ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2996/2009

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 31 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 640/104/2009 s-a dispus respingerea, ca indamisibilă, a cererii de revizuire formulată de revizuentul condamnat T.R. împotriva sentinței penale nr. 177 din 10 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 221/P/2006. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin sentința penală nr. 177 din 10 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 221/P/2006 s-a dispus condamnarea inculpatului T.R.

la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. și viol prevăzut de art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., reținându-se că în noaptea de 30/31 decembrie 2005, a lipsit-o de libertate pe victima D.A.C., obligând-o să întrețină raporturi sexuale. Hotărârea instanței de fond a fost casată în control judiciar iar ulterior a fost pronunțată sentința penală nr. 188 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Olt, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2455 din 23 iulie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 5086/1/2008.

Reține instanța de fond că motivul invocat de revizuentul condamnat - redozarea pedepsei - nu se încadrează în cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel încât cererea sa este inadmisibilă. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel revizuentul condamnat T.R. solicitând desființarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea cererii apreciind că sunt îndeplinite condițiile legii. Prin Decizia penală nr. 162 din 9 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de revizuentul condamnat T.R. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul condamnat T.R., solicitându-se casarea ambelor hotărâri și în cadrul rejudecării admiterea cererii de revizuire și pe cale de consecință, să se dispună reducerea pedepsei.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul formulat prin prisma dispozițiilor art. 385 14 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 385 6 alin. (1) și art. 385 9 alin. (3) C. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este destinată a îndrepta în exclusivitate erorile judiciare, legea procesual penală prevăzând în mod expres și limitativ cazurile în care se poate declanșa această procedură. Prin cererea de revizuire formulată și înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt la data de 12 februarie 2009, se invocă netemeinicia hotărârii de condamnare, revizuentul condamnat solicitând reținerea, în favoarea sa a circumstanțelor judiciare atenuante și pe cale de consecință reducerea pedepsei.

Analizând motivele invocate prin prisma dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., Înalta Curte reține că nu pot fi examinate, în această procedură, aspecte ce țin esențialmente de fondul cauzei și care pot fi invocate numai în căile ordinare de atac. Astfel, nu pot fi criticate aspecte vizând încadrarea juridică a faptei, reținerea sau înlăturarea circumstanțelor atenuante, contribuția participanților la săvârșirea faptei. Pe de altă parte revizuentul condamnat nu a invocat fapte sau împrejurări noi de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. În această ipoteză, prin faptele sau împrejurările noi invocate în revizuire se tinde a se dovedi fie nevinovăția inculpatului (existența uneia din ipotezele prevăzute în art. 10 lit. a) – e) C. proc.

pen.) fie o cauză de încetare a procesului penal (existența uneia dintre situațiile prevăzute în art. 10 lit. f) – i) C. proc. pen.). Nu pot fi considerate fapte sau împrejurări noi, respingerea de către instanță a unei probe apreciindu-se că nu este concludentă și utilă cauzei; atunci când proba a fost pusă în discuția părților, admisă, însă ulterior instanța a omis să administreze proba; când proba admisă a fost administrată însă instanța a omis să o evalueze și să stabilească ponderea acesteia în pronunțarea hotărârii. Având în vedere considerentele Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (2) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul revizuent T.R.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul T.R., împotriva Deciziei penale nr. 162 din 09 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2009.