ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 204/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Constată că la data de 1 octombrie 2008,

reclamanta D.E. s-a adresat instanței, formulând cerere de chemare în judecată

împotriva pârâților B.F.N., B.E.F., M.I.M., solicitând ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se dispună partajarea averii succesorale rămasă de pe urma

defunctei B.I., decedată la data de 6 octombrie 2007, cu ultimul domiciliu în

Municipiul Târgoviște, Județul Dâmbovița; stabilirea cotelor succesorale ce se

cuvin fiecărui moștenitor și ieșirea din indiviziune cu privire la averea

succesorală.

La data de 3 decembrie 2008,

reclamanta D.E. și-a completat cererea, solicitând și partajarea averii

succesorale a defunctului B.F., decedat la data de 2 iulie 2003, cu ultimul domiciliu

în Municipiul Brașov, Județul Brașov.

Prin sentința civilă nr. 184 din 14

ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 6291/315/2008, Judecătoria Târgoviște

a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a avut în vedere prevederile art. 14 C. proc. civ., precum și faptul

că domiciliul primului defunct s-a aflat în raza teritorială a acestei ultime

instanțe.

Pe rolul Judecătoriei Brașov, cauza

a fost înregistrată sub nr. 2586/197 din 17 martie 2009.

Prin sentința civilă nr. 6670 din 16

iunie 2009, Judecătoria Brașov a dispus declinarea competenței de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște; a constatat ivirea unui conflict

negativ de competență; a suspendat cauza și a înaintat dosarul către Înalta Curte

de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a apreciat, că fiind vorba de două succesiuni a doi defuncți, decedați

în localități de pe raza a două județe, competența de soluționare a acțiunii

civile de partaj succesoral, aparține instanței în a cărei rază teritorială a

decedat cel din urmă defunct, respectiv Judecătoria Târgoviște.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că aparține Judecătoriei Târgoviște competența

de soluționare a acțiunii civile de partaj succesoral formulată de reclamanta D.E.,

avându-se în vedere următoarele considerente:

În cauză se pune problema stabilirii

instanței competente teritorial, în caz de succesiuni succesive, în cererile privitoare

la moșteniri, în condițiile în care defuncții în cauză au avut, fiecare,

ultimul domiciliu în raza unor localități arondate unor instanțe diferite.

În această situație, potrivit

dispozițiilor art. 14 și art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între

instanțele deopotrivă competente teritorial, stabilite în funcție de ultimul domiciliu

al fiecărui defunct, instanța astfel aleasă fiind competentă să soluționeze

cauza în ansamblul ei.

În speță, Judecătoria Târgoviște

este competentă să soluționeze cererea de partaj succesoral formulată de reclamantă

în condițiile în care s-a solicitat dezbaterea succesiunii defunctei B.I., cu

ultimul domiciliu în Municipiul Târgoviște, această instanță rămânând

competentă să soluționeze cauza în ansamblul ei, chiar dacă, ulterior,

reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând și dezbaterea succesiunii

defunctului B.F., cu ultimul domiciliu în Municipiul Brașov.

Aceasta întrucât rațiunea principală a competenței

teritoriale excepționale statornicite în art. 14 C. proc. civ., constă în faptul

că toate operațiile legate de procedura succesorală se îndeplinesc în circumscripția

teritorială a ultimului defunct care culege, prin retransmitere, bunurile din

celelalte succesiuni anterioare, în acest loc aflându-se cel mai adesea

principalele bunuri ale defunctului, iar competența de realizare a procedurii

succesorale materiale aparține biroului notarial din circumscripția teritorială

corespunzătoare ultimului domiciliu al defunctului.

În acest sens, în speță, principalul

bun solicitat la partaj, respectiv un imobil situat în Municipiul Târgoviște, se

află situat în raza teritorială a Judecătoriei Târgoviște, iar sesizarea pentru

deschiderea procedurii succesorale a defunctei B.I. s-a realizat de către

Consiliul Local Municipal Târgoviște.

La cele arătate se poate adăuga și

faptul că, de pe urma defunctului B.F., reclamanta nu a indicat nici un bun

mobil sau imobil care să fie supus partajării.

Față de aceste considerente, și în

vederea asigurării unei bune administrări a justiției, Înalta Curte stabilește

competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Târgoviște, pe

raza teritorială a acestei instanțe aflându-se principalele bunuri supuse

partajării, precum și ultimul domiciliu al celui de-al doilea defunct, conform dispozițiilor

art. 22 alin. (5) C. proc. civ

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei

în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

18 ianuarie 2010.