ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3438/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 30 ianuarie 2006 sub nr. 1324 la Judecătoria Arad, reclamanta E.R.C. Timișoara în nume propriu și pentru O.M.S.S. Arad a

chemat în judecată Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Arad, T.M.C.,

R.L., R.A., T.I. și Ministerul Finanțelor Publice solicitând să se constate

nulitatea absolută a tuturor actelor juridice subsecvente încheiate pentru

apartamentele situate în imobilul din Arad, înscris în C.F. 6019 Arad cu nr.top

486/b și 487/b transcris în C.F. 61069 Arad, respectiv: contract de vânzare nr.

4718/2000 încheiat în baza Legii nr. 112/2005 de R. Arad cu S.M.E. pentru

apartamentul 1/a, înscris în C.F. individual nr. 61070 Arad, certificatul de moștenitor

nr. 399/2001 în baza căruia T.M.C. a devenit proprietar asupra apartamentului,

contractul de vânzare-cumpărare nr. 4685/2000 încheiat în baza Legii nr. 112/1995

cu D.E. pentru apartamentul 1/b înscris în C.F. nr. 61071 Arad, certificatul de

moștenitor nr. 62/2002 în baza căruia T.M.C. a devenit proprietar asupra

apartamentului 1/b, contractul de vânzare-cumpărare nr. 4196/1999 încheiat

conform Legii nr. 112/1995 cu R.L. și R.A. pentru apartamentul nr. 2 înscris în

C.F. individual nr. 61072 Arad, contractul de vânzare-cumpărare nr. 4156/1999

încheiat în baza Legii nr. 112/1995 cu S.A. pentru apartamentul nr. 3 înscris

în C.F. individual nr. 61073 Arad, certificatul de moștenitor nr. 432/2005 în

baza căruia R.L. și R.A. au devenit proprietari asupra apartamentului nr. 3,

contractul de vânzare-cumpărare nr. 4932/2001 încheiat cu T.I. pentru

apartamentul nr.4 înscris în C.F. individual 61074 Arad, repunerea părților în

situația anterioară în sensul rectificării C.F. 6019 Arad prin înscrierea

calității de proprietar și punerea în posesie.

În subsidiar s-a solicitat, conform art. 41 alin.

(2) din O.U.G. nr. 94/2000 modificată să fie obligat Statul Român la

despăgubiri prin echivalent.

Prin sentința civilă nr. 779 din 7 mai 2006,

Tribunalul Arad, a respins acțiunea civilă exercitată de către reclamanta E.R.C.

Timișoara în nume propriu și pentru O.M.S.S. Arad împotriva pârâților Statul

Român prin Consiliul Local al Municipiului Arad, T.M.C., R.L., în nume propriu

și în calitate de moștenitor al pârâtei T.I., R.A. și Ministerul Finanțelor

Publice pentru constatarea abuzivă a naționalizării și a nulității absolute a

tuturor actelor subsecvente și repunerea părților în situația anterioară de C.F.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a

reținut, că proprietar al imobilului în litigiu a fost S.S.S. cu centrul în

Cluj, cu titlu de moștenitoare conform încheierii de C.F. nr. 1734/1931, ori

acțiunea a fost introdusă de reclamantă în nume propriu și pentru O.M.S.S. Arad

reprezentantul acesteia având mandat de la A.S.S.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamanta E.R.C. Timișoara în nume propriu și pentru A.S.S.S. România.

În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că,

prin precizarea de acțiune de la termenul din 3 mai 2006 dintr-o eroare

motivată acțiunea a fost formulată în numele O.M.S.S. Arad, denumirea corectă

fiind A.S.S.S. România, mandatul de reprezentare fiind acordat de această parte

care este continuatoarea S.S.S. care a activat pe teritoriul României anterior

anului 1949, având sediul la Cluj, sub denumirea de O.M.S.S.

Prin urmare, fiind o asociație care se

încadrează într-o structură organizatorică a unui cult religios, astfel cum

rezultă din adresa nr. 9265/1992 a Secretariatului de Stat pentru Culte fiindu-i

recunoscută personalitatea juridică, aceasta are calitatea procesuală activă în

cauză.

A mai susținut reclamanta că, aceasta are

calitate procesuală activă în calitatea sa de Centru Eparhial și potrivit

dispozițiilor Legii nr. 501/2002 care prevăd că cererile de retrocedare se

depun prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult.

Prin întâmpinare, intimații R.L. și R.A. au

invocat inadmisibilitatea apelului declarat de A.S.S.S. România pentru

considerentul că această entitate nu a fost parte în cauză.

