ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3111/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Buzău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1361 din 20

noiembrie 2008, a admis excepția de necompetență materială a instanței și a

luat act de faptul că această instanță nu este competentă din punct de vedere

material a soluționa cauza privind pe reclamanta SC A.I.G. SRL cu sediul social

în municipiul Buzău Județul Buzău în contradictoriu cu pârâta T.I.E. prin

mandatar N.S., urmând ca reclamanta să o adreseze C.I.C. din Perugia – Italia.

În fundamentarea acestei

soluții, instanța de fond a reținut, că între părți a fost încheiat contractul

de asistență tehnică nr. 000590 din 31 mai 2004, iar partea italiană nu a

respectat obligațiile pe care și le-a asumat.

Potrivit art. 6 din

contractul menționat anterior, oricare ar fi divergența care ar reieși din

executarea contractului în lipsa unei compoziții amicale, va fi trimisă la

arbitraj. Sentința arbitrală va fi emisă de către colegii de arbitraj din C.I.C.

din Perugia. Arbitrii se vor baza pe textul contractului iar decizia va fi

emisă în funcție de legea italiană din domeniu.

Față de aceste dispoziții

din contractul încheiat, el reprezintă potrivit art. 969 C. civ., legea

părților, astfel încât acțiunea a fost înaintată greșit la instanța română,

competentă în soluționarea prezentei cauze fiind C.I.C. din Perugia.

În acest litigiu comercial

cu elemente de extraneitate sunt implicate două țări din Uniunea Europeană,

România și Italia, devenind aplicabile dispozițiile Regulamentului nr. 44/2001

al Consiliului Eurpoei privind competența judiciară, recunoașterea și

executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 45 din 20

martie 2009, a admis apelul reclamantei SC A.I.G. SRL împotriva sentinței nr. 1361

din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios

administrativ, și a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis excepția

necompetenței generale a instanțelor judecătorești, respingând acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a decide astfel, instanța

de apel a stabilit că din conținutul dispozițiilor art. 6 din Contractul de

asistență tehnică nr. 000590 din 31 mai 2004 încheiat între reclamantă și

pârâtă, orice divergență rezultată din executarea acestui contract, în lipsa

unei soluționări amiabile, va fi soluționată de către un colegiu arbitral,

compus din 3 arbitri, din cadrul C.I.C. din Perugia – Italia, dispozițiile

legale aplicabile fiind cele din legislația italiană.

Aceste dispoziții au natura

juridică a unei convenții arbitrale încheiate sub forma unei clauze

compromisorii în conformitate cu dispozițiile art. 343 și art. 343

1

C.

proc. civ.

În acest sens, potrivit

dispozițiilor art. 369

1

C. proc. civ., prin convenția arbitrală

referitoare la un arbitraj internațional, părțile pot stabili ca acestea să

aibă loc în România sau într-o altă țară.

În conformitate cu

dispozițiile art. 343

3

alin. (1) C. proc. civ., încheierea unei

convenții arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența

instanțelor judecătorești.

Această soluție legislativă

este conformă dreptului comunitar, care recunoaște tuturor persoanelor, fizice

sau juridice, aptitudinea de a încheia convenții arbitrale.

Împotriva deciziei nr. 45

din 20 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC A.I.G. SRL

care a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie această hotărâre

judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare instanței de fond, cu motivarea că excepția invocată din oficiu de

instanța de apel este străină prezentei pricini, neaplicabilă într-o acțiune de

rezoluțiune a contractului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse prin

cererea de recurs de reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând

a respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Așa cum rezultă din cererea

de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu SC T.I.E.,

rezoluțiunea contractului de asistență tehnică cu nr. 000590 din 30 mai 2004,

deoarece s-a refuzat acordarea asistenței tehnice convenite, iar cheltuielile

efectuate pentru punerea în funcțiune a utilajelor s-a cifrat la suma de 100260

lei.

Corect instanța de apel a

examinat cu precădere clauza contractuală din art. 6 și a invocat, din oficiu,

un motiv de apel de ordine publică, respectiv necompetența generală a

instanțelor judecătorești, având în vedere existența unei clauze compromisorii.

Prin libera manifestare de

voință, părțile au stipulat expres în contractul de asistență tehnică la art. 6,

intitulat „Arbitraj” că oricare divergență determinată în executarea

prezentului contract va fi soluționată de C.I.C. din Perugia, hotărârea

arbitrală având la bază legea italiană din domeniu.

Față de obiectul litigiului,

descris anterior, apare fără putere de tăgadă că soluționarea lui este

circumscrisă arbitrajului, prin clauza compromisorie convenindu-se excluderea

competenței instanțelor judecătorești.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.I.G. SRL

împotriva deciziei nr. 45 din 20 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o

cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În baza art. 274 C. proc.

civ., urmează a obliga recurenta reclamantă la plata sumei de 4000 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC A.I.G. SRL BUZĂU împotriva deciziei nr. 45 din 20 martie 2009

a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta reclamantă

la plata a 4000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2009.