ÎCCJ, decizie (scj.ro #83930)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83930) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Mandat european de arestare. Motiv opțional de refuz al

executării. Regula specialității. Predarea temporară

Cuprins pe

materii

:

Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul

european de arestare

Indice

alfabetic

:

Drept procesual penal

-

mandat european de arestare

-

motiv opțional de refuz al

executării

-

regula specialității

-

predarea temporară

Legea

nr. 302/2004,

art. 88 alin. (2)

lit. e),

art. 90, art. 92, art. 97 alin. (2), art. 100

refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut în art.

88 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 - privitor la cazul când mandatul

european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii

române, sunt comise pe teritoriul României - constituie un motiv opțional

de refuz al executării și, prin urmare, instanța română

poate dispune predarea sau predarea temporară a persoanei solicitate,

chiar dacă mandatul european de arestare se referă la astfel de

infracțiuni.

executare a mandatului european de arestare instanța are obligația de

a cere persoanei solicitate să precizeze dacă renunță sau

nu la regula specialității prevăzută în art. 100 din Legea

nr. 302/2004 și, în cazul în care persoana solicitată precizează

că nu renunță la această regulă, să dispună

predarea sau predarea temporară cu respectarea regulii

specialității.

cu dispozițiile art. 92 și art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,

instanța română poate dispune, la solicitarea autorității

judiciare care a emis mandatul european de arestare, predarea temporară a

persoanei solicitate, urmărită penal sau judecată de

autoritățile judiciare române pentru o faptă diferită de

cea care motivează mandatul european de arestare, stabilind în conținutul

hotărârii durata pentru care se dispune predarea temporară.

I.C.C.J., Secția

penală, decizia nr. 2795 din 28 iulie 2010

Prin

sesizarea nr. 1604/II/5 din 17 iulie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Bacău, în conformitate cu prevederile art. 88

2

și

art. 89 din Legea nr. 302/2004, a trimis instanței solicitarea Interpol

referitoare la semnalarea emisă de autoritățile judiciare din

Germania, în baza mandatului european de arestare privind pe numitul C.M.

Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu prevederile art.

88

3

din Legea nr. 302/2004, a procedat la identificarea persoanei

solicitate, i-a adus la cunoștință semnalarea transmisă

și i-a înmânat acest act, tradus în limba română și, prin

ordonanța nr. 1604/II/5 din 16 iulie 2010, a dispus reținerea

persoanei solicitate pentru o durată de

24 de ore.

Curtea

de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, prin

sentința nr. 97/MEA din 21 iulie 2010, în baza art. 94 din Legea nr.

302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală, modificată și completată, a admis cererea

formulată de Procuratura

Wuppertal

din Republica

Germană, privind executarea mandatului european de arestare cu

referința 10 JS 562/10 90 AR 251/10 împotriva persoanei solicitate C.M.

și, în baza art. 92 din Legea nr. 302/2004, a dispus predarea

temporară a persoanei solicitate autorităților judiciare

germane, pentru o perioadă 60 de zile.

Prin

aceeași hotărâre, în baza art. 90 alin. (10) din Legea nr. 302/2004,

prima instanță a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea

predării temporare către autoritățile germane, cu

respectarea termenelor prevăzute în art. 96 din Legea

nr. 302/2004,

pentru o durată de 24 de zile, începând cu data de 22 iulie 2010

până la data de 14 august inclusiv, iar în temeiul art. 90 alin. (13) din

Legea nr. 302/2004,

a dispus emiterea de

îndată a mandatului de arestare.

Totodată,

prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 94 alin. (2) din

Legea nr. 302/2004, a dispus comunicarea hotărârii de executare a

mandatului european de arestare autorității judiciare emitente,

Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și

Tratate și Ministerului Administrației Internelor - Centrul de

Cooperare Polițienească Internațională.

Curtea de Apel Bacău, Secția

penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 17 din Legea nr.

302/2004, a dispus traducerea din limba română în limba germană, în

regim de urgență, a prezentei hotărâri și a adresei de comunicare

a hotărârii către autoritatea judiciară emitentă.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, întrucât

la termenul de judecată din data de 17 iulie 2010 nu a fost prezentat

mandatul de arestare însoțit de traducerea în limba română, în

temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a fixat un nou termen de

soluționare a cererii de executare a mandatului european de arestare la

data de 21 iulie 2010, orele 13,00 și a luat față de persoana

solicitată una din măsurile preventive prevăzute în art. 90 alin.

