ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5231/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni, reclamantul H.P. a chemat în judecată pe pârâtul H.I., solicitând evacuarea pârâtului din casa de locuit și terenul aferent, situată în comuna Rișca, județul Suceava, proprietatea sa exclusivă, atribuită în urma soluționării partajului prin sentința civilă nr. 1299 din 12 iunie 2000. Prin sentința civilă nr. 1345 din 22 septembrie 2003, Judecătoria Fălticeni a admis acțiunea, a evacuat pârâtele din imobil, reținându-se că acesta este proprietatea reclamantului fiindu-i atribuit prin sentința civilă nr. 1299 din 12 iunie 2000. Împotriva aceste sentințe a declarat apel pârâtul arătând că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică.

Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 704 din 19 martie 2004 a respins ca nefondat apelul, reținând că instanța fondului a stabilit corect situația de fapt respectiv calitatea de proprietar a reclamantului și refuzul pârâtului de a părăsi imobilul casă și teren. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. La termenul din 7 iulie 2005, instanța a dispus măsura suspendării cauzei în condițiile art. 243 alin. (1) C. proc. civ., întrucât după decesul lui H.P., nu au fost indicați moștenitorii acestuia cu adresele complete. Măsura suspendării în condițiile art. 243 alin. (1) C. proc. civ. a fost menținut prin încheierea din 14 mai 2009. La data de 6 iulie 2010, din oficiu s-a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării perimării cererii de recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată perimată cererea de recurs pentru cele ce succed. Potrivit art. 248 C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea nu a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată. În speță, recurentul H.I. nu a stăruit în soluționarea recursului aproape 1 an și jumătate de la suspendare.

Întrucât în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata perimat recursul declarat de reclamantul H.I. împotriva deciziei civile nr. 704 din 19 martie 2004 a Curții de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamant H.I. împotriva deciziei civile nr. 704 din 19 martie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.