ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 585/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 13 februarie 2010, dispusă în dosarul nr. 1348/2/2010 – Curtea de Apel București a dispus în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei solicitate A.A.B., pe o durată de 5 zile, începând cu 13 februarie 2010, până la 17 februarie 2010, inclusiv. La data de 13 februarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat Curții de Apel București arestarea persoanei solicitate A.A.B., ca urmare a mesajului de urmărire internațională primit de la Biroul Central Național Interpol – Wiesbaden, privind existența unui mandat european de arestare emis la 28 aprilie 2009, de către Judecătoria Aachen – Germania în dosarul nr.620 gs 544/09.

Mandatul european de arestare s-a dispus pentru săvârșirea infracțiunii de manipulare sau vânzare de bunuri furate, în cadrul unei bande, în formă repetată, în scopul obținerii unui câștig. S-a reținut că, în cursul anului 2007, persoana solicitată s-a înțeles cu alte persoane în vederea procurării, pe termen lung și în cadrul unei bande a mai multor autoturisme de mare valoare provenite din săvârșiri de infracțiuni și transportării lor în Siria pentru a le vinde și a obține un câștig, fapte ce constituie infracțiuni în legea penală. Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de Legea nr. 302/2004 și pentru a asigura soluționarea cu celeritate și bune condițiuni, s-a dispus arestarea, pe o durată de 5 zile, perioada în care procurorul va asigura prezentarea mandatului european de arestare.

Împotriva încheierii, persoana solicitată a declarat recurs, solicitând înlocuirea măsurii arestării cu măsura interdicției de a nu părăsi localitatea. Recursul este nefondat. Înalta Curte constată că nu există nici un motiv de refuz al executării prevăzut de art. 88 din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu art. 88 3 din lege, măsura reținerii poate fi dispusă în baza semnalării transmise de Interpol care echivalează cu mandatul european de arestare, în conformitate cu art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, judecătorul poate dispune arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile. În speță, aceste condiții sunt îndeplinite, iar în raport de împrejurarea că persoana solicitată A.A.B., nu domiciliază în România, se află întâmplător pe teritoriul țării și nu există nici o garanție că nu se va sustrage – în mod temeinic și legal s-a dispus arestarea pe o perioadă de 5 zile.

Față de aceste motive, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată A.A.B. împotriva încheierii din 13 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 1348/2/2010 (384/2010). Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat . Onorariul cuvenit interpretului de arabă, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2010.