(2) din Legea nr. 302/2004, respectiv măsura arestării preventive

pentru o perioadă de 5 zile.

Ulterior,

la termenul de judecată din data de 21 iulie 2010, a fost prezentat

mandatul european de arestare, însoțit de traducerea în limba română

și, prin fax, autoritatea germană emitentă a mandatului de

arestare a solicitat predarea temporară a persoanei solicitate, în vederea

finalizării cercetărilor penale.

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea de Apel Bacău a

constatat faptul că Procuratura

Wuppertal

din

Republica Germană a emis la data de 15 iulie 2010 un mandat de arestare pe

numele lui C.M., în cadrul dosarului nr. 9

Gs

1047/10

și, ulterior, a emis și mandatul european de arestare.

S-a mai relevat că, în actele judiciare

transmise, autoritățile judiciare germane au reținut în sarcina

persoanei solicitate faptul că, la începutul anului 2010, s-a asociat cu

co-învinuiții C.L., C.V., I.V., P.A. și cu alte persoane, pentru

a-și asigura, prin intermediul unor așa-zise date obținute prin

skimming

, o sursă de venit.

S-a

mai menționat că învinuitul C.L. a trimis cel puțin 45 seturi de

date către învinuitul C.M., iar în intervalul de timp imediat următor

acesta a obținut în jur de 12.000 - 13.000 euro, prin retrageri

frauduloase, acționând în România.

La

data de 3 iulie 2010, numitul C.L., folosind dispozitive de citire a datelor de

pe banda magnetică ale

cardurilor

bancare, a

trimis date obținute de la un

bancomat

al

băncii D. din localitatea

Wiernheim

prin

poșta electronică învinuitului C.V. din Italia, care, până la

ora

13,00 a

zilei următoare, a obținut circa 106.000 euro prin retragere de

numerar. Învinuitul C.V. a transferat banii către co­-învinuita I.V.

și către învinuitul C.M.

S-a

mai relevat că persoana solicitată, audiată fiind în

instanță, nu a recunoscut aceste fapte și a arătat că

nu consimte la predare.

Totodată,

s-a reținut că, pe de o parte, s-a invocat motivul opțional de

neexecutare al mandatului prevăzut în art. 88 alin. (2) lit. e) din Legea

nr. 302/2004: „când mandatul european de arestare se referă la

infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul

României”, iar pe de altă parte, s-a arătat faptul că persoana

solicitată are afaceri judiciare pe rolul Curții de Apel Bacău

și pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

situație în care, conform prevederilor art. 97 alin. (1) din Legea nr.

302/2004, se va putea amâna predarea până la terminarea

judecății.

De

asemenea, prima instanță a constatat că, în conformitate cu

prevederile art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, nu avea competența

de a examina legalitatea urmăririi penale sau a judecății

efectuată împotriva persoanei solicitate de autoritățile

judiciare germane și nici dacă aceasta era sau nu vinovată de

săvârșirea infracțiunilor pentru care era cercetată.

S-a

mai relevat, în considerente, că instanța învestită cu

soluționarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare

este datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de Legea nr. 302/2004, precum și cele din Decizia - cadru

nr. 2002/584/JAI din 13 iunie

2002

a

Consiliului Uniunii Europene, inclusiv cele

referitoare la motivele de refuz al executării mandatului european de

arestare, atât cele obligatorii, cât și cele opționale,

prevăzute în art. 88 din Legea nr. 302/2004 și nicidecum să se

pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale, a

judecății efectuate de autoritățile judiciare germane

și a luării împotriva persoanei solicitate a măsurii

arestării.

Curtea

de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, cu

privire la cele invocate de persoana solicitată, a constatat că, pe

de o parte, motivul de neexecutare al mandatului, în sensul că acesta se

referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe

teritoriul României, este un motiv opțional, care nu obligă

instanța solicitată, iar pe de altă parte, în cazul de

față, tot conform legii române, infracțiunea pentru care este

cercetată persoana solicitată alături de alte persoane în

Germania s-a desfășurat pe raza mai multor state, ceea ce

implică o competență alternativă și care determină,

de asemenea, caracterul opțional al motivului de neexecutare invocat.

Referitor

la faptul că persoana solicitată are în curs de derulare afaceri

judiciare pe rolul instanțelor din România, prima instanță a

constatat că prevederile art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr.

302/2004 nu sunt obligatorii, ci sunt la latitudinea instanței, în sensul

că, opțional, se poate amâna predarea persoanei solicitate ori, la

solicitarea autorității judiciare străine, se poate dispune

predarea temporară a acesteia.

