ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2706/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 5 ianuarie 2009, reclamantele D.L.A. și S.M.H. au

chemat în judecată pe pârâții M.A.I. și M.M.C., solicitând să se dispună

ieșirea din indiviziune asupra unui imobil (teren) în suprafață de 935 mp,

situat în comuna Răzvad, județul Dâmbovița, partajarea acestuia și stabilirea

cotelor ce revin fiecăruia dintre ei.

În motivarea cererii,

reclamanții au susținut că alături de pârâți sunt moștenitorii defuncților S.G.

și S.A., bunul supus partajării constituindu-l terenul înscris în titlul de

proprietate nr. 155106 din 14 august 2007 și în hotărârile judecătorești nr.

359/2000 și nr. 9940/1995.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 728 C. civ. și art. 673

1

C. proc. civ.

Prin sentința nr.

3197 din 25 mai 2010, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței

sale teritoriale în soluționarea pricinii, declinând competența în favoarea

Judecătoriei sectorului 3 București.

A reținut instanța că

potrivit dispozițiilor art. 14 C. proc. civ., cererile în materie de moștenire

sunt de competența instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, neavând

relevanță împrejurarea că bunul (imobil) supus partajării se găsește în

circumscripția altei instanțe decât aceea a ultimului domiciliu al defunctului.

Astfel sesizată,

Judecătoria sector 3 București, prin sentința nr. 13042 din 18 noiembrie 2010,

a admis la rândul său excepția necompetenței teritoriale, declinând competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Judecătoria a reținut

că cererea dedusă judecății – de partaj bunuri succesorale – are caracter

principal și, fiind o acțiune reală, competența sa de soluționare este

determinată de art. 13 C. proc. civ., respectiv în favoarea instanței „în

circumscripția căreia se află imobilele”.

Fiind o normă de

ordine publică și, în aplicarea art. 159 alin. (3) C. proc. civ., instanța

astfel învestită a declinat la rândul său competența teritorială de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Constatându-se astfel

ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat instanței

supreme în scopul pronunțării unui regulator de competență.

Referitor la

conflictul negativ de competență dedus judecății, se constată următoarele:

Dispozițiile art. 13

și art. 14 C. proc. civ., consacră două cazuri de competență teritorială

exclusivă sau excepțională, derogatorie de la principiul înscris în art. 5 C.

proc. civ., stabilind o altă instanță căreia să-i revină în mod exclusiv, sub

raportul competenței teritoriale, dreptul de a soluționa anumite categorii de

pricini.

Art. 13 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că cererile privitoare la bunuri nemișcătoare se fac numai

la instanța în circumscripția căreia se află nemișcătoarele.

Regula de competență

înscrisă în primul aliniat al art. 13 C. proc. civ. își găsește justificarea în

împrejurarea că instanța locului situației imobilului (forum rei sitae) este

mai în măsură să asigure o judecată în mai bune condiții, sub raportul probelor

ce urmează a se administra (expertize, cercetări registre, consultări registre

de publicitate imobiliară, etc.).

Celălalt caz de

competență excepțională prevăzut de dispozițiile art. 14 C. proc. civ.,

stabilește competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al celui

decedat, rațiunea legiuitorului în adoptarea acestei norme constituind-o

aspectele de bună administrare a justiției, dar și de oportunitate, pentru că

are avantajul de a concentra la o singură instanță toate acțiunile privitoare

la aceeași moștenitori, asigurând astfel o rezolvare mai lesnicioasă pentru

toți cei interesați.

Ca urmare, de

principiu, sfera acțiunilor la care se referă art. 14 C. proc. civ.,

neîndoielnic, cuprinde marea majoritate a acțiunilor ce pot interesa lichidarea

unei moșteniri, inclusiv acțiunile în împărțeală, condiția pretinsă fiind aceea

să fie legate de moștenire.

Însă, atâta timp cât,

asemenea cauzei de față, deși privește un bun succesoral, (singurul bun pretins

– un imobil) acțiunea dedusă judecății, exercitată pe cale principală, își are

propria sa individualitate, acțiune reală imobiliară, supusă deci dispozițiilor

art. 13 C. proc. civ., pierzându-și astfel caracterul incidental și deci

supunerea sa jurisdicției instanței de la ultimul domiciliu al defunctului

(art. 14 C. proc. civ.).

Ca urmare, față de

cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., competența

soluționării pricinii va fi stabilită la instanța locului imobilului

Judecătoria Târgoviște.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2011.