ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față pe baza lucrărilor

dosarului constată următoarele:

I. Prin rechizitoriul nr. 22/P/2005 din 6

iunie 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor conexe

infracțiunilor de corupție, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- C.G., senator în Parlamentul României

ca urmare a alegerilor din data de 27 noiembrie 2004, pentru săvârșirea în

perioada iulie-decembrie 2004 a infracțiunii de

evaziune fiscală prevăzută de art. 11

lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a)

și art. 13 C. pen., în prezent art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 (pct.1 din

Rechizitoriu);

- R.G.G.

pentru participare în calitate de

coautor, alături de inculpatul C.G., a infracțiunii de evaziune fiscală

sus-menționată;

- C.N., R.G. pentru săvârșirea

infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 raportat la

art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit.

a) și art. 13 C. pen. și art. 26 raportat la art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994

cu aplicarea art. 13 C. pen. (pct. 1 și 2 din Rechizitoriu) și;

- R.S.I.

pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. în prezent art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Cauza penală amintită a fost înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 6

iunie 2006, și a format obiectul dosarului nr. 9102/1/2006, în care, prin

sentința penală nr. 622 din 22 octombrie 2004 s-a admis excepția nulității

urmăririi penale formulată de inculpatul R.G.G. – însușită și de ceilalți

inculpați și părțile responsabile civilmente – dispunându-se în baza art. 332

alin. (1) și (2) rap. la art. 300 C. proc. pen. cu referire la art. 13 alin. (1

2

)

din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările ulterioare, restituirea cauzei la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru refacerea

urmăririi penale de către organul competent (hotărâre casată prin decizia

penală nr. 227 din 14 aprilie 2008 a Înaltei Curți de casație și Justiție,

Completul de 9 judecători, care a trimis cauza pentru continuarea judecății la

prima instanță) .

II. S-a dispus reînregistrarea cauzei sub

număr nou de dosar 8347/1/2008 în care prin încheierea de ședință din 10 martie

2009, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată, s-a

dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen.

invocată de inculpatul C.G.

Excepția amintită a fost respinsă

ca neîntemeiată prin decizia nr. 1179 din 17 septembrie 2009 (dosar nr. 1514/D/2009)

cu motivarea că a fost examinată și respinsă în aceleași condiții, citându-se

exemplificativ decizia anterioară nr. 433 din 13 septembrie 2005 [în motivarea

excepției amintite autorul acesteia a susținut că art. 40 alin. (1) C. proc.

pen. încalcă dispozițiile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi

imunitatea parlamentară și înfăptuirea justiției întrucât crează o discriminare

în legătură cu competența de soluționare a unei cauze penale între

parlamentarii care au săvârșit o infracțiune în timpul mandatului și sunt

judecați în timpul mandatului de parlamentar, caz în care Înalta Curte de Casație

și Justiție rămâne competentă să judece pricina necondiționat și respectiv

parlamentarii care au săvârșit o infracțiune în timpul mandatului și sunt

judecați după încetarea acestuia caz în care Înalta Curte de Casație și

Justiție rămâne competentă să judece pricina numai dacă fapta are legătură cu

atribuțiile de serviciu ale făptuitorului sau dacă s-a dat o hotărâre în primă

instanță.

III. Reluându-se judecata la

termenul din 9 decembrie 2009 instanța a pus în discuția părților

excepția invocată de parchet

referitoare la necompetența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție

privind soluționarea cauzei în considerarea împrejurării ulterioare / nou

intervenite referitoare la pierderea calității de parlamentar de către

inculpatul C.G. - cu consecința trimiterii dosarului la Judecătoria sectorului

2, pe raza căreia s-a comis infracțiunea de evaziune fiscală - excepție întemeiată

pe dispozițiile art. 25, art. 39 și art. 40 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Înalta Curte, verificând excepția

amitnită pe baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 29

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în

primă instanță, infracțiuni săvârșite de senatori și deputați; în completarea

acestor prevederi legale prin art. 40 alin. (1) C. proc. pen. legiuitorul a

prevăzut în mod imperativ că atunci când „competența instanței este determinată

de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă

inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile

când : a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului; b)

s-a dat o hotărâre în primă instanță.

Referitor la noțiunea de „hotărâre”

din cuprinsul sintagmei „hotărâre în primă instanță” din interpretarea

sistematică a prevederilor:

a) art. 345 alin. (1) C. proc. pen.

[situat în Titlul II Judecata Capitolul II Judecata în primă instanță Secțiunea

II Deliberarea și hotărârea instanței, având titlul marginal „Rezolvarea

acțiunii penale”] potrivit cărora „instanța hotărăște prin sentință asupra

învinuirii aduse inculpatului, pronunțând după caz condamnarea, achitarea sau

încetarea procesului penal” și ;

b) art. 311 alin. (1) C. proc. pen.

potrivit cărora „se numește sentință (.) hotărârea prin care cauza este

soluționată de prima instanță rezultă că acest termen juridic are accepțiunea

de hotărâre prin care se rezolvă acțiunea penală în fond în conformitate cu

dispozițiile art. 345 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen.

Din examinarea lucrărilor dosarului

rezultă că: (i) inculpatul C.G. a devenit parlamentar, cu calitatea de senator,

ca urmare a alegerilor din data de 27 noiembrie 2004, funcție exercitată

exclusiv în legislatura 2004-2008 / a încetat la expirarea mandatului amintit;

(ii) sentința penală nr. 622 din 22 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, dată în dosar nr. 9102/1/2006 – invocată de

inculpați în reținerea excepției prevăzute în art. 40 alin. (1) lit. b) C.

proc. pen. – este lipsită de relevanță juridică sub aspectul solicitării

amintite, întrucât prin aceasta a fost dispusă doar soluția intermediară a

restituirii dosarului la procuror, casată în recurs, fără a fi fost adoptată o

rezolvare juridică pe fondul cauzei potrivit art. 345 C. proc. pen. și; (iii)

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (1) lit. b) C.

proc. pen. – cu motivarea invocată de inculpați și pentru respingerea excepției

de necompetență actuale – a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 1179

din 17 septembrie 2009 a Curții Constituționale.

În consecință, dată fiind pierderea

calității de parlamentar / senator de către inculpatul C.G., și împrejurarea că

în cauză nu există nici unul din cazurile prevăzute în art. 40 alin. (1) lit.

a) și b) C. proc. pen., excepția invocată de procuror este întemeiată urmând a

fi admisă și a se trimite dosarul privind pe inculpații

C.G., R.G.G., C.N., R.G. și R.S.I.

la Judecătoria sectorului 2 București, spre competentă soluționare după

materie, în conformitate cu dispozițiile art. 25 raportat la art. 39 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite cauza privind pe inculpații C.G.,

R.G.G., C.N., R.G. și R.S.I. la Judecătoria sectorului 2 București, spre

competentă soluționare.

Onorariul în sumă de 300 lei pentru

apărarea din oficiu a inculpatului R.S.I., se va plăti din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 9

decembrie 2009.