ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2996/2009

Asupra recursului penal de

față,

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din 10 martie 2009

pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 640/104/2009 s-a dispus

respingerea, ca indamisibilă, a cererii de revizuire formulată de revizuentul

condamnat T.R. împotriva sentinței penale nr. 177 din 10 octombrie 2006

pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 221/P/2006.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. a obligat revizuentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința penală nr. 177

din 10 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 221/P/2006

s-a dispus condamnarea inculpatului T.R. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod

ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. și viol prevăzut de art. 197 alin.

(2) lit. a) și alin. (3) C. pen., reținându-se că în noaptea de 30/31 decembrie

2005, a lipsit-o de libertate pe victima D.A.C., obligând-o să întrețină

raporturi sexuale.

Hotărârea instanței de fond

a fost casată în control judiciar iar ulterior a fost pronunțată sentința

penală nr. 188 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Olt, inculpatul fiind

condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare. Hotărârea a rămas

definitivă prin Decizia penală nr. 2455 din 23 iulie 2008 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 5086/1/2008.

Reține instanța de fond că

motivul invocat de revizuentul condamnat - redozarea pedepsei - nu se

încadrează în cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., astfel încât cererea sa este inadmisibilă.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat apel revizuentul condamnat T.R. solicitând

desființarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea cererii apreciind că

sunt îndeplinite condițiile legii.

Prin Decizia penală nr. 162

din 9 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de

revizuentul condamnat T.R.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs revizuentul condamnat T.R., solicitându-se casarea ambelor

hotărâri și în cadrul rejudecării admiterea cererii de revizuire și pe cale de

consecință, să se dispună reducerea pedepsei.

Înalta Curte de Casație și

Justiție examinând recursul formulat prin prisma dispozițiilor art. 385

14

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 385

6

alin. (1) și art. 385

9

alin. (3) C. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele

considerente:

Fiind o cale extraordinară

de atac, revizuirea este destinată a îndrepta în exclusivitate erorile

judiciare, legea procesual penală prevăzând în mod expres și limitativ cazurile

în care se poate declanșa această procedură.

Prin cererea de revizuire formulată

și înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt la data de 12 februarie

2009, se invocă netemeinicia hotărârii de condamnare, revizuentul condamnat

solicitând reținerea, în favoarea sa a circumstanțelor judiciare atenuante și

pe cale de consecință reducerea pedepsei.

Analizând motivele invocate prin

prisma dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., Înalta Curte reține că nu pot fi

examinate, în această procedură, aspecte ce țin esențialmente de fondul cauzei

și care pot fi invocate numai în căile ordinare de atac. Astfel, nu pot fi

criticate aspecte vizând încadrarea juridică a faptei, reținerea sau

înlăturarea circumstanțelor atenuante, contribuția participanților la

săvârșirea faptei.

Pe de altă parte revizuentul

condamnat nu a invocat fapte sau împrejurări noi de natură a dovedi

netemeinicia hotărârii de condamnare.

În această ipoteză, prin

faptele sau împrejurările noi invocate în revizuire se tinde a se dovedi fie

nevinovăția inculpatului (existența uneia din ipotezele prevăzute în art. 10 lit.

a) – e) C. proc. pen.) fie o cauză de încetare a procesului penal (existența

uneia dintre situațiile prevăzute în art. 10 lit. f) – i) C. proc. pen.).

Nu pot fi considerate fapte

sau împrejurări noi, respingerea de către instanță a unei probe apreciindu-se

că nu este concludentă și utilă cauzei; atunci când proba a fost pusă în

discuția părților, admisă, însă ulterior instanța a omis să administreze proba;

când proba admisă a fost administrată însă instanța a omis să o evalueze și să

stabilească ponderea acesteia în pronunțarea hotărârii.

Având în vedere

considerentele Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art.

385

15

alin. (2) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat

recursul declarat de recurentul revizuent T.R.

În temeiul art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul T.R., împotriva Deciziei penale nr. 162

din 09 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 septembrie 2009.