ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5231/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Fălticeni, reclamantul H.P. a chemat în judecată pe pârâtul H.I., solicitând

evacuarea pârâtului din casa de locuit și terenul aferent, situată în comuna

Rișca, județul Suceava, proprietatea sa exclusivă, atribuită în urma soluționării

partajului prin sentința civilă nr. 1299 din 12 iunie 2000.

Prin sentința civilă nr. 1345 din 22 septembrie

2003, Judecătoria Fălticeni a admis acțiunea, a evacuat pârâtele din imobil,

reținându-se că acesta este proprietatea reclamantului fiindu-i atribuit prin

sentința civilă nr. 1299 din 12 iunie 2000.

Împotriva aceste sentințe a declarat apel

pârâtul arătând că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică.

Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 704 din

19 martie 2004 a respins ca nefondat apelul, reținând că instanța fondului a

stabilit corect situația de fapt respectiv calitatea de proprietar a

reclamantului și refuzul pârâtului de a părăsi imobilul casă și teren.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

pârâtul invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

La termenul din 7 iulie 2005, instanța a dispus

măsura suspendării cauzei în condițiile art. 243 alin. (1) C. proc. civ.,

întrucât după decesul lui H.P., nu au fost indicați moștenitorii acestuia cu

adresele complete. Măsura suspendării în condițiile art. 243 alin. (1) C. proc.

civ. a fost menținut prin încheierea din 14 mai 2009.

La data de 6 iulie 2010, din oficiu s-a dispus

repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării perimării cererii de recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte constată perimată cererea de recurs pentru cele ce succed.

Potrivit art. 248 C. proc. civ. orice cerere de

chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere

de reformare sau revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor dacă

a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an. Partea nu se socotește în

vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina

părții, cererea nu a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se

poate fixa termen de judecată.

În speță, recurentul H.I. nu a stăruit în

soluționarea recursului aproape 1 an și jumătate de la suspendare.

Întrucât în cauză sunt întrunite cerințele

prevăzute de art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata perimat

recursul declarat de reclamantul H.I. împotriva deciziei civile nr. 704 din 19

martie 2004 a Curții de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat

de reclamant H.I. împotriva deciziei civile nr. 704 din 19 martie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

octombrie 2010.