ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 371/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Primarul municipiului Călărași a emis dispoziția nr. 2551 din 1 aprilie 2004, prin care, în baza Legii nr. 10/2001 a fost respinsă notificarea formulată de petenții D.L.Ș. și D.R.T., privitoare la restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Călărași. Contestația formulată de petenți împotriva dispoziției emisă de primar a fost respinsă, prin sentința civilă nr. 864 din 30 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Călărași, soluție confirmată prin decizia nr. 1353-A din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a pronunțat decizia nr. 10113 din 7 decembrie 2006, prin care a fost casată decizia curți de apel și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a pronunțat decizia nr. 325/A din 6 mai 2008, prin care a fost respins apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului. Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța de trimitere nu s-a conformat îndrumărilor cuprinse în decizia de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, încălcând prevederile art. 315 C. proc. civ., neadministrând toate probele necesare pentru a se stabili dacă imobilul a fost preluat de stat prin confiscarea averii sau naționalizare și că bunicul lor a fost în realitate condamnat politic.

Recursul este nefondat. Conformându-se îndrumărilor cuprinse în decizia de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de trimitere, respectiv curtea de apel, a stăruit pentru obținerea de la Arhivele Naționale a sentinței penale nr. 875 din 12 martie 1949, pronunțată de Curtea București, secția I penală, prin care autorul contestatorilor, D.R. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare și a fost dispusă, confiscarea averii acestuia. Din considerentele sentinței penale rezultă că autorul contestatorilor a fost condamnat pentru crime contra umanității, constând în maltratarea și torturarea unor comercianți evrei. Așa fiind se constată că autorul reclamanților nu a fost condamnat politic.

Conform art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001, sunt imobile preluate abuziv cele care au fost confiscate ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist, situație în care autorul reclamanților nu s-a aflat. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanții D.L.Ș. și D.R.T. împotriva deciziei nr. 325/A din 6 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.