ÎCCJ, decizie (scj.ro #83059)

Administrator. Eliberare din funcție. Ordin al ministrului. Contestarea legalității. Instanța competentă. Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor. Index alfabetic: competența materială - conflict negativ de competență - contract de mandat - suspendare ordin C. proc . civ ., art.2 alin.1 lit.a Ordinul de eliberare din funcția de conducător al societății, înființată prin hotărâre de guvern sub forma juridică a societății comerciale pe acțiuni, al cărui unic acționar este statul, ordin emis de către minister, este sub aspect formal un act administrativ, pentru că a fost emis de o autoritate publică, dar prin conținutul său nu reprezintă un act de autoritate, nefiind emis de minister în regim de putere publică.

Raportul juridic dedus judecății se întemeiază pe ordinul emis de minister în exercitarea atribuțiilor de reprezentant al statului, ca acționar majoritar al agentului economic, precum și pe contractul de performanță, acte juridice pentru care instanța de contencios administrativ nu este competentă să se pronunțe, având în vedere că nu sunt acte administrative de autoritate, nu au fost încheiate în regim de putere publică și nu cuprind clauze preponderent de drept public. Secția comercială, Decizia nr.201 din 21 ianuarie 2010 Reclamantul Ș.V. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Economiei, solicitând să se dispună suspendarea Ordinului nr.183 din 11 februarie 2009 emis de acest pârât.

Reclamantul a arătat că prin acest ordin s-a dispus eliberarea acestuia din funcția de director general al SC „Institutul de Cercetare Științifică, Inginerie Tehnologică și Proiectare Mine pe Lignit” – C., în mod abuziv, cu încălcarea drepturilor stabilite prin contractul de mandat nr.3654 din 1 august 2008. De asemenea, a mai susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor a acționat în numele statului, în calitate de titular al capitalului social al pârâtei, iar calificarea juridică dată ordinului atacat trebuie subscrisă raporturilor juridice dintre părți, întrucât desfășoară o activitate de conducător al unui agent economic în baza contractului de mandat, în regim de drept comun ca acte de drept privat.

A mai arătat că pârâta are ca acționari persoane juridice, respectiv AVAS cu 90,385% și cinci acționari persoane fizice cu 9,615%, iar societatea nu exercită prerogative de serviciu public, precum și faptul că măsura provizorie solicitată se justifică prin existența în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, așa cum se prevede în art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004.

Prin încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2009 a Tribunalului Dolj , Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, s-a apreciat că litigiul dedus judecății este de natură comercială, motiv pentru care cauza a fost scoasă de pe rolul acestei secții și înaintată spre competentă soluționare Secției Comerciale a Tribunalului Dolj . Tribunalul Dolj , Secția Comercială, prin sentința nr.1479/8 iulie 2009, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționarea acestuia. În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că Ordinul nr.183 din 11 februarie 2009, a cărui suspendare se solicită, este un act administrativ pentru că este emis de Ministerul Economiei, care este autoritate publică centrală în sensul prevăzut de art.2 din Legea nr.554/2004.

În examinarea cauzei deduse judecății, pentru pronunțarea regulatorului de competență, Înalta Curte a reținut că, inițial, acțiunea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, iar prin sentința nr.108 din 23 martie 2009 s-a declinat competența Tribunalului Dolj , Secția Comercială. În acest context, s-a reținut că petentul a fost numit în această funcție prin contractul de mandat nr.3654 din 1 august 2008 încheiat între reclamant și președintele consiliului de administrație a pârâtei în temeiul art.1532 din Codul civil, ale Legii nr.31/1990, pe o durată de 3 ani. Ordinul de eliberare din funcție a petentului este sub aspect formal un act administrativ, pentru că a fost emis de o autoritate publică, dar prin conținutul său nu reprezintă un act de autoritate, nefiind emis de ministerul pârât în regim de putere publică.

Calificarea juridică dată actului de instanța comercială nu corespunde raporturilor juridice dintre părți, dat fiind că petentul nu a îndeplinit o funcție publică și a desfășurat activitate de conducător al unui agent economic în baza contractului individual de muncă și a contractului de performanță încheiat cu Institutul de Cercetare științifică, Inginerie Tehnologică și Proiectare Mine pe Lignit. Prin ordinul contestat, petentul a fost eliberat din funcția de conducător al societății înființată prin hotărâre de guvern sub forma juridică a societății comerciale pe acțiuni, al cărui unic acționar este statul.

În consecință, raportul juridic dedus judecății se întemeiază pe ordinul emis de ministerul intimat în exercitarea atribuțiilor de reprezentant al statului, ca acționar majoritar al agentului economic și pe contractul de performanță, acte juridice pentru care instanța de contencios administrativ nu este competentă să se pronunțe, având în vedere că nu sunt acte administrative de autoritate, nu au fost încheiate în regim de putere publică și nu cuprind clauze preponderent de drept public. Fiind întocmite cu privire la administrarea unui agent economic, organizat sub forma societății comerciale pe acțiuni, competența de soluționare a cererii de suspendare aparține în primă instanță tribunalului – secția comercială, conform art.2 alin.1 lit.a C. proc . civ .