ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1005/2021
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1005/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 129 din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 109 alin. (1) rap. la art. 103 alin. (3), (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea formulată de către autoritățile judiciare din Franța, Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans privind executarea mandatului european de arestare nr. Parchet x - Instrucție 2-21-40 emis la data de 23.11.2021, în vederea predării către autoritățile judiciare din Franța, față de persoana solicitată A..
A luat act că persoana solicitată A., în prezent aflat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă IPJ Dâmbovița, nu a consimțit să fie predată autorităților judiciare din Franța, în baza mandatului european de arestare emis de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Franța, nr. Parchet x - Instrucție 2-21-40 emis la data de 23.11.2021, de către autoritățile judiciare din Franța- Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Orleans.
În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franța, pentru efectuarea urmăririi penale privind săvârșirea infracțiunilor de "furt în bandă organizată", prev. și ped. de art. 311-9, 311-1, 132-71, 311-14, 311-15 și 131-26-2 din C. pen. francez, fapte sancționate cu pedeapsă de până la 15 ani închisoare și care dau loc la predare, fără verificarea condiției dublei incriminări, conform art. 97 pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității și sub condiția ca în situația în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoană predată să fie transferată în România.
A constatat că persoana solicitată A. a fost reținută conform Ordonanței nr. x/II/5/2021 din data de 23.11.2021, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 23.11.2021 orele 20:30 până la data de 24.11.2021 orele 20:30.
Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 24 noiembrie 2021 până la data de 23 decembrie 2021, inclusiv, și predarea acesteia către autoritatea judiciară din Franța, cu respectarea termenelor prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, urmând a fi dedusă perioada reținerii.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, dispune emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franța - Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Orleans.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut că prin adresa nr. x/2021 din data de 24.11.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost sesizată instanța pentru a se aprecia asupra luării măsurii arestării preventive și asupra predării persoanei solicitate A., în prezent aflat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă IPJ Dâmbovița, către autoritățile judiciare din Franța, în baza mandatului european de arestare nr. Parchet x- Instrucție 2-21-40 emis la data de 23.11.2021 de autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans.
De asemenea, s-a mai arătat că prin Ordonanța nr. x/II/5/2021 din data de 24.11.2021, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus reținerea persoanei solicitate începând cu data de 23.11.2021 orele 20, 30 până la data de 24.11.2021, orele 20:30.
Cu privire la situația de fapt, aceasta a constat, în esență, în următoarele: "Cercetările (telefonie, supraveghere) au permis punerea sub acuzare a zece persoane din România, printre care și A., în legătură cu aproximativ douăzeci de furturi comise pe teritoriul francez în perioada februarie - noiembrie 2021. Este vorba de mărfuri (cosmetice, alcool, cauciucuri) în spațiile de odihnă pe autostradă. Bunurile furate, numărul de persoane implicate, modul de operare desfășurat, incluzând exploatarea locației, logistica și posibilitățile de sustragere a mărfurilor, au dus la stabilirea existenței unei bande organizate. S-a stabilit o legătură între acuzați și liniile telefonice asociate acestora pe de o parte, și ansamblurile rutiere situate la locul furturilor pe de altă parte. Ancheta a făcut posibilă concretizarea implicării acestora, folosirea vehiculelor de marfă de mare tonaj, a deplasărilor dus-întors pe teritoriul național cu ocazia cărora faptele urmau să fie comise. O acțiune la nivel de poliție judiciară a fost declanșată pe teritoriul României în data de 23 noiembrie 2021."
Instanța de fond a apreciat că infracțiunile ce motivează mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară franceză solicitantă fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 5 alin. (1) din Decizia-Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc la predare fără verificarea condiției dublei incriminări, că infracțiunile de care este acuzată persoana solicitată sunt sancționate de dispozițiile legii penale franceze cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare și prevăzută de art. 311-9, 311-1,132-71, 311-15, și 131-26-2 din C. pen. francez. De asemenea, a reținut că nu au fost formulate obiecțiuni privind identitatea și că nu sunt incidente motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatelor europene de arestare înscrise în art. 99 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care sunt expres și limitativ prevăzute de acest act normativ.
Totodată, instanța a reținut că, în urma verificărilor impuse de procedura prealabilă prev. de art. 100 din Legea nr. 302/2004, republicată, a rezultat că persoana solicitată nu este cercetată de către autoritățile judiciare române într-o cauză penală.
