ÎCCJ, decizie (scj.ro #83930)

Mandat european de arestare. Motiv opțional de refuz al executării. Regula specialității. Predarea temporară Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare Indice alfabetic : Drept procesual penal - mandat european de arestare - motiv opțional de refuz al executării - regula specialității - predarea temporară Legea nr. 302/2004, art. 88 alin. (2) lit. e), art. 90, art. 92, art. 97 alin. (2), art. 100 1. Motivul de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut în art. 88 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 - privitor la cazul când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României - constituie un motiv opțional de refuz al executării și, prin urmare, instanța română poate dispune predarea sau predarea temporară a persoanei solicitate, chiar dacă mandatul european de arestare se referă la astfel de infracțiuni.

2. În procedura de executare a mandatului european de arestare instanța are obligația de a cere persoanei solicitate să precizeze dacă renunță sau nu la regula specialității prevăzută în art. 100 din Legea nr. 302/2004 și, în cazul în care persoana solicitată precizează că nu renunță la această regulă, să dispună predarea sau predarea temporară cu respectarea regulii specialității. 3. În conformitate cu dispozițiile art. 92 și art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, instanța română poate dispune, la solicitarea autorității judiciare care a emis mandatul european de arestare, predarea temporară a persoanei solicitate, urmărită penal sau judecată de autoritățile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, stabilind în conținutul hotărârii durata pentru care se dispune predarea temporară.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2795 din 28 iulie 2010 Prin sesizarea nr. 1604/II/5 din 17 iulie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu prevederile art. 88 2 și art. 89 din Legea nr. 302/2004, a trimis instanței solicitarea Interpol referitoare la semnalarea emisă de autoritățile judiciare din Germania, în baza mandatului european de arestare privind pe numitul C.M. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu prevederile art. 88 3 din Legea nr. 302/2004, a procedat la identificarea persoanei solicitate, i-a adus la cunoștință semnalarea transmisă și i-a înmânat acest act, tradus în limba română și, prin ordonanța nr. 1604/II/5 din 16 iulie 2010, a dispus reținerea persoanei solicitate pentru o durată de 24 de ore.

Curtea de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, prin sentința nr. 97/MEA din 21 iulie 2010, în baza art. 94 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată, a admis cererea formulată de Procuratura Wuppertal din Republica Germană, privind executarea mandatului european de arestare cu referința 10 JS 562/10 90 AR 251/10 împotriva persoanei solicitate C.M. și, în baza art. 92 din Legea nr. 302/2004, a dispus predarea temporară a persoanei solicitate autorităților judiciare germane, pentru o perioadă 60 de zile.

Prin aceeași hotărâre, în baza art. 90 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, prima instanță a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării temporare către autoritățile germane, cu respectarea termenelor prevăzute în art. 96 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 24 de zile, începând cu data de 22 iulie 2010 până la data de 14 august inclusiv, iar în temeiul art. 90 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare. Totodată, prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 94 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a dispus comunicarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate și Ministerului Administrației Internelor - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională.

Curtea de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 17 din Legea nr. 302/2004, a dispus traducerea din limba română în limba germană, în regim de urgență, a prezentei hotărâri și a adresei de comunicare a hotărârii către autoritatea judiciară emitentă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, întrucât la termenul de judecată din data de 17 iulie 2010 nu a fost prezentat mandatul de arestare însoțit de traducerea în limba română, în temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a fixat un nou termen de soluționare a cererii de executare a mandatului european de arestare la data de 21 iulie 2010, orele 13,00 și a luat față de persoana solicitată una din măsurile preventive prevăzute în art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, respectiv măsura arestării preventive pentru o perioadă de 5 zile.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 21 iulie 2010, a fost prezentat mandatul european de arestare, însoțit de traducerea în limba română și, prin fax, autoritatea germană emitentă a mandatului de arestare a solicitat predarea temporară a persoanei solicitate, în vederea finalizării cercetărilor penale. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea de Apel Bacău a constatat faptul că Procuratura Wuppertal din Republica Germană a emis la data de 15 iulie 2010 un mandat de arestare pe numele lui C.M., în cadrul dosarului nr. 9 Gs 1047/10 și, ulterior, a emis și mandatul european de arestare. S-a mai relevat că, în actele judiciare transmise, autoritățile judiciare germane au reținut în sarcina persoanei solicitate faptul că, la începutul anului 2010, s-a asociat cu co-învinuiții C.L., C.V., I.V., P.A.

