ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2205/2010

Asupra recursului de față; Prin încheierea penală nr. 48/MEA din 2 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, s-a dispus arestarea persoanei solicitate F.A.O. pe o durată de 5 zile, începând cu data de 2 iunie 2010 și până la data de 6 iunie 2010, în conformitate cu art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, fixându-se, totodată, termen la data de 6 iunie 2010 pentru executarea mandatului european de arestare. S-a reținut că M.I.R.A., Centrul de Cooperare Polițienească - Biroul Centrului Național Interpol a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin adresa din data de 26 mai 2010, semnalarea transmisă de Interpol Italia pentru arestarea persoanei solicitate F.A.O.

împotriva căreia s-a emis la 14 mai 2010 un mandat european de arestare de către Curtea Magistraților Vibo Valentia - Italia. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a procedat, în conformitate cu prevederile art. 88/3 din Legea nr. 302/2004, la identificarea persoanei solicitate și aducerea la cunoștință a semnalării, tradusă în limba română. Prin ordonanța nr. 2504/2006 Inspectoratul de Poliție al Județului Bacău a dispus reținerea persoanei solicitate pentru o durată de 24 de ore începând cu data de 1 iunie 2010, orele 16,00, iar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a sesizat Curtea de Apel Bacău în vederea arestării persoanei solicitate. Curtea de Apel Bacău a constatat îndeplinite cerințele prevăzute de art. 90 și urm. din Legea nr. 302/2004, dispunând arestarea persoanei solicitate pentru o durată de 5 zile.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată F.A.O., care a solicitat revocarea măsurii arestării preventive motivând că nu-și explică cercetările desfășurate de autoritățile italiene, a fost în Italia o singură dată, în calitate de turist, astfel că e posibil să fie vorba de o confuzie. Recursul este întemeiat. Înalta Curte, analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate de recurent, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Instanța de fond a respectat prevederile legii speciale, procedând, în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, la verificarea identității persoanei solicitate, asigurându-se că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a informat persoana solicitată cu privire la motivele reținerii.

De asemenea, i s-au adus la cunoștință persoanei solicitate transmiterea semnalării de Interpol, faptul emiterii de autoritățile judiciare italiene a mandatului european de arestare, fapta pentru care este cercetat și pedeapsa maximă prevăzută de legea penală italiană pentru infracțiunile reținute în sarcina sa. Conform art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate. Așa cum corect s-a reținut și de prima instanță, autoritățile judiciare române nu au competența de a examina legalitatea urmăririi penale efectuată de autoritățile italiene și vinovăția persoanei solicitate cu privire la infracțiunile pentru care este cercetată. În consecință, apreciind legalitatea și temeinicia încheierii instanței de fond, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 20 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu urmând a se plăti din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată F.A.O. împotriva încheierii penale nr. 48/MEA din 2 iunie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2010.