Împotriva sentinței

sus-menționate, în termen legal, a formulat recurs

persoana solicitată C.M., criticând-o

pentru

nelegalitate

și netemeinicie.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția penală, examinând

atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc

.

pen

. prin raportare la dispozițiile Legii nr.

302/2004, constată că acesta este întemeiat, numai cu privire la

omisiunea aplicării regulii specialității, prevăzută

în dispozițiile art. 100 din legea menționată, pentru

următoarele considerente:

În cauza

supusă analizei, Curtea de Apel Bacău, Secția penală, cauze

minori și familie, a fost învestită cu solicitarea

autorităților judiciare germane de predare a numitului C.M. în

vederea executării unui mandat european de arestare, cu privire la care,

după traducerea sa în limba română, s-a procedat la verificarea

conținutului său și, astfel, prima instanță a

constatat că acesta cuprinde toate informațiile necesare potrivit

dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și

completările ulterioare.

Persoana

solicitată a fost reținută pe o durată de 24 ore, prin

ordonanța nr. 1604/II/5/2010 din 16 iulie 2010, dată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Bacău și apoi prezentată în

fața instanței, care a procedat la informarea acesteia.

Ulterior,

Curtea de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și

familie, văzând că au fost îndeplinite condițiile prevăzute

în art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, prin

sentința nr. 97/MEA pronunțată la 21 iulie 2010, a dispus, în

baza art. 90 alin. (10) din aceeași lege, arestarea persoanei

solicitată C.M., în vederea predării, pentru o perioadă de 24 de

zile, începând cu 22 iulie 2010 până la 14 august 2010

inclusiv.

Se mai

reține că la data de 17 iulie 2010, cu ocazia audierii persoanei

solicitate

la Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în condițiile art. 88

3

din Legea nr. 302/2004, modificată, persoana solicitată a fost

informată cu privire la faptul că autoritățile judiciare

germane au emis pe numele său un mandat european de arestare în dosarul

nr. 9

Gs

1047/2010, pentru participarea la

săvârșirea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de

plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare în

mod fraudulos, de către un grup infracțional organizat, în baza

căruia s-a emis sesizarea Interpol nr. 1817988/BAR din 16 iulie 2010.

Cu ocazia

prezentării persoanei solicitată în fața primei instanțe la

data de 17 iulie 2010, Curtea de Apel Bacău, Secția penală,

cauze minori și familie, în temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr.

302/2004, modificată, prin încheierea nr. 63/MEA din aceeași zi, a

dispus arestarea sa pentru o perioadă de 5 zile, începând cu 17 iulie 2010

și până la 21 iulie 2010, fixând totodată termen pentru a se

depune la dosar de către parchet a traducerii în limba română a mandatului

european de arestare emis de autoritățile judiciare germane.

Potrivit dispozițiilor art. 90

alin. (3) - (7) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată

prin Legea nr. 222/2008, procedura de urmat în cadrul învestirii instanței

cu un mandat european de arestare, cu privire la audiere, se

desfășoară astfel:

„(3) După primirea mandatului

european de arestare, judecătorul aduce la cunoștința persoanei

solicitate drepturile prevăzute la art. 91, efectele regulii

specialității, precum și posibilitatea de a consimți la

predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în

vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare,

îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

(4)

În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui

cetățean român, în vederea executării unei pedepse ori a unei

măsuri de siguranță privative de libertate, judecătorul

întreabă persoana solicitată dacă aceasta este de acord să

execute pedeapsa sau măsura de siguranță în statul membru emitent.

(5)

În cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu

predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un

proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier,

apărător și persoana solicitată. În același

proces-verbal se va menționa dacă persoana solicitată a

renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității.

(6)

În cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre

motivele de refuz al executării prevăzute la art. 88,

judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art.

94, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei

solicitate.

(7) Dacă persoana solicitată

nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă,

procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu

audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea

poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele

obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale

obiecții în ceea ce privește identitatea.”

Or,

în speța supusă analizei, Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând actele și lucrările dosarului, constată

că prima instanță, deși a procedat potrivit

dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 302/2004, modificată, luând

totodată act de opoziția persoanei solicitate la predarea către

autoritățile judiciare germane, a omis să solicite persoanei

solicitate să precizeze dacă renunță sau nu la regula

specialității, prevăzută în dispozițiile art. 100 din

Legea nr. 302/2004, modificată.

