ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3120/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3120/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată,
la data de 11 octombrie 2006, reclamanta SC B.T. SRL TIMIȘUL DE JOS-DÂMBUL
MORII a chemat în judecată pe pârâta SC P.P. SRL BRAȘOV solicitând ca în baza
sentinței ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de
121.274,08 lei reprezentând 55.010,08 lei diferență neachitată la facturile nr.
08261124/2005, 08261128/2005 și 08261128/2005 66.264 lei penalități de
întârziere la factura nr. 08261128/2005 precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii
reclamanta a arătat că părțile au încheiat un contract de prestări servicii sub
nr. 53 din 24 octombrie 2005 care cuprinde contravaloarea materialelor livrate,
fără a menționa suprafața construită și termenul de execuție finală, astfel că pârâta
a acceptat soluția adoptată de reclamantă semnând procesul verbal de recepție a
lucrărilor din 3 noiembrie 2005.
Expertiza tehnică efectuată
în cauză a arătat faptul că în cea mai mare parte a suprafeței platformei nu
există fisuri profunde, cele existente fiind consecința realizării unui rest de
execuție dintre două zone, astfel încât nu s-a reținut îndeplinirea
necorespunzătoare a obligațiilor contractuale .
Primele 6 facturi emise
pentru lucrarea execuției au fost achitate de pârâtă, următoarele 3 fiind refuzate
la plată.
Față de suprafața construită
și măsurată, respectiv 205,1mp în loc de 941,25 m.p. cât apare în situația
lucrării, contravaloarea celor 3 facturi neachitate a fost redusă la suma de
48.858,431 lei cu penalități la același nivel potrivit Legii nr. 496/2002.
Cererea reconvențională a
fost respinsă, ca nefondată, pârâta nedovedind cu documente faptul că e pus la
dispoziția reclamantei materiale în cuantum de 10.998,67 lei.
Aceste susțineri au
constituit argumentele sentinței civile nr. 227 din 5 februarie 2008 a Tribunalului
București, secția comercială și de contencios administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a
promovat apel pârâta invocând greșita apreciere a probelor din care rezultă că
lucrarea trebuie refăcută în totalitate platforma neputând fi pusă în
exploatare.
Curtea de Apel Brașov, secția
comercială, prin decizia nr. 54 din 28 mai 2009, a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluției,
instanța de control judiciar a reținut că lucrarea se referă doar la placarea
parcajului, că reprezentantul apelantei a supravegheat lucrările executate și a
semnat procesul verbal de recepție cu care acceptă faptul că produsele
consemnate corespund în totalitate cererilor beneficiarului.
S-a mai reținut că potrivit art.
969 C. civ., pentru invocarea excepției de neexecutare este necesar ca din
partea celuilalt contractant să existe o neexecutare chiar parțială, dar
suficient de importantă.
Cu petiția înregistrată, la
data de 22 iunie 2009, pârâta a declarat recurs criticile vizând aspecte de
nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
După enunțarea unei părți din
motivarea deciziei criticate, recurenta consideră că, cu ocazia dezbaterilor în
fond și apoi în apel nu s-a reținut excepția de neexecutare a contractului,
motivele invocate având drept consecință slaba compactare sau chiar
necompactarea stratului de criblură cu efect direct și imediat în scăderea
rezistenței mecanice, montarea defectuoasă a plaselor sudate, care nu au
realizat armarea plăcii de beton, placarea parcării cu piatră de grosime mult
mai mică decât cea convenită prin situațiile de lucrări, cu efect în diminuarea
rezistenței mecanice.
În privința cererii
reconvenționale, instanța de apel în mod greșit a apreciat că dovezile
administrate nu fac dovada pretențiilor.
Faptul că materialele puse
în operă au fost procurate anterior perfectării, în formă scrisă a contractului
nu poate să conducă la procurarea pe socoteala sa a acestora.
Recursul este nefondat.
Toatele motivele de recurs
fac referire în realitate la invocarea excepției de neexecutare în realitate la
invocarea excepției de neexecutare a contractului. Numai că în reținerea
acestei excepții se impune că din partea celuilalt cocontractant să existe o
neexecutare chiar parțială, dar suficient de importantă.
Or, din concluziile
raportului de expertiză rezultă că pentru parcarea de autovehicule este recomandabilă
soluția conferită de STAS 6978/1995 dar beneficiara nu a solicitat executarea
unei astfel de lucrări, ci doar a unor placări cu piatră a unui loc destinat
parcării de autoturisme.
S-a mai precizat lucrarea
așa cum a fost executată a fost și este folosită în scopul pentru care a fost
construită, acela de platformă de parcare și staționare autoturisme, așa a fost
cerută de beneficiară prin contract putând fi folosită în continuare în același
scop.
De altfel, beneficiara, prin
reprezentanții săi, inclusiv prin patronul firmei a urmărit zilnic modalitatea
de executare a lucrării, iar la finalizarea acestuia a semnat fără obiecțiuni
procesul verbal de recepție la data de 3 noiembrie 2005.
Față de cele arătate văzând
dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge recursul declarat
de pârâta SC P.P. SRL BRAȘOV împotriva deciziei nr. 54/ Ap din 28 mai 2009 a
Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la
2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 noiembrie 2009.