ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 585/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 13 februarie 2010,

dispusă în dosarul nr. 1348/2/2010 – Curtea de Apel București a dispus în baza

art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei solicitate

A.A.B., pe o durată de 5 zile, începând cu 13

februarie 2010, până la 17 februarie 2010, inclusiv.

La

data de 13 februarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a

solicitat Curții de Apel București arestarea persoanei solicitate A.A.B., ca

urmare a mesajului de urmărire internațională primit de la Biroul Central Național Interpol – Wiesbaden, privind existența unui mandat european de arestare

emis la 28 aprilie 2009, de către Judecătoria Aachen – Germania în dosarul

nr.620 gs 544/09.

Mandatul

european de arestare s-a dispus pentru săvârșirea infracțiunii de manipulare

sau vânzare de bunuri furate, în cadrul unei bande, în formă repetată, în

scopul obținerii unui câștig.

S-a

reținut că, în cursul anului 2007, persoana solicitată s-a înțeles cu alte

persoane în vederea procurării, pe termen lung și în cadrul unei bande a mai multor

autoturisme de mare valoare provenite din săvârșiri de infracțiuni și

transportării lor în Siria pentru a le vinde și a obține un câștig, fapte ce

constituie infracțiuni în legea penală.

Curtea

a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de Legea nr. 302/2004 și

pentru a asigura soluționarea cu celeritate și bune condițiuni, s-a dispus

arestarea, pe o durată de 5 zile, perioada în care procurorul va asigura

prezentarea mandatului european de arestare.

Împotriva

încheierii, persoana solicitată a declarat recurs, solicitând înlocuirea

măsurii arestării cu măsura interdicției de a nu părăsi localitatea.

Recursul

este nefondat.

Înalta

Curte constată că nu există nici un motiv de refuz al executării prevăzut de

art. 88 din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu art. 88

3

din

lege, măsura reținerii poate fi dispusă în baza semnalării transmise de

Interpol care echivalează cu mandatul european de arestare, în conformitate cu

art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, judecătorul poate dispune arestarea persoanei

solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile.

În

speță, aceste condiții sunt îndeplinite, iar în raport de împrejurarea că

persoana solicitată A.A.B., nu domiciliază în România, se află întâmplător pe

teritoriul țării și nu există nici o garanție că nu se va sustrage – în mod

temeinic și legal s-a dispus arestarea pe o perioadă de 5 zile.

Față

de aceste motive, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana solicitată

A.A.B.

împotriva încheierii din 13 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a II a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 1348/2/2010

(384/2010).

Obligă

recurenta persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat .

Onorariul cuvenit interpretului de arabă, se va plăti

din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

februarie 2010.