarul nr. x/2021 al acestei unități de parchet. La termenul din 14 decembrie 2021, apărarea contestatorului persoană solicitată a susținut, sintetic, motivele scrise de contestație, concluziile acesteia ca și ale reprezentantului Ministerului Public fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii. Examinând contestația formulată pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009. Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene. Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă. Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identitatea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă. În speță, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare nr. x/21 emis, la data de 11 noiembrie 2021, de Judecătoria Osnabruck, față de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârșirea a 11 infracțiuni, respectiv "furt comis în grup infracțional organizat cu circumstanțe agravante în 11 cazuri, la care în trei cazuri nu s-a depășit stadiul de tentativă", prevăzute de art. 242 alin. (1), art. 243 alin. (1) teza 1, teza 2 nr. 1 până la 3, art. 244 alin. (1), (53) din C. pen. german, constatând în mod just că mandatul îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată. Deopotrivă, a constatat în mod corect că infracțiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă, care au corespondent, în legislația românească, în infracțiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1), lit. b), d) C. pen. (8 fapte) și tentativă la furt calificat, prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 5 alin. (1) din Decizia - Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc la predare fără verificarea condiției dublei incriminări. Pe de altă parte, în respectarea dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Întrucât persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, instanța a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedând la audierea părții în limitele prevăzute de textul de lege precitat. În contextul prezentat, notând că opoziția persoanei solicitate la predare nu se circumscrie niciunuia dintre motivele de refuz al executării mandatului, expres și limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republică, Curtea, apreciind că nu există impedimente legale care să justifice respingerea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești de punere în executare a mandatului european de arestare nr. x/21 emis, la data de 11 noiembrie 2021, de Judecătoria Osnabruck, față de persoana solicitată A., și constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis cererea cu care a fost investită și, în aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile. În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă soluția primei instanțe, susținând, pe de o parte, că mandatul european de arestare nu îndeplinește condițiile prev. de art. 87 alin. (1) lit. c) - e) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar pe de altă parte, că, raportat la împrejurarea că are calitatea de suspect în Dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmbovița, în care sunt cercetate aceleași fapte ce fac obiectul mandatului european de arestare, în cauză este incident, în principal, motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar, în subsidiar, cazul de amânare a predării prev. de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată. Criticile formulate de persoana solicitată sunt neîntemeiate. În baza propriului examen, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare germane îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de lege, în cuprinsul acestuia fiind indicate informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. a), b) și f) din Legea nr. 302/2004, republicată, dar și cele prevăzute de: lit. c) al aceluiași text de lege - la fila x, pct. b) fiind indicată, ca și decizie internă în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare - mandatul de arestare preventivă din 11 noiembrie 2021, emis de Judecătoria Osnabruck, față de persoana solicitată A., în Dosarul nr. x/21 și lit. d) și e) al aceluiași text de lege - la filele x, lit. e) fiind descrise, în detaliu, infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, atât sub aspectul circumstanțelor (de loc, timp, grad de participare al persoanei solicitate și faza de desfășurare a infracțiunilor, detaliat redate anterior) în care au fost comise, cât și sub aspectul naturii și încadrării juridice a acestora ("furt comis în grup infracțional organizat cu circumstanțe agravante în 11 cazuri, la care în trei cazuri nu s-a depășit stadiul de tentativă" prevăzute de art. 242 alin. (1), art. 243 alin. (1) teza 1, teza 2 nr. 1 până la 3, art. 244 alin. (1), (53) din C. pen. german). Or, astfel cum sunt descrise, aceste fapte pot întruni, potrivit legislației naționale, elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1), lit. b), d) C. pen. (8 fapte) și tentativă la furt calificat, prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1), lit. b), d) C. pen. Pe de altă parte, constată că în speță nu este incident motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, și nici motivul obligatoriu de amânare a predării prev. de art. 58 alin. (1) din același act normativ, invocate de apărare. În acest sens reține că, astfel cum s-a consacrat jurisprudențial și doctrinar, atât art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, ("când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare") cât și art. 58 alin. (1) din același act normativ (" În situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei ...") vizează exclusiv situația în care în cauza penală instrumentată de organele de anchetă din România, față de persoana solicitată s-a dispus, conform art. 305 alin. (3) din C. proc. pen., efectuarea urmăririi penale in personam, aceasta dobândind calitatea de suspect. Până la acest moment, persoana solicitată nu are nicio calitate în cadrul procedurilor penale efectuate de către autoritățile judiciare române, urmărirea penală fiind începută doar în rem. În consecință, pentru a constitui temei pentru refuzul opțional al executării mandatului european de arestare, în condițiile art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, pe de o parte, respectiv, pentru amânarea obligatorie a predării, în condițiile art. 58 alin. (1) din același act normativ, pe de altă parte, afacerile judiciare din România ale persoanei solicitate trebuie să se afle cel puțin în faza urmăririi penale in personam declanșată față de aceasta. În plus, în cazul motivului opțional de refuz al executării mandatului european de arestare analizat trebuie îndeplinită și condiția corelativă ca cercetările să vizeze aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare. Evaluând datele particulare ale cauzei prin prisma acestor considerații teoretice, Înalta Curte notează că prin adresa din 7 decembrie 2021 (aflată la dosarul de contestație), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmbovița a comunicat instanței că persoana solicitată A. nu are calitatea de suspect în Dosarul nr. x/2021 al acestei unități de parchet, invocată de apărare. Or, în contextul acestei comunicări, Înalta Curte constată că, deși, potrivit referatului cu propunere de arestare preventivă nr. x/2021 din 24 noiembrie 2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmbovița (aflat la dosarul de contestație), A. a fost identificat, în cauza sus-menționată, ca fiind una dintre persoanele implicate în furturile din camioane/tiruri ce fac obiectul cercetărilor, în speță nu este incident motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât nu este îndeplinită condiția premisă a începerii urmăririi penale in personam față de persoana solicitată, constatare care face inutilă verificarea condiției corelative a efectuării urmăririi penale (în dosarul anterior menționat) cu privire la aceleași fapte pentru care a fost emis mandatul european de arestare, prevăzută de textul de lege precitat. În plus, în condițiile în care și din conținutul cazierului judiciar al contestatorului (aflat la dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești), dar și din procesul-verbal de identificare din 23.11.2021 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești (aflat la dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești), rezultă că acesta nu este cercetat penal pe teritoriul României, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident nici motivul obligatoriu de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată. Pentru aceste motive, constatând neîntemeiate criticile formulate de persoana solicitată A., în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) și art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de aceasta împotriva Sentinței penale nr. 132 din data de 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie. Notând că, potrivit adresei nr. x din 2 decembrie 2021, transmisă de Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Dâmbovița (aflată la dosarul de contestație), mandatul de arestare în vederea predării emis în baza sentinței penale atacate a fost pus în executare față de persoana solicitată A. la data de 24 noiembrie 2021, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 C. proc. pen. coroborat cu art. 422 C. proc. pen., raportat la art. 110 alin. (2) și art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, va face cuvenitele mențiuni în acest sens. Urmare soluției dispuse, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,. În fine, constatând că în cauză a fost desemnat apărător din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, a cărei delegație a încetat, la termenul din 7 decembrie 2021, ca urmare a prezentării apărătorului ales al părții, în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va dispune ca onorariul parțial cuvenit acestuia, în cuantum de 253 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.