Din

examinarea specificului acestei reguli rezultă că și ea este o

garanție consfințită de legea română în favoarea persoanei

solicitate, pentru ca aceasta să nu fie cercetată sau condamnată

în statul solicitant pentru alte fapte decât cele prevăzute în mandat.

Așadar,

prima instanță a omis a depune diligențe în vederea

verificării dacă, în speță, persoanei solicitate

urmează a i se aplica sau nu și principiul specialității,

astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție, după

înregistrarea dosarului pe rolul Secției penale și fixarea primului

termen de judecată la data de 28 iulie 2010, a procedat la ascultarea

recurentei persoane solicitate numai cu privire la acest aspect.

În

speță, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că, într-adevăr, persoana solicitată C.M. este cercetată

de autoritățile judiciare germane (Procuratura din

Wuppertal

- Germania), care au emis mandat european de

arestare la 15 iulie 2010, pe numele său, în dosarul nr. 9

Gs

1047/10 cu referința 10 JS 562/10 90 AR 251/10 sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute în paragraful

152b alin. (1) și (2), paragraful 152b alin. (5) în legătură cu

paragraful 149 alin. (1) nr. 1, paragraful 263a alin. (1) și (2) și

în legătură cu paragraful 263 alin. (5), paragraful 25 alin. (2),

paragraful 52, paragraful 53 C.

pen

. german, constând

în participarea, în cadrul unui grup infracțional organizat, la

săvârșirea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de

plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare în

mod fraudulos.

Față de această

împrejurare, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază

că instanța de fond a procedat în mod corect, atunci când a

considerat aplicabile în cauză dispozițiile art. 92 din legea

specială și, pentru o mai bună înfăptuire a actului de

justiție, a considerat că se impune predarea temporară a

persoanei solicitate C.M. către Procuratura din

Wuppertal

- Germania, pentru o perioadă limitată

în timp la 60 de zile, care, în mod evident,

este de natură a asigura condiții pentru exercitarea în bune

condiții a urmăririi penale și pentru aflarea adevărului în

cauză, cu atât mai mult cu cât persoana solicitată nu a recunoscut

învinuirile aduse, iar pe rolul instanțelor naționale se află în

curs de desfășurare alte două cauze penale în care persoana

solicitată are calitate de inculpat.

Rațiunea mandatului european de

arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că

infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii

Europene, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în

fața justiției statului emitent pentru instrumentarea procedurilor

penale.

În același sens, Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că mandatul european de

arestare se execută, astfel cum prevăd dispozițiile art. 77

alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, pe baza principiului

recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu

dispozițiile Decizie-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie

2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene

nr. L.190/1 din 18 iulie 2002.

Existând

un mandat european de arestare, instanța de fond

a procedat corect, conformându-se

dispozițiilor art. 89 și urm. din Legea nr. 302/2004,

modificată, procedând în consecință și luând măsuri

privind predarea persoanei solicitate, potrivit art. 87 alin. (2) din Legea nr.

302/2004, modificată, însă a omis a aduce la cunoștința

persoanei solicitate efectele regulii specialității, astfel că

numai sub acest aspect recursul persoanei solicitate va fi considerat întemeiat

urmând a-l admite ca atare, recurenta persoană solicitată precizând

în fața instanței de ultim control judiciar, la termenul din 28 iulie

2010, că nu renunță la regula specialității.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, față de cele anterior

relevate, constată că sunt nefondate toate celelalte susțineri formulate

de recurenta persoană solicitată, prin apărător ales,

astfel că nu se impune amânarea punerii în executare a mandatului european

de arestare emis împotriva persoanei solicitate C.M. și nici revocarea

măsurii arestării preventive dispusă față de aceasta

ori luarea față de persoana solicitată a măsurii

obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât prima

instanță a ținut cont de opoziția la predare, iar motivul

refuzului la predare, prevăzut în art. 88 alin. (2) lit. e) din legea

specială, este unul opțional, așa încât la momentul în care

dispoziția de predare temporară a fost luată, în mod justificat,

a fost apreciată ca temeinică și oportună.

Față de considerentele ce

preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de

persoana solicitată, a

casat

în parte sentința nr. 97/MEA din 21 iulie

2010 a

Curții de Apel

Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, numai cu

privire la omisiunea aplicării regulii specialității și a

stabilit că predarea temporară a persoanei solicitate se va face

pentru o perioadă de 60 de zile cu respectarea regulii

specialității, menținând celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.