și cu alte persoane, pentru a-și asigura, prin intermediul unor așa-zise date obținute prin skimming , o sursă de venit. S-a mai menționat că învinuitul C.L. a trimis cel puțin 45 seturi de date către învinuitul C.M., iar în intervalul de timp imediat următor acesta a obținut în jur de 12.000 - 13.000 euro, prin retrageri frauduloase, acționând în România. La data de 3 iulie 2010, numitul C.L., folosind dispozitive de citire a datelor de pe banda magnetică ale cardurilor bancare, a trimis date obținute de la un bancomat al băncii D. din localitatea Wiernheim prin poșta electronică învinuitului C.V. din Italia, care, până la ora 13,00 a zilei următoare, a obținut circa 106.000 euro prin retragere de numerar.

Învinuitul C.V. a transferat banii către co­-învinuita I.V. și către învinuitul C.M. S-a mai relevat că persoana solicitată, audiată fiind în instanță, nu a recunoscut aceste fapte și a arătat că nu consimte la predare. Totodată, s-a reținut că, pe de o parte, s-a invocat motivul opțional de neexecutare al mandatului prevăzut în art. 88 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004: „când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României”, iar pe de altă parte, s-a arătat faptul că persoana solicitată are afaceri judiciare pe rolul Curții de Apel Bacău și pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, situație în care, conform prevederilor art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, se va putea amâna predarea până la terminarea judecății.

De asemenea, prima instanță a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, nu avea competența de a examina legalitatea urmăririi penale sau a judecății efectuată împotriva persoanei solicitate de autoritățile judiciare germane și nici dacă aceasta era sau nu vinovată de săvârșirea infracțiunilor pentru care era cercetată.

S-a mai relevat, în considerente, că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare este datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, precum și cele din Decizia - cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, inclusiv cele referitoare la motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, atât cele obligatorii, cât și cele opționale, prevăzute în art. 88 din Legea nr. 302/2004 și nicidecum să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale, a judecății efectuate de autoritățile judiciare germane și a luării împotriva persoanei solicitate a măsurii arestării.

Curtea de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, cu privire la cele invocate de persoana solicitată, a constatat că, pe de o parte, motivul de neexecutare al mandatului, în sensul că acesta se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României, este un motiv opțional, care nu obligă instanța solicitată, iar pe de altă parte, în cazul de față, tot conform legii române, infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată alături de alte persoane în Germania s-a desfășurat pe raza mai multor state, ceea ce implică o competență alternativă și care determină, de asemenea, caracterul opțional al motivului de neexecutare invocat.

Referitor la faptul că persoana solicitată are în curs de derulare afaceri judiciare pe rolul instanțelor din România, prima instanță a constatat că prevederile art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 nu sunt obligatorii, ci sunt la latitudinea instanței, în sensul că, opțional, se poate amâna predarea persoanei solicitate ori, la solicitarea autorității judiciare străine, se poate dispune predarea temporară a acesteia. Împotriva sentinței sus-menționate, în termen legal, a formulat recurs persoana solicitată C.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc . pen . prin raportare la dispozițiile Legii nr. 302/2004, constată că acesta este întemeiat, numai cu privire la omisiunea aplicării regulii specialității, prevăzută în dispozițiile art. 100 din legea menționată, pentru următoarele considerente: În cauza supusă analizei, Curtea de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, a fost învestită cu solicitarea autorităților judiciare germane de predare a numitului C.M. în vederea executării unui mandat european de arestare, cu privire la care, după traducerea sa în limba română, s-a procedat la verificarea conținutului său și, astfel, prima instanță a constatat că acesta cuprinde toate informațiile necesare potrivit dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 ore, prin ordonanța nr. 1604/II/5/2010 din 16 iulie 2010, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și apoi prezentată în fața instanței, care a procedat la informarea acesteia. Ulterior, Curtea de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, văzând că au fost îndeplinite condițiile prevăzute în art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, prin sentința nr. 97/MEA pronunțată la 21 iulie 2010, a dispus, în baza art. 90 alin. (10) din aceeași lege, arestarea persoanei solicitată C.M., în vederea predării, pentru o perioadă de 24 de zile, începând cu 22 iulie 2010 până la 14 august 2010 inclusiv.

Se mai reține că la data de 17 iulie 2010, cu ocazia audierii persoanei solicitate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în condițiile art. 88 3 din Legea nr. 302/2004, modificată, persoana solicitată a fost informată cu privire la faptul că autoritățile judiciare germane au emis pe numele său un mandat european de arestare în dosarul nr. 9 Gs 1047/2010, pentru participarea la săvârșirea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, de către un grup infracțional organizat, în baza căruia s-a emis sesizarea Interpol nr. 1817988/BAR din 16 iulie 2010. Cu ocazia prezentării persoanei solicitată în fața primei instanțe la data de 17 iulie 2010, Curtea de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, prin încheierea nr. 63/MEA din aceeași zi, a dispus arestarea sa pentru o perioadă de 5 zile, începând cu 17 iulie 2010 și până la 21 iulie 2010, fixând totodată termen pentru a se depune la dosar de către parchet a traducerii în limba română a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane.

Potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (3) - (7) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, procedura de urmat în cadrul învestirii instanței cu un mandat european de arestare, cu privire la audiere, se desfășoară astfel: „(3) După primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 91, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. (4) În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetățean român, în vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, judecătorul întreabă persoana solicitată dacă aceasta este de acord să execute pedeapsa sau măsura de siguranță în statul membru emitent.

(5) În cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător și persoana solicitată. În același proces-verbal se va menționa dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității. (6) În cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 88, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 94, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

(7) Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.” Or, în speța supusă analizei, Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele și lucrările dosarului, constată că prima instanță, deși a procedat potrivit dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 302/2004, modificată, luând totodată act de opoziția persoanei solicitate la predarea către autoritățile judiciare germane, a omis să solicite persoanei solicitate să precizeze dacă renunță sau nu la regula specialității, prevăzută în dispozițiile art. 100 din Legea nr. 302/2004, modificată.

Din examinarea specificului acestei reguli rezultă că și ea este o garanție consfințită de legea română în favoarea persoanei solicitate, pentru ca aceasta să nu fie cercetată sau condamnată în statul solicitant pentru alte fapte decât cele prevăzute în mandat. Așadar, prima instanță a omis a depune diligențe în vederea verificării dacă, în speță, persoanei solicitate urmează a i se aplica sau nu și principiul specialității, astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție, după înregistrarea dosarului pe rolul Secției penale și fixarea primului termen de judecată la data de 28 iulie 2010, a procedat la ascultarea recurentei persoane solicitate numai cu privire la acest aspect. În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, într-adevăr, persoana solicitată C.M.

este cercetată de autoritățile judiciare germane (Procuratura din Wuppertal - Germania), care au emis mandat european de arestare la 15 iulie 2010, pe numele său, în dosarul nr. 9 Gs 1047/10 cu referința 10 JS 562/10 90 AR 251/10 sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute în paragraful 152b alin. (1) și (2), paragraful 152b alin. (5) în legătură cu paragraful 149 alin. (1) nr. 1, paragraful 263a alin. (1) și (2) și în legătură cu paragraful 263 alin. (5), paragraful 25 alin. (2), paragraful 52, paragraful 53 C. pen . german, constând în participarea, în cadrul unui grup infracțional organizat, la săvârșirea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

Față de această împrejurare, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța de fond a procedat în mod corect, atunci când a considerat aplicabile în cauză dispozițiile art. 92 din legea specială și, pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție, a considerat că se impune predarea temporară a persoanei solicitate C.M. către Procuratura din Wuppertal - Germania, pentru o perioadă limitată în timp la 60 de zile, care, în mod evident, este de natură a asigura condiții pentru exercitarea în bune condiții a urmăririi penale și pentru aflarea adevărului în cauză, cu atât mai mult cu cât persoana solicitată nu a recunoscut învinuirile aduse, iar pe rolul instanțelor naționale se află în curs de desfășurare alte două cauze penale în care persoana solicitată are calitate de inculpat.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că mandatul european de arestare se execută, astfel cum prevăd dispozițiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Decizie-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L.190/1 din 18 iulie 2002. Existând un mandat european de arestare, instanța de fond a procedat corect, conformându-se dispozițiilor art. 89 și urm. din Legea nr. 302/2004, modificată, procedând în consecință și luând măsuri privind predarea persoanei solicitate, potrivit art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, însă a omis a aduce la cunoștința persoanei solicitate efectele regulii specialității, astfel că numai sub acest aspect recursul persoanei solicitate va fi considerat întemeiat urmând a-l admite ca atare, recurenta persoană solicitată precizând în fața instanței de ultim control judiciar, la termenul din 28 iulie 2010, că nu renunță la regula specialității.

Înalta Curte de Casație și Justiție, față de cele anterior relevate, constată că sunt nefondate toate celelalte susțineri formulate de recurenta persoană solicitată, prin apărător ales, astfel că nu se impune amânarea punerii în executare a mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate C.M. și nici revocarea măsurii arestării preventive dispusă față de aceasta ori luarea față de persoana solicitată a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât prima instanță a ținut cont de opoziția la predare, iar motivul refuzului la predare, prevăzut în art. 88 alin. (2) lit. e) din legea specială, este unul opțional, așa încât la momentul în care dispoziția de predare temporară a fost luată, în mod justificat, a fost apreciată ca temeinică și oportună.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de persoana solicitată, a casat în parte sentința nr. 97/MEA din 21 iulie 2010 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, numai cu privire la omisiunea aplicării regulii specialității și a stabilit că predarea temporară a persoanei solicitate se va face pentru o perioadă de 60 de zile cu respectarea regulii specialității, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.