ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1301/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1301/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în anulare de
față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Contestatorul L.I., reprezentant al SC M.B. SRL, a solicitat
în contradictoriu cu intimatele SC H. SA, sucursala Râul Mare Retezat, și SC H.
SA București, anularea deciziei nr. 969 din 24 martie 2009 pronunțată de Secția
comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și reluarea judecății
recursului.
În motivarea contestației în
anulare, s-a susținut că instanța de recurs în mod nejustificat a pronunțat
nulitatea cererii de recurs formulate împotriva deciziei nr. 102 din 19
septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 3021 alin.
(1) lit. c) C. proc. civ. arătând că aceasta nu cuprinde motivele de
nelegalitate și dezvoltarea lor.
Soluția pronunțată de instanța de
recurs, susține contestatorul, este și rezultatul unor greșeli materiale,
acelea de a nu lua în considerație toate motivele de recurs invocate și
dezvoltate și de nu se judeca cererea în fond omițând să cerceteze motivele de
recurs indicate de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Contestatorul mai arată că prin
precizarea acțiunii a solicitat introducerea în cauză a SC E.E.B. SA însă
instanțele nu au luat în considerație cererea, încălcând dreptul la apărare și
desfășurarea unui proces echitabil.
Contestația în anulare este
nefondată și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune:
Prevederile art. 317 și urm. C.
proc. civ. stabilesc posibilitatea ca hotărârile irevocabile să poată fi
atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare în judecată nu a
fost îndeplinită pentru ziua când s-a judecat pricina, când hotărârea a fost
dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privind competența, sau când
instanța de recurs a respins motivele invocate întrucât avea nevoie de
verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat
în fond. Hotărârile instanței de recurs mai pot fi anulate și dacă dezlegarea
dată este rezultatul unei greșeli materiale prin omisiunea cercetării motivelor
de recurs.
Contestația în anulare astfel cum a
fost formulată are în vedere omisiunea cercetării motivelor de modificare sau
casare. Nepronunțarea asupra cererii precizatoare ar fi putut forma, eventual,
obiectul unei revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc.
civ., pe care însă contestatorul nu a înțeles să-și întemeieze cererea.
Prin decizia nr. 969 din 24 martie
2009, instanța a constatat nulitatea cererilor de recurs formulate împotriva
deciziei nr. 102/A din 19 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba
Iulia, întrucât acestea nu cuprindeau motivele de nelegalitate pe care se
întemeiau recursurile.
Analizând cererile de recurs
formulate de contestatorul L.I. și SC M.B. SRL, se constată că acestea au o
motivație identică, în care se menționează situația de fapt existentă de
patruzeci de ani și poziția intimatelor, care nu le furnizează energie
electrică, și invocă lipsa de procedură cu SC E. SA Deva, pe care în recurs o
indică drept parte, împreună cu Statul român.
Potrivit dispozițiilor art. 3021 lit.
c) cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității următoarele mențiuni:
(…) c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea
lor, sau, mențiunea că motivele vor fi dispuse printr-un memoriu separat.
Astfel, față de motivele de recurs
invocate, instanța de recurs a fost nevoită să constate că acestea nu numai că
nu se puteau încadra în prevederile art. 304 alin. (1) – (9) C. proc. civ., dar
ea privea o nemulțumire față de atitudinea intimatelor.
Cât privește așa-zisa cerere
precizatoare, prin care reclamantele ar fi chemat în judecată și SC E. SA Deva
și Statul român, apare cu evidență nerespectarea prevederilor art. 112 și art. 316
raportat la art. 294 C. proc. civ.
Concluziile scrise depuse la 1
februarie 2007 nu precizau acțiunea, ci referau asupra posibilităților pe care
pârâtele-intimate le aveau, de a oferi spre preluare capacitățile energetice SC
E.E.B. SA, excluzând vreo calitate procesuală atribuită acestei societăți
comerciale; iar chemarea în judecată trebuie să respecte dispozițiile legale
imperative prevăzute de art. 112 C. proc. civ.
În fața instanței de recurs nu pot
face cereri noi și nici nu se poate schimba calitatea părților, pentru ca
Statul român sau SC E.E.B. SA să poată dobândi calitate procesuală.
Așa fiind, urmează ca în temeiul art.
318 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție să respingă ca nefondată
contestația în anulare declarată împotriva deciziei nr. 969 din 24 martie 2009
a Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de contestatorul L.I. împotriva deciziei nr. 969 din 24 martie 2009
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca
nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 20 aprilie 2010.