ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4518/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11 din 8 ianuarie

2003, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul T.E. la pedeapsa de 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și

(2) lit. b), d) și e), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen.,

raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la 10.000.000 lei daune

morale către partea civilă A.V.

A constatat recuperate prejudiciile

cauzate părților vătămate B.I. și SC N.F. SRL Eforie Sud, și prin violentarea

părții vătămate A.V. și amenințarea acesteia cu un cuțit, a luat un telefon

mobil și un bax de ulei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, susținând următoarele:

- încadrarea juridică a faptei este

greșită, întrucât situația de fapt este neclară, în raport de declarațiile

martorilor care sunt contradictorii.

- nu a avut intenția să sustragă

bunuri prin violență, situație în care se impune schimbarea încadrării

juridice, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt și art. 180 C.

pen.;

- cele întâmplate au fost

determinate de faptul că prietena sa a lucrat la acea societate, iar patronul

nu a plătit-o, situație în care a dorit să o ajute.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 95/ P din 21 martie 2003, a respins apelul inculpatului și

l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare, inclusiv, a onorariului pentru

apărarea din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul T.E., care prin apărătorul său a solicitat, în principal, schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt, iar,

în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Examinând hotărârea atacată în

raport de motivele invocate, cât și din oficiu, verificând probele

administrate, Curtea constată că recursul este nefondat.

Din examinarea textului art. 211

alin. (1) C. pen., rezultă că infracțiunea de tâlhărie se săvârșește cu

intenție directă, această formă de vinovăție trebuind să existe atât în raport

cu acțiunea principală, de furt, cât și în raport cu acțiunea adiacentă de

punere a victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra prin

exercitarea de violențe sau amenințări asupra acesteia.

Mai mult, pentru realizarea laturii

subiective a acestei infracțiuni, este obligatoriu ca, prin acțiunea adiacentă,

făptuitorul să urmărească unul din scopurile prevăzute în art. 211 alin. (1) C.

pen., respectiv furtul, păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor

infracțiunii.

Deși, în speță, corect instanțele au

apreciat fapta inculpatului T.E. de a violenta pe partea vătămată A.V. și a o

deposeda de un telefon mobil și un bax de ulei, reprezintă infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), d) și e) C. pen.

În ce privește pedeapsa aplicată, se

constată că a fost just individualizată, fiind respectate prevederile art. 72

C. pen., în sensul că la dozarea pedepsei s-a avut în vedere pericolul social

pe care îl prezintă fapta comisă, dar și datele referitoare la persoana

inculpatului.

Pentru considerentele arătate și cum

verificând hotărârea atacată conform prevederilor art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care, analizate din

oficiu să ducă la casarea hotărârilor atacate, urmează a se constata că

recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins, ca atare, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.E. împotriva deciziei penale nr. 96/ P din 21 martie

2003 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2003.