ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 204/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Constată că la data de 1 octombrie 2008, reclamanta D.E. s-a adresat instanței, formulând cerere de chemare în judecată împotriva pârâților B.F.N., B.E.F., M.I.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctei B.I., decedată la data de 6 octombrie 2007, cu ultimul domiciliu în Municipiul Târgoviște, Județul Dâmbovița; stabilirea cotelor succesorale ce se cuvin fiecărui moștenitor și ieșirea din indiviziune cu privire la averea succesorală. La data de 3 decembrie 2008, reclamanta D.E. și-a completat cererea, solicitând și partajarea averii succesorale a defunctului B.F., decedat la data de 2 iulie 2003, cu ultimul domiciliu în Municipiul Brașov, Județul Brașov.

Prin sentința civilă nr. 184 din 14 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 6291/315/2008, Judecătoria Târgoviște a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Brașov. Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere prevederile art. 14 C. proc. civ., precum și faptul că domiciliul primului defunct s-a aflat în raza teritorială a acestei ultime instanțe. Pe rolul Judecătoriei Brașov, cauza a fost înregistrată sub nr. 2586/197 din 17 martie 2009. Prin sentința civilă nr. 6670 din 16 iunie 2009, Judecătoria Brașov a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște; a constatat ivirea unui conflict negativ de competență; a suspendat cauza și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat, că fiind vorba de două succesiuni a doi defuncți, decedați în localități de pe raza a două județe, competența de soluționare a acțiunii civile de partaj succesoral, aparține instanței în a cărei rază teritorială a decedat cel din urmă defunct, respectiv Judecătoria Târgoviște. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aparține Judecătoriei Târgoviște competența de soluționare a acțiunii civile de partaj succesoral formulată de reclamanta D.E., avându-se în vedere următoarele considerente: În cauză se pune problema stabilirii instanței competente teritorial, în caz de succesiuni succesive, în cererile privitoare la moșteniri, în condițiile în care defuncții în cauză au avut, fiecare, ultimul domiciliu în raza unor localități arondate unor instanțe diferite.

În această situație, potrivit dispozițiilor art. 14 și art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între instanțele deopotrivă competente teritorial, stabilite în funcție de ultimul domiciliu al fiecărui defunct, instanța astfel aleasă fiind competentă să soluționeze cauza în ansamblul ei. În speță, Judecătoria Târgoviște este competentă să soluționeze cererea de partaj succesoral formulată de reclamantă în condițiile în care s-a solicitat dezbaterea succesiunii defunctei B.I., cu ultimul domiciliu în Municipiul Târgoviște, această instanță rămânând competentă să soluționeze cauza în ansamblul ei, chiar dacă, ulterior, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând și dezbaterea succesiunii defunctului B.F., cu ultimul domiciliu în Municipiul Brașov.

Aceasta întrucât rațiunea principală a competenței teritoriale excepționale statornicite în art. 14 C. proc. civ., constă în faptul că toate operațiile legate de procedura succesorală se îndeplinesc în circumscripția teritorială a ultimului defunct care culege, prin retransmitere, bunurile din celelalte succesiuni anterioare, în acest loc aflându-se cel mai adesea principalele bunuri ale defunctului, iar competența de realizare a procedurii succesorale materiale aparține biroului notarial din circumscripția teritorială corespunzătoare ultimului domiciliu al defunctului. În acest sens, în speță, principalul bun solicitat la partaj, respectiv un imobil situat în Municipiul Târgoviște, se află situat în raza teritorială a Judecătoriei Târgoviște, iar sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale a defunctei B.I.

s-a realizat de către Consiliul Local Municipal Târgoviște. La cele arătate se poate adăuga și faptul că, de pe urma defunctului B.F., reclamanta nu a indicat nici un bun mobil sau imobil care să fie supus partajării. Față de aceste considerente, și în vederea asigurării unei bune administrări a justiției, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Târgoviște, pe raza teritorială a acestei instanțe aflându-se principalele bunuri supuse partajării, precum și ultimul domiciliu al celui de-al doilea defunct, conform dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2010.