În ceea ce privește consimțământul la predare, s-a reținut că, deși persoana solicitată, fiind audiată, nu și-a exprimat consimțământul la predare, acest aspect nu constituie un impediment la executarea mandatului european de arestare, întrucât așa cum s-a specificat, faptele descrise sunt încadrate juridic în infracțiunea de "furt organizat sau armat" în mandatul de arestare fiind expres menționate disp. art. 97 alin. (1) pct. 18 și, fiind sancționate de legea statului emitent cu pedeapsa de până la 15 ani închisoare, dau loc la predare fără verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, persoana solicitată înțelegând regula specialității și declarând că nu renunță la aceasta și solicită ca eventuala executare a pedepsei să fie făcută în țara de origine, adică în România.
De asemenea, a apreciat că predarea persoanei solicitate se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Așa fiind, curtea a constatat că persoana solicitată se află în situația prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc la predare între statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare.
Față de cele ce preced, constatând că sunt întrunite condițiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare între statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia-Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, Curtea a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, urmare adresei nr. x/2021 din data de 24.11.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Împotriva Sentinței penale nr. 129 din data de 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termen procedural, a formulat contestație persoana solicitată A., motivele contestației fiind susținute de către apărătorul ales, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând contestația formulată, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:
Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă, cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.
Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.
În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia soluției dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță cel din Italia, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.
În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanțe constată că s-a depus mandatul european de arestare, în original și copie tradusă în română, fiind îndeplinite cerințele legii privind conținutul și forma mandatului european de arestare. Astfel, dat fiind faptul că autoritățile judiciare franceze au menționat că solicitarea adresată autorităților judiciare române se bazează pe mandatul european de arestare emis de adjunctul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Judecătoria din Orleans, în baza mandatului de arestare emis de judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei din Orleans la data de 23 noiembrie 2021, față de numitul A., cetățean român, acesta fiind cercetat în legătură cu aproximativ douăzeci de furturi comise pe teritoriul francez în perioada februarie - noiembrie 2021, fapte ce sunt sancționate de dispozițiile legii penale franceze cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare și prevăzute de dispozițiile art. 311-9, 311-1,132-71, 311-15, și 131-26-2 din C. pen. francez, cuprinde toate informațiile conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, inclusiv descrierea circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, modalitatea de săvârșire, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, perioada în care au fost comise faptele, informații suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condițiilor imperative impuse de lege.
Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. (acuzat de săvârșirea mai multor infracțiuni de furt constând în sustragerea de mărfuri -cosmetice, alcool, cauciucuri- din spațiile de odihnă pe autostradă, la care a participat un număr mare de persoane), având în vedere durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranță privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, precum și gravitatea faptelor săvârșite, Înalta Curte apreciază că măsura instanței de fond de a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze este întemeiată, apreciind totodată, în mod corect judecătorul primei instanțe că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.
Sub acest aspect, față de criticile apărării referitoare la legalitatea și oportunitatea încuviințării mandatului european de arestare, întrucât față de persoana solicitată s-ar fi emis mandatul european de arestare anterior emiterii mandatului de arestare național, Înalta Curte are în vedere faptul că mandatul de arestare a fost emis de judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei din Orleans, iar mandatul european de arestare se face referire la acest mandat la fila x, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - Cadru antemenționate. În consecință, în acord cu judecătorul primei instanțe, Înalta Curte concluzionează că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Cu referire la susținerile apărării, vizând existența motivului facultativ de refuz, prevăzut de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, respectiv că persoana solicitată este urmărită, în România, pentru aceeași faptă care a stat la baza emiterii mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că în Dosarul nr. x/2021 al DIICOT, Biroul Teritorial Dâmbovița, invocat de apărare, calitatea de suspect o au alte persoane. De asemenea, cercetările în cadrul acestui dosar vizează o perioada de timp mai îndelungată de timp, iulie 2019- noiembrie 2021, iar faptele cercetate au fost săvârșite pe teritoriul Franței, Germaniei și Austriei, așa cum reiese din cuprinsul referatului cu propunere de arestare depus în susținerea acestei critici de apărare.
De asemenea, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 98 alin. (2) din aceeași lege.
Totodată, în raport cu dispozițiile legale ce reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că solicitarea apărării privind amânarea predării nu poate fi primită, aspectele invocate neîncadrându-se în situațiile prevăzute ca motive de amânare a predării în conținutul dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 129 din data de 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 129 din data de 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 decembrie 2021.