ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4231/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4231/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului penal de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8
decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze cu minori
și de familie, în dosarul nr. 3705/91/2007, s-a dispus, printre altele,
menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului M.N., în conformitate cu
prevederile art. 300
2
C. proc. pen., raportat la art. 160
b
alin. (1) și (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de apel a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia
măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat că aceasta a fost luată
cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se menținerea, în continuare, a
stării de arest.
Împotriva încheierii
pronunțată la 8 decembrie 2009 de către Curtea de Apel Galați a declarat recurs
inculpatul M.N., solicitând casarea acestuia și în cadrul rejudecării să se
dispună revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol
pentru ordinea publică.
Înalta Curte de Casație și
Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza,
potrivit dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., constată
că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 154
din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția penală, în dosarul
nr. 3705/91/2007, s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului M.N. la
o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. 13 alin. (1), (2), (3) teza I, II din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin.
(1), (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reținut că
inculpatul a sprijinit un grup infracțional organizat, alături de alte
persoane, în perioada iulie-august 2002.
Același inculpat a înlesnit
traficarea persoanelor prin racolare, cazare și transportul acestora în Italia,
în traficul de persoane fiind antrenate inclusiv victime minore.
Împotriva sentinței au
declarat apel inculpații, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel
Galați la data de 6 mai 2009.
La termenul din 8 decembrie
2009, fixat pentru ca instanța să se pronunțe asupra măsurii arestării
preventive, instanța de control judiciar, verificând legalitatea și temeinicia
arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpatului, pronunțând
încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Cu privire la această
dispoziție a instanței, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 160
b
alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de
control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia
arestării preventive.
Conform alin. (3) al
aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat
arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere
motivată, menținerea măsurii arestării preventive”.
În cauză, instanța de apel a
procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a
constatat că temeiurile de fapt și de drept – art. 148 lit. f) C. proc. pen. –
care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă,
impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte, în raport de
împrejurările concrete de comitere a faptelor, inculpatul, participând, alături
de alți inculpați, la inițierea unui grup infracțional organizat, ce avea ca
scop traficul de persoane, în această activitate infracțională fiind implicate
și victime minore, caracterul repetat al acestora corelat cu starea de
recidivă, dar și cu natura relațiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în
libertate a inculpatului prezintă, în continuare, un pericol concret pentru
ordinea publică.
Pe de altă parte, se
constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului, hotărârea de
condamnare, chiar nedefinitivă, constituind un temei suficient de puternic
pentru a se constata că menținerea detenției provizorii este licită,
respectându-se, astfel, atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și
prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În același sens, Înalta
Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează nici
prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un
termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile
legii.
Toate aceste aspecte
justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării
preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul M.N.
În temeiul art. 192 alin. (2)
C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul M.N. împotriva încheierii de ședință din 08 decembrie 2009 a Curții
de Apel Galați, secția pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul
nr. 3705/91/2007.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților
Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.