ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 201/2010

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 aprilie 2009 reclamantul Ș.V. a chemat în judecată pe pârâtul M.E., solicitând ca în baza hotărârii ce se va pronunța să se dispună suspendarea Ordinului nr. 183 din 11 februarie 2009 emis de acest pârât. În motivare reclamantul a arătat că prin acest ordin s-a dispus eliberarea acestuia din funcția de director general al SC I.C.Ș.I.T.P.M.L. Craiova, în mod abuziv cu încălcarea drepturilor stabilite prin contractul de mandat din 1 august 2008. De asemenea, mai susține că M.E.F. a acționat în numele statului, în calitate de titular al capitalului social al pârâtei, iar calificarea juridică dată ordinului atacat trebuie subscrisă raporturilor juridice dintre părți, întrucât desfășoară o activitate de conducător al unui agent economic, în baza contractului de mandat, în regim de drept comun ca acte de drept privat.

Mai arată că pârâta are ca acționar persoane juridice, respectiv A.V.A.S. cu 90,385% și cinci acționari persoane fizice cu 9,615%, iar societatea nu exercită prerogative de serviciu public, precum și faptul că măsura provizorie solicitată se justifică prin existența în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, așa cum se prevede în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Prin încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2009 a Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, a apreciat că litigiul dedus judecății este de natură comercială, motiv pentru care cauza a fost scoasă de pe rolul acestei secții și înaintată spre competentă soluționare Secției comerciale a Tribunalului Dolj.

Tribunalul Dolj, secția comercială, prin sentința nr. 1479 din 8 iulie 2009 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționarea acestuia. În motivarea acestei soluții instanța a reținut că Ordinul nr. 183 din 11 februarie 2009 a cărui suspendare se solicită este un act administrativ pentru că este emis de M.E., care este autoritate publică centrală în sensul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 554/2004. În examinarea cauzei deduse judecății pentru pronunțarea regulatorului de competență Înalta Curte reține că inițial acțiunea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința nr. 108 din 23 martie 2009 s-a declinat competența Tribunalului Dolj, secția comercială.

În acest context se reține că petentul a fost numit în această funcție prin contractul de mandat din 1 august 2008 încheiat între reclamant și președintele consiliului de administrație a pârâtei în temeiul art. 1532 C. civ., ale Legii nr. 31/1990 pe o durată de 3 ani. Ordinul de eliberare din funcție a petentului este sub aspect formal un act administrativ, pentru că a fost emis de o autoritate publică, dar prin conținutul său nu reprezintă un act de autoritate, nefiind emis de ministerul pârât în regim de putere publică. Calificarea juridică dată actului de instanța comercială nu corespunde raporturilor juridice dintre părți, dat fiind că petentul nu a îndeplinit o funcție publică și a desfășurat activitate de conducător al unui agent economic în baza contractului individual de muncă și a contractului de performanță încheiat SC I.C.Ș.I.T.P.M.L.

Prin ordinul contestat, petentul a fost eliberat din funcția de conducător al societății înființată prin hotărâre de guvern sub forma juridică a societății comerciale pe acțiuni, al cărui unic acționar este statul. În consecință, raportul juridic dedus judecății se întemeiază pe ordinul emis de ministerul intimat în exercitarea atribuțiilor de reprezentant al statului, ca acționar majoritar al agentului economic și pe contractul de performanță, acte juridice pentru care instanța de contencios administrativ nu este competentă să se pronunțe, având în vedere că nu sunt acte administrative de autoritate, nu au fost încheiate în regim de putere publică și nu cuprind clauze preponderent de drept public.

Fiind întocmite cu privire la administrarea unui agent economic, organizat sub forma societății comerciale pe acțiuni, competența de soluționare a cererii de suspendare aparține în primă instanță Tribunalului, secția comercială, conform art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 ianuarie 2010.