ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3120/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 11 octombrie 2006, reclamanta SC B.T. SRL TIMIȘUL DE JOS-DÂMBUL MORII a chemat în judecată pe pârâta SC P.P. SRL BRAȘOV solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 121.274,08 lei reprezentând 55.010,08 lei diferență neachitată la facturile nr. 08261124/2005, 08261128/2005 și 08261128/2005 66.264 lei penalități de întârziere la factura nr. 08261128/2005 precum și cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că părțile au încheiat un contract de prestări servicii sub nr. 53 din 24 octombrie 2005 care cuprinde contravaloarea materialelor livrate, fără a menționa suprafața construită și termenul de execuție finală, astfel că pârâta a acceptat soluția adoptată de reclamantă semnând procesul verbal de recepție a lucrărilor din 3 noiembrie 2005. Expertiza tehnică efectuată în cauză a arătat faptul că în cea mai mare parte a suprafeței platformei nu există fisuri profunde, cele existente fiind consecința realizării unui rest de execuție dintre două zone, astfel încât nu s-a reținut îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale . Primele 6 facturi emise pentru lucrarea execuției au fost achitate de pârâtă, următoarele 3 fiind refuzate la plată.

Față de suprafața construită și măsurată, respectiv 205,1mp în loc de 941,25 m.p. cât apare în situația lucrării, contravaloarea celor 3 facturi neachitate a fost redusă la suma de 48.858,431 lei cu penalități la același nivel potrivit Legii nr. 496/2002. Cererea reconvențională a fost respinsă, ca nefondată, pârâta nedovedind cu documente faptul că e pus la dispoziția reclamantei materiale în cuantum de 10.998,67 lei. Aceste susțineri au constituit argumentele sentinței civile nr. 227 din 5 februarie 2008 a Tribunalului București, secția comercială și de contencios administrativ. Împotriva acestei hotărâri a promovat apel pârâta invocând greșita apreciere a probelor din care rezultă că lucrarea trebuie refăcută în totalitate platforma neputând fi pusă în exploatare.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 54 din 28 mai 2009, a respins apelul ca nefondat. În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că lucrarea se referă doar la placarea parcajului, că reprezentantul apelantei a supravegheat lucrările executate și a semnat procesul verbal de recepție cu care acceptă faptul că produsele consemnate corespund în totalitate cererilor beneficiarului. S-a mai reținut că potrivit art. 969 C. civ., pentru invocarea excepției de neexecutare este necesar ca din partea celuilalt contractant să existe o neexecutare chiar parțială, dar suficient de importantă. Cu petiția înregistrată, la data de 22 iunie 2009, pârâta a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. După enunțarea unei părți din motivarea deciziei criticate, recurenta consideră că, cu ocazia dezbaterilor în fond și apoi în apel nu s-a reținut excepția de neexecutare a contractului, motivele invocate având drept consecință slaba compactare sau chiar necompactarea stratului de criblură cu efect direct și imediat în scăderea rezistenței mecanice, montarea defectuoasă a plaselor sudate, care nu au realizat armarea plăcii de beton, placarea parcării cu piatră de grosime mult mai mică decât cea convenită prin situațiile de lucrări, cu efect în diminuarea rezistenței mecanice. În privința cererii reconvenționale, instanța de apel în mod greșit a apreciat că dovezile administrate nu fac dovada pretențiilor.

Faptul că materialele puse în operă au fost procurate anterior perfectării, în formă scrisă a contractului nu poate să conducă la procurarea pe socoteala sa a acestora. Recursul este nefondat. Toatele motivele de recurs fac referire în realitate la invocarea excepției de neexecutare în realitate la invocarea excepției de neexecutare a contractului. Numai că în reținerea acestei excepții se impune că din partea celuilalt cocontractant să existe o neexecutare chiar parțială, dar suficient de importantă. Or, din concluziile raportului de expertiză rezultă că pentru parcarea de autovehicule este recomandabilă soluția conferită de STAS 6978/1995 dar beneficiara nu a solicitat executarea unei astfel de lucrări, ci doar a unor placări cu piatră a unui loc destinat parcării de autoturisme.

S-a mai precizat lucrarea așa cum a fost executată a fost și este folosită în scopul pentru care a fost construită, acela de platformă de parcare și staționare autoturisme, așa a fost cerută de beneficiară prin contract putând fi folosită în continuare în același scop. De altfel, beneficiara, prin reprezentanții săi, inclusiv prin patronul firmei a urmărit zilnic modalitatea de executare a lucrării, iar la finalizarea acestuia a semnat fără obiecțiuni procesul verbal de recepție la data de 3 noiembrie 2005. Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge recursul declarat de pârâta SC P.P. SRL BRAȘOV împotriva deciziei nr. 54/ Ap din 28 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă la 2000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.