Prin decizia nr. 91/Ap din 26 iunie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins apelul

declarat de E.R.C. Timișoara în nume propriu împotriva sentinței civile nr. 779

din 7 iunie 2009 a Tribunalului Arad și ca inadmisibil apelul declarat de E.R.C.

Timișoara pentru A.S.S.S. România împotriva aceleiași sentințe.

Apelanta a fost obligată să plătească

intimatului T.M.C. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, curtea de apel, a

reținut, în esență că, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 281 C. proc.

civ., ci precizarea de acțiune reprezintă o modificare de acțiune prin care

urma a fi introdusă în cauză o alte parte decât cea inițială.

Or, potrivit art. 132 C. proc. civ., modificarea

de acțiune se face la prima zi de înfățișare așa cum este definită la art. 134 C.

proc. civ., ceea ce nu s-a respectat în speță.

Pe de altă parte, din analiza înscrisurilor

aflate la dosar, rezultă că cele două entități sunt distincte ca denumire și

sediu, verificându-se dovada identității acestora, respectiv a schimbării de

nume și a succesiunii în drepturi.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat

recurs E.R.C. Timișoara, în nume propriu și pentru A.S.S.S. invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând următoarele

critici de nelegalitate.

E.R.C. Timișoara își legitimează calitatea

procesuală activă prin aceea că în temeiul Legii nr. 501/2002 pentru aprobarea

O.U.G. nr. 94/2000, cererile de retrocedarea unor bunuri imobile se depun prin

centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la comisia specială de

retrocedare.

Conform dispozițiilor concordatului nr. 4362 din

10 mai 1927, concordat prin care s-a propus recunoașterea E.R.C. Timișoara, „Statul

recunoaște Bisericii Catolice, reprezentată prin legitimele ei autorități ierarhice,

personalitate juridică conform dreptului comun al țării”.

Dintr-o eroare materială în precizarea de

acțiune depusă la termenul din 3 mai 2006, acțiunea a fost formulată în numele O.M.S.S.

Arad, denumirea corectă fiind A.S.S. din România, având centrul la Cluj

Precizarea de acțiune îndeplinea condițiile

pentru a fi admisă întrucât în filele de carte funciară originare, imobilele

apar sub denumiri diferite, respectiv traduceri diferite în limba română din

limba maghiară.

Din adresa nr.2022/1924 emisă de E.R.C.

Timișoara în calitate de Administrator Apostolic, rezultă că organizația se

numea anterior „S.M.S.”, denumire schimbată în „S.S.S.”.

Aceleași aspecte rezultă și din declarația

Asociației „S.S.S.” reînființată la Budapesta după 1990 și care atestă că aceasta este continuatoarea de drept a comunității existente înainte de 1948 pe

teritoriul României.

Pentru aceste considerente a solicitat admiterea

recursului, desființarea hotărârilor atacate și trimiterea cauze spre

rejudecare la instanța de fond.

Verificând legalitatea hotărârii atacate prin

prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în

cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Din actele aflate la dosar respectiv C.F. 6019

Arad, rezultă că proprietarul imobilului în litigiu a fost S.S.S. cu centrul în

Cluj, cu titlu de moștenire conform încheierii nr. 1734/1931.

În speță, acțiunea a fost promovată de E.R.C.

Timișoara în nume propriu și pentru O.M.S.S. Arad.

Conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000,

imobilele preluate abuziv se retrocedează foștilor proprietari.

Or, proprietarul imobilului este S.S.S. cu

centrul la Cluj.

Recurenta nu poate invoca dispozițiile art. 281 C.

proc. civ., întrucât noțiunea de greșeală materială are înțelesul de eroare

materială vizibilă săvârșită cu ocazia redactării hotărârii.

Pe calea precizată de textul de lege menționat

nu poate fi înlocuit un reclamant cu altul, această operațiune reprezentând o

modificare a cererii de chemare în judecată.

Din punct de vedere procesual, o atare

modificare trebuia cerută până la prima zi de înfățișare, or în speță cererea a

fost făcută peste acest termen.

Față de cele expuse, recursul declarat în cauză

de E.R.C. Timișoara și A.S.S.S. va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

Ca părți căzute în pretenții potrivit art. 274 C.

proc. civ., recurentele-reclamante vor fi obligate să plătească intimatului

pârât T.M.C. suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs,

reprezentând onorariu apărător conform chitanței seria AR nr. 0000031 din 2

iunie 2010 emisă de Cabinet individual Avocatură, C.F. Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității și cea a

nulității recursului invocată de intimatul T.M.C.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantele E.R.C. Timișoara și A.S.S.S. împotriva deciziei civile nr. 91 Ap

din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov.

Obligă recurentele-reclamante la 5000 lei cheltuieli

de judecată către intimatul-pârât T.M.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.