ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4231/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 8 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 3705/91/2007, s-a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului M.N., în conformitate cu prevederile art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se menținerea, în continuare, a stării de arest.

Împotriva încheierii pronunțată la 8 decembrie 2009 de către Curtea de Apel Galați a declarat recurs inculpatul M.N., solicitând casarea acestuia și în cadrul rejudecării să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 154 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția penală, în dosarul nr. 3705/91/2007, s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului M.N.

la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. (1), (2), (3) teza I, II din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (1), (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că inculpatul a sprijinit un grup infracțional organizat, alături de alte persoane, în perioada iulie-august 2002. Același inculpat a înlesnit traficarea persoanelor prin racolare, cazare și transportul acestora în Italia, în traficul de persoane fiind antrenate inclusiv victime minore.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpații, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 6 mai 2009. La termenul din 8 decembrie 2009, fixat pentru ca instanța să se pronunțe asupra măsurii arestării preventive, instanța de control judiciar, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpatului, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză. Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive”. În cauză, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept – art. 148 lit. f) C. proc. pen. – care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, inculpatul, participând, alături de alți inculpați, la inițierea unui grup infracțional organizat, ce avea ca scop traficul de persoane, în această activitate infracțională fiind implicate și victime minore, caracterul repetat al acestora corelat cu starea de recidivă, dar și cu natura relațiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică. Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului, hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, constituind un temei suficient de puternic pentru a se constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În același sens, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează nici prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile legii. Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva încheierii de ședință din 08 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 3705/91/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.