ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față pe baza lucrărilor dosarului constată următoarele: I. Prin rechizitoriul nr. 22/P/2005 din 6 iunie 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: - C.G., senator în Parlamentul României ca urmare a alegerilor din data de 27 noiembrie 2004, pentru săvârșirea în perioada iulie-decembrie 2004 a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) și art. 13 C. pen., în prezent art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 (pct.1 din Rechizitoriu); - R.G.G.

pentru participare în calitate de coautor, alături de inculpatul C.G., a infracțiunii de evaziune fiscală sus-menționată; - C.N., R.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 raportat la art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) și art. 13 C. pen. și art. 26 raportat la art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. (pct. 1 și 2 din Rechizitoriu) și; - R.S.I. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. în prezent art. 9 din Legea nr. 241/2005. Cauza penală amintită a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 6 iunie 2006, și a format obiectul dosarului nr. 9102/1/2006, în care, prin sentința penală nr. 622 din 22 octombrie 2004 s-a admis excepția nulității urmăririi penale formulată de inculpatul R.G.G.

– însușită și de ceilalți inculpați și părțile responsabile civilmente – dispunându-se în baza art. 332 alin. (1) și (2) rap. la art. 300 C. proc. pen. cu referire la art. 13 alin. (1 2 ) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările ulterioare, restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru refacerea urmăririi penale de către organul competent (hotărâre casată prin decizia penală nr. 227 din 14 aprilie 2008 a Înaltei Curți de casație și Justiție, Completul de 9 judecători, care a trimis cauza pentru continuarea judecății la prima instanță) . II. S-a dispus reînregistrarea cauzei sub număr nou de dosar 8347/1/2008 în care prin încheierea de ședință din 10 martie 2009, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (1) lit. a) și b) C. proc.

pen. invocată de inculpatul C.G. Excepția amintită a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 1179 din 17 septembrie 2009 (dosar nr. 1514/D/2009) cu motivarea că a fost examinată și respinsă în aceleași condiții, citându-se exemplificativ decizia anterioară nr. 433 din 13 septembrie 2005 [în motivarea excepției amintite autorul acesteia a susținut că art. 40 alin. (1) C. proc. pen.

încalcă dispozițiile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi imunitatea parlamentară și înfăptuirea justiției întrucât crează o discriminare în legătură cu competența de soluționare a unei cauze penale între parlamentarii care au săvârșit o infracțiune în timpul mandatului și sunt judecați în timpul mandatului de parlamentar, caz în care Înalta Curte de Casație și Justiție rămâne competentă să judece pricina necondiționat și respectiv parlamentarii care au săvârșit o infracțiune în timpul mandatului și sunt judecați după încetarea acestuia caz în care Înalta Curte de Casație și Justiție rămâne competentă să judece pricina numai dacă fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului sau dacă s-a dat o hotărâre în primă instanță.

III. Reluându-se judecata la termenul din 9 decembrie 2009 instanța a pus în discuția părților excepția invocată de parchet referitoare la necompetența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind soluționarea cauzei în considerarea împrejurării ulterioare / nou intervenite referitoare la pierderea calității de parlamentar de către inculpatul C.G. - cu consecința trimiterii dosarului la Judecătoria sectorului 2, pe raza căreia s-a comis infracțiunea de evaziune fiscală - excepție întemeiată pe dispozițiile art. 25, art. 39 și art. 40 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte, verificând excepția amitnită pe baza lucrărilor dosarului constată următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță, infracțiuni săvârșite de senatori și deputați; în completarea acestor prevederi legale prin art. 40 alin. (1) C. proc. pen. legiuitorul a prevăzut în mod imperativ că atunci când „competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când : a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în primă instanță. Referitor la noțiunea de „hotărâre” din cuprinsul sintagmei „hotărâre în primă instanță” din interpretarea sistematică a prevederilor: a) art. 345 alin. (1) C. proc.

pen. [situat în Titlul II Judecata Capitolul II Judecata în primă instanță Secțiunea II Deliberarea și hotărârea instanței, având titlul marginal „Rezolvarea acțiunii penale”] potrivit cărora „instanța hotărăște prin sentință asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând după caz condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal” și ; b) art. 311 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora „se numește sentință (.) hotărârea prin care cauza este soluționată de prima instanță rezultă că acest termen juridic are accepțiunea de hotărâre prin care se rezolvă acțiunea penală în fond în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că: (i) inculpatul C.G.

a devenit parlamentar, cu calitatea de senator, ca urmare a alegerilor din data de 27 noiembrie 2004, funcție exercitată exclusiv în legislatura 2004-2008 / a încetat la expirarea mandatului amintit; (ii) sentința penală nr. 622 din 22 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, dată în dosar nr. 9102/1/2006 – invocată de inculpați în reținerea excepției prevăzute în art. 40 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. – este lipsită de relevanță juridică sub aspectul solicitării amintite, întrucât prin aceasta a fost dispusă doar soluția intermediară a restituirii dosarului la procuror, casată în recurs, fără a fi fost adoptată o rezolvare juridică pe fondul cauzei potrivit art. 345 C. proc.

pen. și; (iii) excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. – cu motivarea invocată de inculpați și pentru respingerea excepției de necompetență actuale – a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 1179 din 17 septembrie 2009 a Curții Constituționale. În consecință, dată fiind pierderea calității de parlamentar / senator de către inculpatul C.G., și împrejurarea că în cauză nu există nici unul din cazurile prevăzute în art. 40 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., excepția invocată de procuror este întemeiată urmând a fi admisă și a se trimite dosarul privind pe inculpații C.G., R.G.G., C.N., R.G. și R.S.I. la Judecătoria sectorului 2 București, spre competentă soluționare după materie, în conformitate cu dispozițiile art. 25 raportat la art. 39 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite cauza privind pe inculpații C.G., R.G.G., C.N., R.G. și R.S.I. la Judecătoria sectorului 2 București, spre competentă soluționare. Onorariul în sumă de 300 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului R.S.I., se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 9 decembrie 2009.