ÎCCJ, decizie (scj.ro #83059)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83059) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Administrator.
Eliberare din funcție. Ordin al ministrului. Contestarea legalității. Instanța
competentă.
Cuprins pe materii:
Drept procesual civil. Competența instanțelor.
Index alfabetic:
competența materială
-
conflict
negativ de competență
-
contract
de mandat
-
suspendare
ordin
C.
proc
.
civ
., art.2
alin.1
lit.a
Ordinul
de eliberare din funcția de conducător al societății, înființată prin hotărâre
de guvern sub forma juridică a societății comerciale pe acțiuni, al cărui unic
acționar este statul, ordin emis de către minister, este sub aspect formal un
act administrativ, pentru că a fost emis de o autoritate publică, dar prin
conținutul său nu reprezintă un act de autoritate,
nefiind
emis de minister în regim de putere publică.
Raportul
juridic dedus judecății se întemeiază pe ordinul emis de minister în
exercitarea atribuțiilor de reprezentant al statului, ca acționar majoritar al
agentului economic, precum și pe contractul de performanță, acte juridice
pentru care instanța de contencios administrativ nu este competentă să se
pronunțe, având în vedere că nu sunt acte administrative de autoritate, nu au
fost încheiate în regim de putere publică și nu cuprind clauze preponderent de
drept public.
Secția comercială,
Decizia nr.201 din 21 ianuarie 2010
Reclamantul
Ș.V. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Economiei, solicitând să se
dispună suspendarea Ordinului nr.183 din 11 februarie 2009 emis de acest pârât.
Reclamantul
a arătat că prin acest ordin s-a dispus eliberarea acestuia din funcția de
director general al SC „Institutul de Cercetare Științifică, Inginerie
Tehnologică și Proiectare Mine pe Lignit” – C., în mod abuziv, cu încălcarea
drepturilor stabilite prin contractul de mandat nr.3654 din 1 august 2008.
De
asemenea, a mai susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor a acționat în
numele statului, în calitate de titular al capitalului social al pârâtei, iar
calificarea juridică dată ordinului atacat trebuie subscrisă raporturilor
juridice dintre părți, întrucât desfășoară o activitate de conducător al unui
agent economic în baza contractului de mandat, în regim de drept comun ca acte
de drept privat.
A mai
arătat că pârâta are ca acționari persoane juridice, respectiv AVAS cu 90,385%
și cinci acționari persoane fizice cu 9,615%, iar societatea nu exercită
prerogative de serviciu public, precum și faptul că măsura provizorie
solicitată se justifică prin existența în cauză a unor cazuri bine justificate,
ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să
creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, așa
cum se prevede în art.2 alin.1
lit.t
din Legea
nr.554/2004. Prin încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2009 a
Tribunalului
Dolj
, Secția de Contencios Administrativ
și Fiscal, s-a apreciat că litigiul dedus judecății este de natură comercială,
motiv pentru care cauza a fost scoasă de pe rolul acestei secții și înaintată
spre competentă soluționare Secției Comerciale a Tribunalului
Dolj
.
Tribunalul
Dolj
, Secția Comercială, prin sentința nr.1479/8
iulie 2009, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de
Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a constatat ivit conflictul
negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și
Justiție spre soluționarea acestuia.
În
motivarea acestei soluții, instanța a reținut că Ordinul nr.183 din 11
februarie 2009, a cărui suspendare se solicită, este un act administrativ
pentru că este emis de Ministerul Economiei, care este autoritate publică
centrală în sensul prevăzut de art.2 din Legea nr.554/2004.
În
examinarea cauzei deduse judecății, pentru pronunțarea regulatorului de
competență, Înalta Curte a reținut că, inițial, acțiunea a fost înregistrată pe
rolul Curții de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, iar
prin sentința nr.108 din 23 martie 2009 s-a declinat competența Tribunalului
Dolj
, Secția Comercială.
În acest
context, s-a reținut că petentul a fost numit în această funcție prin
contractul de mandat nr.3654 din 1 august 2008 încheiat între reclamant și
președintele consiliului de administrație a pârâtei în temeiul art.1532 din
Codul civil, ale Legii nr.31/1990, pe o durată de 3 ani.
Ordinul
de eliberare din funcție a petentului este sub aspect formal un act
administrativ, pentru că a fost emis de o autoritate publică, dar prin
conținutul său nu reprezintă un act de autoritate,
nefiind
emis de ministerul pârât în regim de putere publică.
Calificarea
juridică dată actului de instanța comercială nu corespunde raporturilor
juridice dintre părți, dat fiind că petentul nu a îndeplinit o funcție publică
și a desfășurat activitate de conducător al unui agent economic în baza
contractului individual de muncă și a contractului de performanță încheiat cu
Institutul de Cercetare științifică, Inginerie Tehnologică și Proiectare Mine
pe Lignit.
Prin
ordinul contestat, petentul a fost eliberat din funcția de conducător al
societății înființată prin hotărâre de guvern sub forma juridică a societății
comerciale pe acțiuni, al cărui unic acționar este statul.
În
consecință, raportul juridic dedus judecății se întemeiază pe ordinul emis de
ministerul intimat în exercitarea atribuțiilor de reprezentant al statului, ca
acționar majoritar al agentului economic și pe contractul de performanță, acte
juridice pentru care instanța de contencios administrativ nu este competentă să
se pronunțe, având în vedere că nu sunt acte administrative de autoritate, nu
au fost încheiate în regim de putere publică și nu cuprind clauze preponderent
de drept public.
Fiind
întocmite cu privire la administrarea unui agent economic, organizat sub forma
societății comerciale pe acțiuni, competența de soluționare a cererii de
suspendare aparține în primă instanță tribunalului – secția comercială, conform
art.2 alin.1
lit.a
C.
proc
.
civ
.