ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4518/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 11 din 8 ianuarie 2003, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul T.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), d) și e), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la 10.000.000 lei daune morale către partea civilă A.V. A constatat recuperate prejudiciile cauzate părților vătămate B.I. și SC N.F. SRL Eforie Sud, și prin violentarea părții vătămate A.V. și amenințarea acesteia cu un cuțit, a luat un telefon mobil și un bax de ulei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, susținând următoarele: - încadrarea juridică a faptei este greșită, întrucât situația de fapt este neclară, în raport de declarațiile martorilor care sunt contradictorii. - nu a avut intenția să sustragă bunuri prin violență, situație în care se impune schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt și art. 180 C. pen.; - cele întâmplate au fost determinate de faptul că prietena sa a lucrat la acea societate, iar patronul nu a plătit-o, situație în care a dorit să o ajute. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 95/ P din 21 martie 2003, a respins apelul inculpatului și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.E., care prin apărătorul său a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate. Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, verificând probele administrate, Curtea constată că recursul este nefondat. Din examinarea textului art. 211 alin. (1) C. pen., rezultă că infracțiunea de tâlhărie se săvârșește cu intenție directă, această formă de vinovăție trebuind să existe atât în raport cu acțiunea principală, de furt, cât și în raport cu acțiunea adiacentă de punere a victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra prin exercitarea de violențe sau amenințări asupra acesteia.

Mai mult, pentru realizarea laturii subiective a acestei infracțiuni, este obligatoriu ca, prin acțiunea adiacentă, făptuitorul să urmărească unul din scopurile prevăzute în art. 211 alin. (1) C. pen., respectiv furtul, păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracțiunii. Deși, în speță, corect instanțele au apreciat fapta inculpatului T.E. de a violenta pe partea vătămată A.V. și a o deposeda de un telefon mobil și un bax de ulei, reprezintă infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), d) și e) C. pen. În ce privește pedeapsa aplicată, se constată că a fost just individualizată, fiind respectate prevederile art. 72 C. pen., în sensul că la dozarea pedepsei s-a avut în vedere pericolul social pe care îl prezintă fapta comisă, dar și datele referitoare la persoana inculpatului.

Pentru considerentele arătate și cum verificând hotărârea atacată conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care, analizate din oficiu să ducă la casarea hotărârilor atacate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.E. împotriva deciziei penale nr. 96/ P din 21 martie 2003 a Curții de Apel Constanța. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2003.